ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1361/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1361/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 394 din 18 decembrie 2007 a Tribunalului

Botoșani a fost condamnat inculpatul A.C., la pedeapsa de 20 ani închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-

a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174

raportată la art. 175 C. pen.

A fost făcută aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a

II-

a lit. b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în

esență, următoarea situație de fapt:

În ziua de 21 mai 2007 inculpatul și-a sărbătorit ziua numelui, ocazie

cu care a consumat o cantitate mare de băuturi alcoolice. Consumul de alcool a

continuat și a două zi, pe 22 mai 2007. În această zi, în jurul orelor 20,30,

fără a fi provocat de soția sa inculpatul a început să se certe cu aceasta, iar

la un moment dat a luat un cuțit și a început să o lovească pe aceasta.

Victima a încercat să se apere de agresiune cu brațele și a reușit să

fugă în curtea locuinței, loc în care a căzut, vecinii fiind alertați de

strigătele acesteia. După acordarea primului ajutor victima a fost transportată

la Spitalul Județean Botoșani și ulterior la Spitalul Sf. Spiridon Iași, unde a

decedat la 25 mai 2007.

Situația de fapt reținută a fost demonstrată de probele administrate în

cauză, respectiv declarațiile de recunoaștere a inculpatului, coroborate cu

declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și cu celelalte acte și

lucrări ale dosarului.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată

inculpatului, au fost avute în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen.,

respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, decurs din

urmările produse, pe de o parte, dar și circumstanțele personale ale

inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind sincer în

raport cu învinuirile aduse.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel

inculpatul A.C., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate,

sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate în sarcina sa,

solicitând reducerea cuantumului acestei pedepse.

Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin decizia nr. 14 din 13

februarie 2008, a admis apelul declarat de inculpatul A.C., a desființat în

parte hotărârea atacată și a redus cuantumul pedepsei principale aplicate

inculpatului de la 20 de ani închisoare la 15 ani închisoare. Au fost menținute

celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei reprezentând

cheltuieli judiciare către stat

Instanța de apel, pronunțând decizia sus-menționată, a apreciat că

pedeapsa de 20 de ani închisoare nu este corect individualizată, fiind prea

mare în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei și de persoana

inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, are o vârstă

înaintată și a avut o poziție procesuală corectă recunoscând săvârșirea faptei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.C., care a

criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie și nelegalitate,

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Concluziile apărătorului inculpatului în susținerea recursului declarat

de inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt

al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor

formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., a constat că recursul declarat de inculpat este fondat pentru

considerentele care urmează.

Astfel, Înaltă Curte, verificând probatoriul cauzei și hotărârea

atacată în raport de criticile aduse de recurentul inculpat, care se

circumscriu prevederilor art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., constată

faptul că instanțele de judecată au reținut o corectă situație de fapt precum

și vinovăția inculpatului, în raport de infracțiunea săvârșită, confirmată de

probele administrate în cauză.

Înalta Curte apreciază că, sub aspectul individualizării judiciare a

pedepsei aplicate inculpatului, în cauză a fost făcută o corectă

individualizare.

Astfel, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului

de casare invocat, Înalta Curte constată că, instanțele de judecată au aplicat

inculpatului o pedeapsă corect individualizată în raport de criteriile generale

de individualizare a pedepsei prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., având

în vedere elementele ce circumstanțiază favorabil persoana inculpatului

respectiv, lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală sinceră,

constând în recunoașterea săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa, așa

încât, nu se identifică temeiuri noi care să conducă la o nouă

reindividualizare, în sensul reducerii acesteia.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că

recursul declarat de inculpatul A.C. este admisibil însă sub un alt aspect,

respectiv acela al greșitei obligări a inculpatului, de către instanța de

control judiciar, la plata cheltuielilor judiciare, în condițiile în care

apelul declarat de acesta a fost admis. Astfel, din cuprinsul art. 192 alin. (3)

C. proc. pen., rezultă :„În cazul declarării apelului ori recursului sau al

introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de

către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau

cererea. In toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat

rămân în sarcina acestuia.”

Prin urmare, în mod greșit a procedat instanța de control judiciar

dispunând obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare și numai sub

acest aspect recursul declarat de inculpat va fi admis, dispunându-se ca suma

de câte 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel și în recurs să fie

plătite din fondul Ministerului Justiției, menținându-se celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Admite recursul declarat de recurentul inculpat A.C. împotriva deciziei

penale nr. 14 din 13 februarie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Casează decizia penală atacată, numai cu privire la greșita obligare a

inculpatului la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în apel, dispoziție

pe care o înlătură.

Dispune ca sumele de câte 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare la

instanța de apel și la instanța de recurs pentru apărarea din oficiu să fie

plătite din fondul Ministerului Justiției.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și

arestării preventive de la 7 iunie 2007 la 11 aprilie 2008.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2008.