ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1361/2008

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin sentința penală nr. 394 din 18 decembrie 2007 a Tribunalului Botoșani a fost condamnat inculpatul A.C., la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 raportată la art. 175 C. pen. A fost făcută aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II- a lit. b) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: În ziua de 21 mai 2007 inculpatul și-a sărbătorit ziua numelui, ocazie cu care a consumat o cantitate mare de băuturi alcoolice.

Consumul de alcool a continuat și a două zi, pe 22 mai 2007. În această zi, în jurul orelor 20,30, fără a fi provocat de soția sa inculpatul a început să se certe cu aceasta, iar la un moment dat a luat un cuțit și a început să o lovească pe aceasta. Victima a încercat să se apere de agresiune cu brațele și a reușit să fugă în curtea locuinței, loc în care a căzut, vecinii fiind alertați de strigătele acesteia. După acordarea primului ajutor victima a fost transportată la Spitalul Județean Botoșani și ulterior la Spitalul Sf. Spiridon Iași, unde a decedat la 25 mai 2007. Situația de fapt reținută a fost demonstrată de probele administrate în cauză, respectiv declarațiile de recunoaștere a inculpatului, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și cu celelalte acte și lucrări ale dosarului.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, au fost avute în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, decurs din urmările produse, pe de o parte, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind sincer în raport cu învinuirile aduse. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel inculpatul A.C., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate în sarcina sa, solicitând reducerea cuantumului acestei pedepse. Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin decizia nr. 14 din 13 februarie 2008, a admis apelul declarat de inculpatul A.C., a desființat în parte hotărârea atacată și a redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului de la 20 de ani închisoare la 15 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat Instanța de apel, pronunțând decizia sus-menționată, a apreciat că pedeapsa de 20 de ani închisoare nu este corect individualizată, fiind prea mare în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei și de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, are o vârstă înaintată și a avut o poziție procesuală corectă recunoscând săvârșirea faptei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.C., care a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Concluziile apărătorului inculpatului în susținerea recursului declarat de inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., a constat că recursul declarat de inculpat este fondat pentru considerentele care urmează. Astfel, Înaltă Curte, verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de criticile aduse de recurentul inculpat, care se circumscriu prevederilor art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., constată faptul că instanțele de judecată au reținut o corectă situație de fapt precum și vinovăția inculpatului, în raport de infracțiunea săvârșită, confirmată de probele administrate în cauză.

Înalta Curte apreciază că, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, în cauză a fost făcută o corectă individualizare. Astfel, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de casare invocat, Înalta Curte constată că, instanțele de judecată au aplicat inculpatului o pedeapsă corect individualizată în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., având în vedere elementele ce circumstanțiază favorabil persoana inculpatului respectiv, lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală sinceră, constând în recunoașterea săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa, așa încât, nu se identifică temeiuri noi care să conducă la o nouă reindividualizare, în sensul reducerii acesteia.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că recursul declarat de inculpatul A.C. este admisibil însă sub un alt aspect, respectiv acela al greșitei obligări a inculpatului, de către instanța de control judiciar, la plata cheltuielilor judiciare, în condițiile în care apelul declarat de acesta a fost admis. Astfel, din cuprinsul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., rezultă :„În cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea.

In toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.” Prin urmare, în mod greșit a procedat instanța de control judiciar dispunând obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare și numai sub acest aspect recursul declarat de inculpat va fi admis, dispunându-se ca suma de câte 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel și în recurs să fie plătite din fondul Ministerului Justiției, menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul inculpat A.C. împotriva deciziei penale nr. 14 din 13 februarie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Casează decizia penală atacată, numai cu privire la greșita obligare a inculpatului la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în apel, dispoziție pe care o înlătură. Dispune ca sumele de câte 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare la instanța de apel și la instanța de recurs pentru apărarea din oficiu să fie plătite din fondul Ministerului Justiției. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 7 iunie 2007 la 11 aprilie 2008. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2008.