ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2723/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC C.H.G. SRL prin acțiunea introdusă la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a chemat în judecată SC U.I.T. SRL solicitând să se constate rezilierea contractului de închiriere semnat la 17 iulie 2006 pentru neîndeplinirea obligației de plată a chiriei din culpa exclusivă a pârâtei, reziliere ce a operat la data notificării din 30 noiembrie 2006. A mai solicitat de asemenea, urmare a constatării rezilierii din vina exclusivă a pârâtei, obligarea acesteia la plata sumei de 59.460,49 lei reprezentând penalitate conform art. 17.2 din contract și cheltuieli de judecată. Pârâta SC U.I.T.

SRL prin întâmpinare cerere reconvențională a invocat excepția netimbrării capătului 2 din acțiune, iar în ipoteza achitării taxei de timbru a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a se constata reziliat de drept la data de 26 iulie 2006 contractul de închiriere din 2006 în baza pactului comisoriu de gradul III – instituit în art. 10 pct. 1 din contract. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 4348 din 29 martie 2007, a admis în parte acțiunea reclamantei - pârâte SC C.H.G. SRL, a admis în parte cererea reconvențională, a constatat intervenită rezilierea contractului de reziliere din 2006 la data de 30 iunie 2006 și a obligat pârâta reclamantă SC U.I.T.

SRL la plata sumei de 12.454 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prin încălcarea prevederilor contractuale așa cum s-a stipulat la art. 17.1, contractul se reziliază de drept cu plata unor penalizări echivalente cu valoarea chiriei pe șase luni inclusiv cheltuielile de întreținere și T.V.A. în sarcina locatarului existând posibilitatea solicitării unei compensații pentru daunele provocate (art. 17.2 din contract). În ceea ce privește cererea reconvențională prin care s-a solicitat de către pârâtă, să se constate reziliat de drept contractul dar începând cu data de 26 iulie 2006 în baza pactului comisoriu de gradul III instituit în art. 10.1 din contract, instanța a apreciat că odată ce a operat tacita relocațiune în temeiul art. 1437 C. civ.

prin continuarea folosirii spațiului de către pârâtă și s-a emis facturile semnate până la 30 noiembrie 2006 când societatea reclamantă a comunicat intenția de reziliere a contractului, a constatat intervenită rezilierea contractului la data de 30 noiembrie 2006. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 526 din 7 noiembrie 2007 a admis apelul formulat de reclamanta SC C.H.G. SRL București, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 59.460,49 lei penalizare, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate și a obligat pârâta la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.230 lei. În argumentarea acestei soluții instanța de control judiciar a reținut că în art. 17.2 din contract s-a stipulat că prin încălcarea prevederilor art. 17.1, contractul se reziliază de plin drept cu plata unor penalități echivalente cu valoarea chirie pe șase luni inclusiv cheltuielile de întreținere și T.V.A.

Din tabelul de calcul al sumelor restante rezultă că, cuantumul sumei reprezentând penalități în temeiul art. 17.2 din contract este de 59.460,49 lei. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta SC C.H.G. SRL București cât și pârâta SC U.I.T. SRL Ilfov. 1. Reclamanta SC C.H.G. SRL a criticat decizia pronunțată la soluționarea apelului pentru neacordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.042,01 lei plus T.V.A. (total 5.999,99 ron). În drept a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. în argumentarea cărora a susținut că instanța de apel a apreciat din eroare că nu este făcută dovada cheltuielilor de judecată solicitate, întrucât la ultimul termen de judecată s-a făcut dovada încasării dar și a cuantumului cheltuielilor de judecată cu copia facturii și a extrasului de cont, semnate pentru conformitate cu originalul.

2. Pârâta SC U.I.T. SRL a solicitat prin recursul declarat împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel, ca soluția să fie modificată în parte în sensul menținerii dispozițiilor referitoare la rezilierea contractului de închiriere semnat la 17 iulie 2006 și respingerea cererii privind obligarea recurentei la plata sumei de 59.460,49 lei reprezentând penalități calculate conform art. 17.2 din contract. 1. Recursul reclamantei SC C.H.G. SRL este nefondat pentru următoarele considerente: Analizând hotărârea recurată în raport de motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a dat eficiență prevederilor art. 274 C. proc. civ. și a acordat cheltuieli de judecată în sumă de 1.230 lei reprezentând taxele judiciare de timbru.

Critica privitor la faptul că instanța de apel nu a acordat cheltuielile solicitate de reclamantă în baza copiilor facturii și a extrasului de cont depuse la dosar este nefondată. Astfel instanța de apel în urma verificărilor efectuate a constatat în mod corect că pe înscrisurile depuse în dovedirea cheltuielilor de judecată aflate la dosar apel, este menționat numărul altui dosar (15236/3/2007) și nu numărul de dosar sub care a fost înregistrată cauza supusă judecății. În această situație instanța de apel nu putea acorda cheltuieli de judecată fără documente justificative care să ateste că acestea erau cuvenite (au fost făcute în cauza supusă judecății). Deși Înalta Curte a verificat dacă au existat acte justificative pentru acordarea cheltuielilor de judecată, va reține ca motiv esențial pentru respingerea recursului declarat de SC C.H.G.

SRL, faptul că au fost indicate două motive de nelegalitate - respectiv art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. care nu au fost argumentate în fapt și în drept. Sub aspectul pct. 8, interpretarea actului dedus judecății nu se referă la probele care pot justifica sau nu cheltuielile de judecată ci la izvorul obligațiilor care au constituit temeiul obligațiilor în cererea introductivă. Cel de-al doilea motiv – 304 pct. 9 C. proc. civ. care vizează aplicarea greșită a legii nu a fost argumentat în drept, ceea ce echivalează cu o nemotivare. Întrucât recursul nu are caracter devolutiv, Înalta Curte nu se va substitui părții pentru a imagina eventuale încălcări ale legii cu referire la neacordarea cheltuielilor de judecată în cuantumul pretins.

Distinct de aceasta aprecierea asupra cheltuielilor de judecată revine instanței care a pronunțat soluția care se critică. Prin urmare nu se poate reține că acest motiv poate să constituie temei pentru modificarea deciziei pronunțată de instanța de apel și conform art. 312 C. proc. civ. recursul reclamantei va fi respins. 2. În ceea ce privește recursul pârâtei SC U.I.T. SRL Ilfov, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 și art. 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării, cererii de recurs și a reținut: Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ diferențiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani.

Taxele judiciare astfel determinate, potrivit art. 20 alin. (1) din aceeași lege, se plătesc anticipat, iar dovezile de plată conform art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. se atașează la cererea de recurs. Înalta Curte a constatat că taxele nu au fost achitate deși i s-a pus în vedere recurentei, în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 să plătească taxele de timbru datorate până la termenul de judecată din data de 3 octombrie 2008, fiind citată cu această mențiune. Având în vedere că dovezile de plată nu au fost depuse la dosar, precum și prevederile art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din Ordonanța nr. 32/1995 aprobată prin Legea nr. 106/1995, care sancționează „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit„ cu anularea cererii, recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.H.G. SRL București, împotriva deciziei comerciale nr. 526 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Anulează recursul declarat de pârâta SC U.I.T. SRL Ilfov împotriva aceleiași decizii, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2008.