ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1739/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 01.09.2016, pe rolul Tribunalului Giurgiu, reclamanta DGASPC Giurgiu, în contradictoriu cu pârâții A. și B.-părinți ai minorului C., a solicitat menținerea măsurii de protecție specială a plasamentului la asistentul maternal profesionist D., stabilirea domiciliului minorului pe durata măsurii, respectiv exercițiul drepturilor și obligațiilor părintești față de copii conform dispozițiilor art. 63 și 66 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 și obligarea părinților ia plata unei contribuții pentru întreținerea minorului sau la prestarea de acțiuni/lucrări de interes local între 20-40 ore lunar, pe raza administrativ teritorială în care își are domiciliul sau reședința.

Prin sentința civilă nr. 110 din 27.06.2017, Tribunalul Giurgiu a decis următoarele:

"Admite cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Giurgiu cu sediul în Giurgiu sos. X, jud. Giurgiu, în contradictoriu cu A. cu domiciliul legai în com. Comana, Județ Giurgiu și F.F.L în Mun. București, sector 3, str. x, B. cu domiciliul în sector 2, București, str. x și D. cu domiciliul în Mun. Giurgiu, str. x, județul Giurgiu.

Menține măsura de protecție specială a plasamentului la asistentul matemal profesionist D., cu domiciliul în Mun. Giurgiu, județul Giurgiu, pentru minorul C.

Pe durata măsurii instituite, domiciliul minorului este Ia cei al asistentului maternal profesionist D., situat în, Mun. Giurgiu.

Deleagă exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești către Directorul DGASPC Giurgiu.

Respinge cererea de obligare a mamei de a contribui la întreținerea minorului pe durata măsurii instituite și obligă pe tatăl minorului, B., pe durata măsurii instituite, să contribuie lunar cu suma de 100 lei la înreținerea minorului, sumele încasate constituindu-se venit la bugetul județului .

Respinge cererea reconvențională privind reintegrarea minorului C., în familia tatălui, formulată de B., ca neîntemeiată.

Onorariul curatorului numit, în cuantum de 300 RON, va ii avansat din fondurile Ministerului de Justiție.

Cu apel în 10 zile de la comunicare".

împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâtul B..

Prin încheierea din camera de consiliu de la 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IIl-a civilă si pentru cauze cu minori și de familie, s-a stabilit onorariul provizoriu al curatorului la suma de 200 RON, în sarcina apelantei-reclamante, încheierea fiind dată cu recurs în 30 de zile de la comunicare.

Împotriva acestei decizii reclamanta formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că sunt aplicabile prevederile art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel că avansarea remunerației cuvenite curatorului special trebuia să se facă. din bugetul statului.

La data de 09 martie 2018 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin rezoluția din 12 martie 2018 instanța a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu.

Prin punctul de vedere la raport, recurenta a arătat că încheierea atacată are mențiunea " cu recurs în 30 de zile de la comunicare ", astfel că recursul este admisibil.

Luând în examinare recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin demersul judiciar inițiat la data de 01.09.2016, s-a solicitat menținerea măsurii de protecție specială a plasamentului la asistent maternal, stabilirea domiciliului minorului pe durata măsurii, respectiv exercițiul drepturilor și obligațiilor părintești față de copil conform dispozițiilor art. 63 și 66 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 și obligarea părinților ia plata unei contribuții pentru întreținerea minorului sau la prestarea de acțiuni/lucrări de interes local între 20-40 ore lunar, pe raza administrativ teritorială în care își are domiciliul sau reședința.

Așadar, cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Potrivit art. 136 și urm, din Legea nr. 272/2004, hotărârea de fond este executorie și definitiva, termenul, de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, iar dispozițiile acestei legi referitoare ia procedura de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 (noul C. proc. civ.) prin art. 466 s-a reglementat principiul conform căreia " hotărârile date în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel".

Dispozițiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevăd că "Daca prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în careprintr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță, este supusă recursului sau că poate fi atacata cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă expresie similara. "

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 272/2004 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului în această materie.

Așadar, raportându-ne îa dispozițiile Legii nr. 76/2012 (art. 7), aceasta asimilează obiectului căii de atac a apelului, toate hotărârile care printr-o lege specială sunt atacabile cu recurs (cum este cazul acțiunii de față întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 272/2004), iar această dispoziție este aplicabilă în cauza de față, având în vedere că sesizarea instanței este ulterioară intrării în vigoare a noului cod (15 februarie 2013) și nu anterioară.

Instanța supremă constată că hotărârea judecătorească recurată este încheierea din camera de consiliu de la 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a stabilit onorariul provizoriu al curatorului la suma de 200 RON, în sarcina apeiantei-reclamante, o încheiere premergătoare pronunțată în cadrul soluționării apelului formulat împotriva unei hotărâri pronunățate în cadrul unei acțiuni ce are ca obiect menținerea măsurii plasamentului,

Potrivit dispozițiilor art. 466 alin. (4) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se pot exercita căile de atac decât odată cu fondul, iar art. 483 C. proc. civ. stipulează care sunt hotărârile judecătorești care pot face obiectul recursului.

Din coroborarea dispozițiilor art. 466 cu cele ale art. 494 din C. proc. civ., republicat, reiese că încheierea camerei de consiliu din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu este supusă recursului.

De asemenea, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul ca o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ", iar potrivit alin. (2), "Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. "

Față de natura litigiului pendinte, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, instanța constată că recursul este inadmisibil, indiferent de mențiunea din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac.

Având în vedere textele legale invocate, precum și considerentele arătate mai sus, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Giurgiu împotriva încheierii din camera de consiliu din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără niclo cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2018.