ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1080/2018

Prin Decizia civilă nr. 680A din 05.10.2016 a Curții de Apel București, secția IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC B. SRL.

Împotriva acestei decizii pârâta SC B. SRL a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta susține, în esență, că, în mod greșit instanța de apel nu a luat în considerare apărările pârâtei, reținând că în speța există o dublă similitudine, a semnelor și a serviciilor, care poate crea un risc de confuzie indirectă.

Astfel, marca reclamantei este înregistrată pentru produse de publicitate, gestiunea afacerilor comerciale și servicii de import al nutrețurilor și pentru animale și pui de o zi, însă aceasta a arătat că serviciile pentru care s-a înregistrat marca nu sunt cele pe care le desfășoară aceasta și că acestea au caracter complementar serviciilor cu produsele pentru care s-a înregistrat marca.

De asemenea, consideră că reclamanta nu și-a exercitat dreptul la opoziție la înregistrarea mărcii nr. 114643, prevăzut la art. 23 din Legea nr. 84/1998 în termenul de trei luni de la publicarea mărcii prevăzut în textul aceluiași articol. Astfel, consideră că acțiunea reclamantei este inadmisibilă în aceste condiții, întrucât norma juridică incidentă prevede această cale specifică de atac împotriva înregistrării unei mărci înregistrate care trebuie exercitată cu prioritate față de o acțiune de drept comun de anulare a înregistrării unei mărci, împotriva înregistrării mărcii nefiind exercitată nicio opoziție, aceasta fiind deplin validă.

Cele două mărci sunt distincte, acestea reprezentând clase total diferite, respectiv clasa 31 în cazul pârâtei și clasa 35 a reclamantei.

Astfel, riscul de confuzie nu poate fi reținut în cauză, existența unui singur cuvânt comun între cele două mărci nu constituie un element de confuzie, atât timp cât elementele de distincție nu numai că sunt suficiente pentru a nu crea o asemenea confuzie, ci chiar definitorii pentru fiecare marcă în parte.

Consideră ca nu există condițiile pentru anularea unei mărci întrunite cumulativ, mărcile nefiind identice și nici măcar similare.

Faptul că reclamanta deține o marcă înregistrată pentru clasa 35 de produse și servicii înseamnă că doar produsele și serviciile acestei clase sunt protejate de marcă și nu întreg arealul de produse și servicii din portofoliul acesteia. Riscul de confuzie trebuie determinat în funcție de specificul fiecărui caz și nu la modul general. Faptul că ambele mărci au un element comun nu poate constitui fundamentul unui risc de confuzie.

În concluzie, solicită admiterea recursului.

Intimații nu au depus întâmpinări.

Prin rezoluția din 26.06.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a reținut că recurenta are deschisă calea de atac, recursul este tardiv formulat, iar motivele de recurs nu pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Completul de filtru nr. 7, la data de 16 octombrie 2017, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ. comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosar recurs, însă părțile nu au depus puncte de vedere.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 23 martie 2018, fără citarea părților,

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția tardivității, reținută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate față de excepția nulității, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca tardiv formulat, pentru următoarele considerente:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Se observă că, recursul împotriva Deciziei nr. 680A din 5 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care a fost a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC B. SRL, a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ și peremptoriu, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., respectiv în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Potrivit art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură. De asemenea, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 2 din același act normativ, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

În situația nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispozițiile art. 185 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd următoarele: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Legea procesual civilă reglementează și situația în care, partea, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, a fost în imposibilitate de exercitare în termenul legal a unui act procedural, caz în care devin aplicabile dispozițiile art. 186 potrivit cărora "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. în cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Coroborând dispozițiile legale amintite, din interpretarea lor sistematică, rezultă că termenul pentru exercitarea recursului formulat de pârâta SC B. SRL împotriva Deciziei nr. 680A din 5 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care a fost a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC B. SRL, reprezintă un termen procedural de 30 de zile, care începe să curgă de la comunicarea hotărârii recurate.

Din verificarea lucrărilor Dosarului nr. x/2014 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, se constată că decizia recurată a fost comunicată recurentei la data 21 martie 2017, astfel cum rezultă din dovada de comunicare de la dosar apel.

Totodată, Înalta Curte constată că procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a deciziei instanței de apel către recurentă îndeplinește cerințele legale pentru validitatea sa, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de art. 164 alin. (3) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, astfel încât acesta are aptitudinea de a fi declanșat curgerea termenului de recurs.

Termenul de declarare și motivare a recursului, de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. și calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. raportat la alin. (2) al aceluiași articol din același cod, s-a îndeplinit pe data de 21 aprilie 2017.

Recursul a fost formulat la data de 9 mai 2017 (conform datei de pe plicul poștal, aflat la dosar recurs), cu depășirea termenului legal de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Prin urmare, se reține că recursul pârâta SC B. SRL împotriva Deciziei nr. 680A din data de 5 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ și de decădere prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., respectiv în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii recurate, partea neinvocând nicio împrejurare mai presus de voința sa care să o fi împiedicat în exercitarea căii de atac.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 485 alin. (1) coroborate cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv recursul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva Deciziei nr. 680A din data de 5 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva Deciziei nr. 680A din data de 5 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 martie 2018.

Procesat de GGC - GV