ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1985/2008

Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constata următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 27 aprilie 2007 pe rolul Tribunalului Arad si precizată ulterior, reclamanta P.B.A. a chemat in judecata Primarul orașului LIPOVA si a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța sa oblige pârâtul sa se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivata asupra notificării depusa de reclamanta in temeiul art. 21 din Legea 10/2001 prin care, in calitate de succesoare a proprietarului tabular G.I., a solicitat restituirea in natura a cotei de ½ din imobilul înscris în C.F. nr. 5630-LIPOVA. Prin sentința civila nr. 679 din 24 mai 2006, Tribunalul Arad a admis plângerea și a obligat pârâtul sa emită o dispoziție in temeiul Legii 10/2001 ca urmare a notificării expediate sub nr. 16/N din 5 septembrie 2005, cu privire la masurile reparatorii pentru imobilul situat in loc.

Lipova, jud. Arad, înscris în C.F. nr. 5630 Lipova, cu nr. topo 705/706. Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța a reținut că, in raport de prevederile art. 25 din Legea 10/2001, Primarul orașului Lipova este obligat sa emită o decizie motivata prin care sa soluționeze in termen de 60 de zile de la data primirii, notificarea formulata de contestatoare. Prin decizia civila nr. 570 din 14 decembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de Primarul orașului Lipova împotriva sentinței civile nr. 679 din 24 mai 2006 pronunțata de Tribunalul Arad. Răspunzând criticilor formulate prin motivele de apel si care vizau lipsa calității procesuale pasive a apelantului-pârât si necompetenta materiala a tribunalului in soluționarea litigiului, instanța a apreciat ca cererea formulata de reclamanta se înscrie in sfera materiei reglementate de Legea 10/2001.

Prin urmare, persoana care are atribuții legale in soluționarea unei astfel de cereri este primarul, astfel încât apelantul-pârât are calitate procesuală pasivă in cauza. Curtea de Apel a reținut totodată ca tribunalul este instanța competenta sa soluționeze in prima instanța toate cererile ce își au izvorul in materia Legii 10/2001 pentru a asigura caracterul unitar al jurisdicției in acesta materie. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, in termen legal a declarat si motivat recurs apelantul-pârât Primarul orașului Lipova. Prin motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 3 si 9 C. proc.

civ., se critica hotărârea pronunțata de instanța de apel pentru următoarele considerente: 1. În mod nelegal prin hotărârea recurată a fost respinsa excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului orașului Lipova întrucât, potrivit art. 19 alin. (1) din Legea 215/2001, unitățile administrativ-teritoriale au personalitate juridica, fiind reprezentate in justiție, conform art. 67 din același act normativ, de către primar. 2. Hotărârea instanței de apel este nelegala sub aspectul soluționării excepției de necompetenta materiala a tribunalului întrucât nu exista nici o dispoziție legala care sa prevadă competenta tribunalelor de a soluționa litigii întemeiate pe prevederile Legii 10/2001.

În aceste condiții, susține recurentul, competenta de soluționare a cauzei in prima instanța revenea judecătoriei. Analizând decizia recurată in limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constata ca recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: 1. În procesul civil, calitatea procesuala pasiva constituie o condiție de exercițiu a acțiunii civile. Justificarea calității procesuale pasive impune stabilirea identității intre persoana chemata in judecata si persoana îndatorata in raportul juridic dedus judecații la o conduita corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ.

În cauză, obiectul cererii de chemare in judecata l-a constituit pretenția reclamantei de a fi obligat pârâtul, Primarul orașului Lipova, să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivata asupra notificării depusa de reclamanta in temeiul art. 21 din Legea 10/2001 prin care, in calitate de succesoare a proprietarului tabular G.I., a solicitat restituirea in natura a cotei de ½ din imobilul înscris in C.F. nr. 5630-LIPOVA. Înalta Curtea reține ca pentru stabilirea calității procesuale pasive in cauza au relevanta prevederile art. 20 alin. (3) din Legea 10/2001.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea 10/2001, „în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea, in natura sau prin echivalent, către persoana îndreptățită, se face prin dispoziția motivata a primarilor (...).” Prin urmare, câta vreme Legea prevede ca dispoziția motivata de restituire in natura sau prin echivalent a imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale se emite de către primar, in litigii prin care se solicita emiterea unei astfel de dispoziții, calitatea procesuala pasiva nu poate aparține decât primarului, în sarcina căruia Legea a stabilit o atare obligație. Caracterul special al normei menționate, exclude aplicarea normei generale reglementate prin Legea 215/2001, in raportul juridic dedus judecații interesând, sub aspectul calității procesuale pasive, persoana obligata la emiterea dispoziției solicitate.

2. în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va încadra criticile vizând necompetenta materiala a tribunalului in soluționarea pricinii in prima instanța, in dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Calificarea data are in vedere faptul ca necompetenta materiala a tribunalului in soluționarea prezentului litigiu a constituit o critica asupra căreia instanța de apel s-a pronunțat. Prin motivele de recurs se contesta dezlegarea la care Curtea de Apel s-a oprit cu privire la acest aspect, recurentul susținând ca in soluționarea acestei critici, instanța de apel a aplicat greșit legea, ceea ce atrage incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În ceea ce privește dezlegarea data de instanța de apel asupra competentei materiale a tribunalului in soluționarea litigiului in prima instanța, Înalta Curte apreciază ca fiind legala hotărârea recurată.

Prin decizia nr. IX din 20 martie 2006, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație si Justiție au admis recursul in interesul legii si au stabilit ca instanța căreia ii revine competenta de a soluționa cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deținătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziție motivata de restituire in natura ori de acordare de despăgubiri, potrivit Legii 10/2001, este secția civila a tribunalului in a cărui raza teritoriala își are sediul persoana juridica respectiva. Fata de prevederile art. 329 alin. (3) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază ca nu se mai impune analiza argumentelor aduse de recurent in susținerea unei soluții contrare celei stabilite prin decizia pronunțata in judecarea recursului in interesul legii.

Pentru toate aceste considerente, În baza art. 316 C. proc. civ. raportat la art. 296 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Orașului Lipova împotriva deciziei civile nr. 570 din 14 decembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția civila. Irevocabila. Pronunțata in ședința publica, azi 25 noiembrie 2008.