ÎCCJ, Decizia nr. 114/2018

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1051 din 8 iunie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Sentinței nr. 327 din 7 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin Decizia nr. 131 din 3 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2015.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de revizuire a reținut, în esență, următoarele:

Obiectul cererii de revizuire îl constituie soluția dispusă pe latura civilă prin Sentința penală nr. 327 din 7 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin Decizia nr. 131 din 3 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2015. Prin hotărârile ce formează obiectul revizuirii, instanța penală a dispus obligarea revizuentei A., în solidar cu inculpatul B., la plata sumei de 758.025,88 lei către partea civilă Primăria Municipiului Beiuș.

În motivarea cererii de revizuire, se susține că, prin hotărârea instanței penale, s-a acordat mai mult decât s-a cerut și ce nu s-a cerut/stabilit ca urmare a cercetării judecătorești, cererea de revizuire fiind întemeiată în drept pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Instanța de revizuire a reținut că, prin obligarea în solidar la plata sumei de 758.025,88 lei către partea civilă Primăria Municipiului Beiuș, nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care constituirea de parte civilă în procesul penal s-a făcut pentru această sumă, conform Referatului nr. 9488 din 28 octombrie 2013 întocmit de intimata Primăria Municipiului Beiuș, iar procedura administrativă a fost definitivată prin Hotărârea Consiliului Municipal Beiuș nr. 109 din 31 octombrie 2013.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat apel revizuenta A., în temeiul art. 513 alin. (4) și (5) C. proc. civ. și art. 412 și art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Printr-o primă critică, recurenta-revizuentă susține că au fost încălcate prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., întrucât instanța de revizuire nu a discutat admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, ca o condiție prealabilă judecării cauzei.

Printr-o a doua critică, recurenta-revizuentă combate faptul că instanța de revizuire a menționat că decizia este definitivă, în condițiile în care hotărârea este supusă aceleiași căi de atac precum hotărârea a cărei revizuire se cere, conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ. Astfel, Decizia nr. 1051/2017 este supusă apelului, la fel ca Sentința nr. 337 din 07.05.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În ceea ce privește netemeinicia hotărârii, recurenta-revizuentă expune argumentele și criticile arătate în continuare.

Raportat la starea de fapt reținută în sarcina sa, rezultă că infracțiunea de înșelăciune a fost săvârșită în dauna Primăriei Municipiului Beiuș, care nu s-a constituit legal, cu respectarea normelor de procedură, parte civilă pentru săvârșirea în dauna ei a infracțiunii de înșelăciune și nici nu putea fi subiectul pasiv al infracțiunii de spălare de bani. Prin rechizitoriu s-a stabilit că, față de Primăria Beiuș, ar exista un prejudiciu în sumă de 109.634,44 lei, iar, pe parcursul cercetării judecătorești, odată cu întocmirea expertizei de specialitate, s-a stabilit că doar suma de 14.563,92 lei poate să subziste ca prejudiciu în dauna Primăriei Beiuș.

Modalitatea de constituire ca parte civilă a Primăriei Beiuș, realizată la data de 31.10.2013, în baza unei scrisori emise de DNA în 19.04.2013, nu îndeplinește condițiile de formă și de fond prevăzute de C. proc. pen., în vigoare la acel moment, astfel că nu produce efecte juridice, respectiv antrenarea răspunderii civile pentru acele sume.

Având în vedere că nici prin rechizitoriu și nici cu ocazia formulării concluziilor pe fond, respectiv apel, reprezentantul parchetului nu a solicitat obligarea sa la plata sumei de 758.025,08 lei, instanța nu se putea pronunța asupra unor aspecte care nu s-au solicitat. Față de împrejurarea că a fost cercetată și judecată pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, recurenta-revizuentă apreciază că cel mult putea fi obligată în solidar cu persoanele cercetate pentru această infracțiune la plata sumei de 14.563,92 lei.

