ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 892/2008

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj la data de 6 aprilie 2006 sub nr. 1888/CIV/2006, reclamanta

I.M. a solicitat în contradictoriu cu Primarul comunei Afumați, anularea

dispoziției nr. 167/2006 emisă de acesta în baza Legii nr. 10/2001 și obligarea

pârâtului la emiterea unei noi dispoziții prin care să i se acorde măsuri

reparatorii în natură, prin atribuirea unei suprafețe de teren de același fel

cu cel deținut, în suprafață de 1 ha, cumpărat de defunctul său soț, precum și

măsuri reparatorii prin echivalent, pentru magaziile de cereale și anexele

gospodărești, edificate pe teren și demolate.

În motivarea contestației se arată

că în mod nejustificat prin dispoziția 167/2006 i-a fost respinsă notificarea

pe motiv că nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, deși prin

sentința civilă nr. 75/2005, rămasă definitivă și irevocabilă, fusese obligat

să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra notificării vizând măsurile

reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 1 ha, situat în zona

Halta Boureni și construcțiile edificate pe acesta, instanța reținând în

considerentele sentinței calitatea reclamantei de persoană îndreptățită.

Contestatoarea a mai arătat că

terenul a aparținut soțului său I.A. (decedat), în temeiul contractului de

vânzare-cumpărare înregistrat la Grefa Tribunalului Dolj, secția a III-a, sub

nr. 1779 din 11 aprilie 1940, pe care acesta a edificat anterior preluării

imobilului de către stat magazii și anexe gospodărești, a căror existență a

fost atestată prin convenția legalizată la data de 19 iunie 1942 și prin adresa

nr. 8199/1969 a I.V.C. Dolj.

În urma probatoriilor administrate,

Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr. 1385 din 31 octombrie 2006 a admis

cererea formulată de reclamanta I.M. și a anulat dispoziția nr. 167 din 21

martie 2006 emisă de primarul comunei Afumați, constatând calitatea reclamantei

de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru terenul

în suprafață de 1 ha, situat în zona Halta Boureni și construcțiile edificate

pe acesta, ulterior demolate.

Pentru a pronunța această soluție

s-au avut în vedere statuările sentinței civile nr. 75 din 22 februarie 2002 a

Tribunalului Dolj, prin care primarul comunei Afumați a fost obligat să se

pronunțe asupra notificării, vizând măsurile reparatorii prin echivalent pentru

terenul în suprafața de 1 ha, situat în zona Halta Boureni și a construcțiilor

edificate pe acest teren.

Cu înscrisurile aflate la dosar,

reclamanta și-a probat legitimarea de persoană îndreptățită în sensul art. 4

din Legea nr. 10/2001, în calitate de succesoare a defunctului său soț în al

cărui patrimoniu era încorporat dreptul de proprietate asupra terenului de 1 ha

în zona Halta Boureni (în temeiul contractului de vânzare-cumpărare 1779 din 11

aprilie 1940 înregistrat la grefa Tribunalului Dolj) precum și asupra

construcțiilor preluate în 1948 de către Sfatul Popular al comunei Boureni și

predate Bazei de recepție Boureni.

Instanța a mai reținut, contrar

susținerilor pârâtei, că terenul de 1 ha nu a făcut obiectul reconstituirii

dreptului de proprietate în temeiul Legii fondului funciar, ceea ce justifică

acordarea măsurilor reparatorii atât pentru teren cât și pentru construcțiile

existente pe acesta. Ca urmare, pârâtul a fost obligat la emiterea unei

dispoziții motivate de acordare a măsurilor reparatorii pentru teren și

construcțiile aflate pe acesta.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

nr. 418 din 4 aprilie 2007 a admis apelul primarului comunei Afumați și a

schimbat sentința 1385 din 31 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj în

sensul obligării primarului la emiterea unei dispoziții de acordare a

despăgubirilor numai pentru construcțiilor demolate.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că terenul în litigiu nu se afla în anul 2001 și nu se află nici

în prezent în patrimoniul primăriei Afumați, astfel că aceasta nu are calitatea

de unitate deținătoare și deci nici obligații în legătură cu acest bun,

derivând din Legea nr. 10/2001.

Pentru acest bun notificarea urmează

să fie trimisă de primăria Afumați către unitatea deținătoare, spre competentă

soluționare.

