ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3703/2007

Asupra cererii de recurs, de față se constată

următoarele:

Prin încheierea din ședința publică de la 2 martie

2007, pronunțată în dosarul nr. 2923/45/2006 al Curții de Apel Iași s-a dispus

în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, sesizarea

Curții Constituționale cu privire la excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 30 alin. (4) C. proc. civ., art. 31 alin. (1) C. proc. civ., art. 31alin.

(2) C. proc. civ., alin. (3) C. proc. civ., art. 34 alin. (2) C. proc. civ.

În temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

s-a suspendat judecarea recursului până la soluționarea excepțiilor de

neconstituționalitate către Curtea Constituțională.

În temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,

s-a respins ca neavând legătură cu soluționarea cauzei cererea de sesizare a

Curții Constituționale cu privire la excepțiile de neconstituționalitate a art.

148 lit. h) C. proc. pen., art. 160

3

C. proc. pen., art. 244 C.

proc. civ., art. 242 alin. (2) C. proc. civ., art. 282 alin. (2) C. proc. civ.,

art. 238 alin. (2) C. proc. civ., art. 163 alin. (2) C. proc. civ., art. 164

alin. (2) C. proc. civ., art. 165 C. proc. civ., art. 120 alin. (2) C. proc.

civ., art. 183 C. proc. civ. precum și excepțiile privitoare la

neconstituționalitatea dispozițiilor din Legea nr. 146/1997 cu privire la

scutirea de plata taxei judiciare de timbru a asociațiilor de locatari și cele

privind dispozițiile Legii nr. 47/1992 astfel cum au fost precizate de

recurent.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut

următoarele:

În cauza având ca obiect recuzarea tuturor

magistraților de la Tribunalul Iași, petentul a invocat excepția de

neconstituționalitate a următoarelor prevederi legale privind recuzarea,

motivat de faptul că acestea ar încălca dreptul constituțional la un proces

echitabil: art. 30 alin. (4) C. proc. civ., art. 31 alin. (1), (2) și (3) C.

proc. civ. și art. 34 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată petentul a invocat și excepția de

neconstituționașitate a prevederilor art. 148 lit. h) C. proc. pen. susținând

că încalcă prevederile art. 21 alin. (3) și art. 23 pct. 11 din Constituția

României, întrucât nu precizează expres condițiile în care o persoană prezintă

pericol public.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 30 alin. (4), art. 31 și art. 34 alin. (2) C. proc. civ., în

raport cu care instanța a sesizat Curtea Constituțională, opinia instanței

vizează constituționalitatea acestor texte, care nu contravin dispozițiilor

constituționale ale art. 16, art. 21 și probabil art. 24 din Constituție.

Astfel, toate dispozițiile legale invocate a fi

neconstituționale, aparțin unei proceduri derivate, derogatorii, privitoare la

recuzare.

Prin urmare, acestea reprezintă atributul exclusiv al

legiuitorului, așa cum dispune art. 126 alin. (2) din Constituție, sub rezerva

respectării dispozițiilor constituționale.

Cu privire la constituționalitatea art. 30 alin. (4)

C. proc. civ.

Consecință a textului constituțional citat [art. 126

alin. (2) Constituție] legiuitorului îi revine prerogativa exclusivă de a

statua procedura de judecată și competența instanței în soluționarea cererilor

de recuzare declarate inadmisibile conform art. 28 C. proc. civ., situație care

se află într-o perfectă consonanță cu dispozițiile constituționale invocate de

autorul excepției de neconstituționalitate.

Cu privire la constituționalitatea art. 31 C. proc.

civ., se observă că judecata cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei și nu

presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, instanța pronunțând în

ședință publică o încheiere asupra recuzării, legiuitorul imaginând astfel o

procedură simplă de soluționare a cererii de recuzare, situație în care nu sunt

încălcate nici principiul liberului acces la justiție și nici cel al dreptului

la apărare.

În același timp cererea de recuzare nu constituie o

acțiune de sine stătătoare având ca obiect redarea sau recunoașterea unui drept

subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de

judecată, care are drept scop desfășurarea normală a procesului.

Cu privire la constituționalitatea art. 34 alin. (2)

C. proc. civ., recuzarea cum s-a arătat, nu constituie o acțiune în sine, cu o

individualitate de obiect care să presupună realizarea ori recunoașterea unui

drept subiectiv al autorului cererii. Recuzarea, constituie un incident

procedural, o procedură integrantă procesului în curs de desfășurare, care are

drept scop asigurarea desfășurării normale a judecății, motiv pentru care

legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării încheierii prin care s-a respins

cererea de recuzare, doar odată cu fondul.

Prin urmare, nu se încalcă nici textul art. 16 din

Constituție, deoarece tratamentul diferit al chestiunii, semnifică un regim

legal diferit nu și discriminatoriu, și nici dispozițiile art. 6 paragraful 1

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,

deoarece acestea privesc soluționarea în fond a cauzei și nu procedura

derogativă a recuzării.

Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 148 lit. h) C. proc. pen.; art. 160

3

C. proc. pen.; art. 244 C.

proc. civ.; art. 242 alin. (2) C. proc. civ., art. 282 alin. (2) C. proc. civ.,

art. 238 alin. (2) C. proc. civ.; art. 163 alin. (3) C. proc. civ., art. 164

alin. (2) C. proc. civ.; art. 165 C. proc. civ.; art. 120 alin. (2) C. proc.

civ.; art. 183 C. proc. civ., precum și excepțiile privitoare la neconstituționalitatea

dispozițiilor din Legea nr. 146/1997 cu privire la scutirea de plată a taxei

judiciare de timbru a asociațiilor de locatari și a dispozițiilor Legii nr.

47/1992 așa cum au fost prezentate de recurent, au fost respinse, în temeiul

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, deoarece așa cum dispune art. 29 alin.

(l) din aceeași lege neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege ori

ordonanță în vigoare, trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Cauza prezentă vizează ca instituție juridică

recuzarea judecătorilor și în consecință doar dispozițiile legale care au

legătură cu soluționarea acestui obiect al cauzei pot fi invocate ca fiind

neconstituționale.

Cum toate textele invocate a fi neconstituționale nu

prezintă o asemenea legătură cu soluționarea cauzei, excepția de

neconstituționalitate a acestora este conform textului citat inadmisibilă.

Împotriva încheierii pronunțate în ședința de la data

de 2 martie 2007 petentul E.B. a formulat recurs prin care a arătat că instanța

a încălcat legea atunci când a refuzat să trimită spre competentă soluționare

la Curtea Constituțională a celor peste 20 de excepții de neconstituționalitate

pe care le-a invocat în memoriile sale, precum și trimiterea la parchet a

înscrisurilor împotriva cărora s-a înscris în fals, în baza art. 183 C. proc.

civ.

S-a mai arătat că i-a fost încălcat dreptul la

apărare, deși a fost formulată în scris o astfel de cerere, înainte de ședința

de judecată.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Primele două motive invocate de recurent, privind

încălcarea legii, deși petentul nu a indicat un temei legal, pot fî încadrate

în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, potrivit acestor dispoziții legale

modificarea sau

casarea unor hotărâri se poate

cere numai pentru motive de nelegalitate când

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea

sau aplicarea greșită a legii;

La data de 1 martie 2007, după ce dosarul a fost

repus pe rol ca urmare a soluționării unei alte excepții de

neconstitutionalitate, petentul a invocat excepția de neconstitutionalitate a

art. 30 alin. (4) C. proc. civ., art. 31 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ.,

art. 34 alin. (2) C. proc. civ., art. 148 lit. h) C. proc. civ., art. 160

3

C. proc. civ., art. 244 C. proc. civ., art. 242 alin. (2) precum și toate

excepțiile formulate și cum se găsesc la paginile 19-27 din dosarul Curții de

Apel Iași, adică a dispozițiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., art. 238

alin. (2) C. proc. civ., art. 163 alin. (3) C. proc. civ., art. 164 alin. (2)

C. proc. civ., art. 165 C. proc. civ., art. 120 alin. (2) C. proc. civ., art.

23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Legea nr. 146/1997, art. 183 C. proc. civ.,

și a art. 244 C. proc. civ.

Față de faptul că obiectul cauzei îl reprezintă

recuzarea judecătorilor, în mod corect instanța a apreciat că invocarea tuturor

acestor excepții neconstituționale nu are legătură cu soluționarea cauzei

conform art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Cu privire la actele care trebuiau trimise la

parchet, reprezentând împuternicirile avocațiale ale celor 3 avocați, în mod

corect s-a apreciat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 183 C. proc. civ.,

întrucât actul defăimat nu are relevanță în soluționarea cauzei.

Ultimul motiv de recurs poate fi încadrat în

dispozițiile art. 304 pct. 5 potrivit căruia modificarea sau casarea unor

hotărâri se

poate cere, numai pentru motive

de nelegalitate când, prin hotărârea dată,

instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității

de art, 105 alin. (2);

În cazul încălcării dreptului la apărare prevăzut de

dispozițiile art. 156 C. proc. civ., pentru a opera nulitatea este necesar să

se fi produs părții o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod.

Cum recurentului nu a arătat în ce măsură i s-a

produs o astfel de vătămare, care de fapt nu s-a realizat față de stadiul

procesual în care se afla cauza și măsura dispusă prin încheierea recurată,

vătămare care însă o impune aplicabilitatea dispozițiilor art. 304 pct.5 C.

proc. civ., și acest motiv se apreciază ca nefondat.

Pentru motivele arătate, în raport de dispozițiile

art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat în cauză nefiind

întrunite dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de B.E. împotriva încheierii din

2 martie 2007 pronunțată în dosarul nr. 2923/2006 al Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 mai 2007.