Instanța de revizuire a reținut în mod greșit că nemotivarea hotărârii nu constituie motiv de revizuire, în condiții în care prin cererea de revizuire a fost criticat faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cele solicitate prin apel pe latura civilă, fiind astfel incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În ceea ce privește suma de 758.025,08 lei, ca prejudiciu aferent infracțiunii de spălare de bani, recurenta arată că nu există nicio constituire de parte civilă cu privire la aceasta, iar Primăria Beiuș nu putea fi subiect activ, implicit parte vătămată și parte civilă a infracțiunii de spălare de bani. Conform art. 33 alin. (3) din Legea nr. 656/2002, coroborat cu art. 118 din C. pen., bunurile obținute din infracțiunea de spălare a banilor sunt confiscate de la persoana vinovată de săvârșirea infracțiunii. În speță, singura persoană cercetată pentru infracțiunea de spălare de bani a fost numitul B., iar, așa cum rezultă din rechizitoriu, această infracțiune a creat un prejudiciu de 635.500 lei. În rechizitoriu, nu se menționează faptul că revizuenta ar fi creat vreo pagubă și nu s-a reținut în sarcina sa vreo formă de participație cu privire la infracțiunea de spălare de bani.

În consecință și având în vedere condițiile răspunderii civile delictuale, recurenta-revizuentă susține că nu poate fi obligată decât cel mult la plata pagubei rezultate din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (14.563,92 lei), iar nu la cea rezultată din săvârșirea infracțiunii de spălare de bani (758.025,08 lei), astfel că, prin hotărârea a cărei revizuire se cere, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut și ce nu s-a cerut, stabilit, ca urmare a cercetării judecătorești.

În mod greșit instanța de revizuire a reținut că aspectele invocate nu se încadrează în motivele de revizuire, în condițiile în care art. 453 din C. proc. pen. permite analizarea și încadrarea aspectelor invocate în dispozițiile art. 509 C. proc. civ.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 25 septembrie 2017, completul de filtru, în temeiul art. 22 alin. (4) coroborat cu art. 152 C. proc. civ., a calificat drept recurs calea de atac exercitată de A. împotriva Deciziei civile nr. 1051 din 08.06.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, și a dispus efectuarea procedurii de pregătire și filtrare a recursului.

După pregătirea dosarului de recurs a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (3) C. proc. civ.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 26 martie 2018, completul de filtru a dispus comunicarea către părți a raportului.

Recurenta A. a formulat punct de vedere prin care solicită admiterea în principiu a recursului, iar intimata Primăria Municipiului Beiuș a formulat punct de vedere prin care solicită respingerea recursului, ca inadmisibil.

În temeiul art. 493 alin. (5)-(6) C. proc. civ., examinând admisibilitatea în principiu a recursului, Înalta Curte reține considerentele arătate în continuare.

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost soluționată o cerere de revizuire formulată în temeiul art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Conform art. 453 alin. (2) din C. proc. pen.:

"Art. 453 - Cazurile de revizuire

(1) Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: [...]

(2) Revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit C. proc. civ."

Conform art. 513 alin. (5) și (6) C. proc. civ.:

"Art. 513. - [...]

(5) Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

(6) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul este de competența Completului de 5 judecători."

Dispozițiile citate ale art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. prevăd expres faptul că revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive cu privire la latura civilă este supusă dispozițiilor C. proc. civ. Aceleași dispoziții prevăd fără echivoc faptul că revizuirea vizează o hotărâre judecătorească definitivă.

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., apreciem că nu se poate concluziona în sensul că hotărârea pronunțată de instanța civilă în soluționarea unei cereri de revizuire a unei hotărâri judecătorești penale definitive pe latura civilă este supusă căilor de atac reglementate de C. proc. pen. pentru hotărârea a cărei revizuire se cere. Pe de altă parte, este de reținut că prevederile art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. au în vedere exclusiv revizuirea îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive.

În consecință, din interpretarea coroborată a dispozițiilor menționate, ar rezulta că instanța civilă soluționează cererea de revizuire formulată în temeiul art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. printr-o hotărâre judecătorească definitivă în sensul dispozițiilor C. proc. civ., care nu este supusă recursului în condițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ.C. proc. civ.

Totodată, este de observat că recursul aflat pe rolul Completului de 5 judecători în materie civilă al Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se circumscrie nici ipotezei prevăzute de art. 513 alin. (6) C. proc. civ., care reglementează competența expresă a Completului de 5 judecători, întrucât hotărârea atacată cu recurs nu este pronunțată în soluționarea unei cereri de revizuire pentru hotărâri potrivnice (art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), ci a unei cereri de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (dacă hotărârea "s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut").

Pentru considerentele arătate, Completul de filtru reține că nu este admisibil recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1051 din 8 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, urmând a fi respins ca inadmisibil, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1051 din 8 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac, potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2018.

Procesat de GGC - CL