Sentința civilă nr. 75/2005 prin

care primarul comunei Afumați a fost obligat să se pronunțe prin dispoziție

asupra notificării reclamantei, nu prezintă relevanță, întrucât una din

rezolvările care putea fi dată prin această dispoziție era aceea de a înainta

notificarea către adevărata unitate deținătoare, pentru teren.

Construcțiile aparținând soțului

reclamantei fiind demolate, restituirea acestora se face numai prin echivalent,

sens în care primarul a fost obligat la emiterea unei dispoziții motivate.

Împotriva deciziei 418/2007 a Curții

de Apel Craiova a declarat recurs în termenul legal, reclamanta I.M., invocând

nulitățile prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 6 și 9 C. proc. civ.

Considerând vădit nelegală decizia

atacată, recurenta arată că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.

Față de statuările deciziei, cum că

recurenta nu și-a probat legitimarea de persoană îndreptățită și că terenul în

suprafață de un hectar nu i-a fost restituit în baza legii fondului funciar,

instanța avea obligația de a se pronunța cu privire la aceste motive invocate,

care s-au dovedit neîntemeiate.

Primarul avea obligația de a se

pronunța prin dispoziție motivată în privința măsurilor reparatorii aferente

terenului și construcțiilor, întrucât sub acest aspect operează autoritatea de

lucru judecat a sentinței civile nr. 75/2005, astfel că instanța nu se mai

putea pronunța cu privire la persoana care urmează să soluționeze notificarea.

Pe de altă parte, în situația în

care pârâtul nu putea soluționa notificarea în ceea ce privește terenul de un

ha, trebuia să înainteze notificarea și actele însoțitoare unității deținătoare

și să o înștiințeze pe notificatoare.

Recursul este întemeiat.

În temeiul art. 7 din Legea nr.

10/2001, de regulă imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, iar

în temeiul art. 25 din lege, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe

prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire

în natură.

În situația în care persoana

juridică notificată deține numai în parte bunurile solicitate, decizia de

retrocedare se va emite numai pentru partea din imobil pe care o deține și

totdeodată va comunica persoanei îndreptățite datele privind deținătorul

celeilalte părți din imobilul solicitat, pentru ca persoana îndreptățită să fie

în măsură să înainteze notificarea în termenul legal (art. 25 din Legea nr.

10/2001) entității deținătoare indicată.

În speță, instanța de apel fără suport

probator a concluzionat că terenul în suprafață de un hectar nu este deținut de

Primăria Afumați, dispunând obligarea acestuia la emiterea dispoziției numai

pentru construcțiile aflate pe teren, în contradicție cu considerentele

deciziei, în care se menționa că pentru acest bun primăria urmează să înainteze

notificarea unității deținătoare, spre competentă soluționare.

Instanța nu s-a preocupat, pentru

soluționarea legală a cauzei, să identifice amplasamentul terenului față de

precizarea făcută de reclamantă în notificare, cum că localizarea este descrisă

în actul de vânzare-cumpărare și nici nu a stabilit deținătorul actual al

terenului, avându-se în vedere succesiunea în timp a deținătorilor acestuia,

așa cum rezultă din adresa 8199/1969 și minuta din 14 februarie 1975.

Instanța nu a stabilit dacă terenul

în litigiu este situat în intravilanul sau extravilanul localității și dacă a

făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legii

fondului funciar, față de faptul că reclamanta deține titlul de proprietate

1648-44681 din 11 aprilie 2002 în care apare o suprafață de teren de 1 ha în

extravilan.

Raportat la amplasamentul acestui

teren din titlu de proprietate, expertul topo va stabili dacă acest teren se

identifica cu acela din litigiu sau este un alt teren.

Numai

prin lămurirea acestor aspecte se va putea stabili dacă în privința acestui

teren sunt incidente dispozițiunile Legii nr. 10/2001 sau este exceptat de la

aplicarea legii potrivit art. 8 și dacă este posibilă acordarea măsurilor

reparatorii în natură ori prin echivalent, precum și entitatea ținută a le

acorda.

Întrucât

aspectele evidențiate, esențiale în soluționarea legală a cauzei echivalează cu

nerezolvarea fondului acesteia, în temeiul art. 313 C. proc. civ. se impune admiterea

recursului declarat de reclamanta I.M. și casarea deciziei 418 din 4 aprilie

2007 cu trimitere la Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta I.M. împotriva deciziei nr. 418 din 4 aprilie 2007 a Curții de Apel

Craiova, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceiași instanță

pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie

2008.