ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 679/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 16 martie 2007, Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat instanței, în baza dispozițiilor art. 5, art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Belgia, pârâtului V.G. care a fost returnat din această țară la 22 februarie 2007, în baza acordului de readmisie încheiat cu România, aprobat prin H.G. nr. 825/1995.

Investit în primă instanță, Tribunalul Bihor, secția civilă, prin sentința nr. 493 din 28 mai 2007, a respins acțiunea, reținând că până la data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate, instituită în condițiile art. 38, din Legea nr. 248/2005 trebuie să se refere la teritoriile tuturor statelor membre, cu excepția celor cu privire la care persoana în cauză a făcut dovada că are drept de intrare. Or, se mai arată, în contextul aderării României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, a restrânge dreptul pârâtului la liberă circulație ar însemna „restrângerea dreptului la circulație” pe chiar teritoriul României.

Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, care, prin decizia nr. 375/A din 28 august 2007, a respins apelul reclamantei, apreciind că expulzarea dispusă de autoritățile belgiene nu este, prin ea însăși, suficientă pentru ca instanța română să interzică, la rândul ei, dreptul de circulație al cetățeanului său, pe teritoriul Belgiei. În cauză, a declarat recurs în termen legal, Direcția Generală de Pașapoarte care critică soluția dată de instanțe susținând că în raport de prevederile art. 25 din Constituție, libertatea de circulație a cetățenilor „nu este absolută”, ea trebuind să se desfășoare potrivit unor reguli, cu îndeplinirea și respectarea unor condiții stabilite de lege.

Recursul este nefondat, în considerarea următoarelor argumente. Potrivit art. 4-6 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, cetățenii acestei uniuni (prin urmare și cetățenii români, cu începere de la 1 ianuarie 2007) au dreptul de a intra, de a rămâne timp de 3 luni și de a ieși de pe teritoriul altui stat membru, fără nici o condiționare sau formalitate, alta decât aceea de a deține o carte de identitate sau un pașaport. În baza art. 27-33 din aceeași Directivă, cetățenilor Uniunii Europene li se poate restricționa dreptul la liberă circulație și de rezidență pe teritoriul unui stat membru numai pentru motive de ordine, securitate sau sănătate publică, de regulă în modalitățile refuzului de a acorda dreptul de intrare sau a expulzării, aplicate de statul afectat.

Aceste norme au fost transpuse, de altfel, în legislația internă prin O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale U.E. și Spațiului Economic European. Textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 prin care se stipulează o modalitate suplimentare de restrângere a dreptului la libera circulație în cazul returnării unui cetățean român în temeiul unui acord de readmisie, are un caracter discriminatoriu în raport cu regimul de care beneficiază ceilalți cetățeni ai U.E. și se situează în afara ipotezelor strict și limitativ prevăzute prin dispozițiile art. 27 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004, devenită aplicabilă în baza art. 20 alin. (2) din Constituție.

Cum legislația comunitară, prioritară în speță, nu permite restricționarea dreptului discutat decât în condițiile art. 27 din Directivă excluzând rațiuni de ordin economic, de imagine ori cu caracter preventiv și cum simpla neîndeplinire de către pârât a formalităților privind intrarea ori șederea în Belgia, neînsoțită de alte probe nu constituie, în sine, o conduită de natură să afecteze ordinea și securitatea publică a acestui stat, soluția instanțelor se justifică. Așa fiind, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 375/A din 28 august 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2008.