Decizia nr. 1021/2019 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată la data de 06.02.2014 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: anularea mărcilor al căror titular este pârâta, respectiv a mărcii "micul x" nr. x, înregistrată pentru clasele 9, 16, 29, 30, 32, 35, 41, pentru toate serviciile din clasele 35 și 41 și "x" nr. x, înregistrată pentru clasele 9, 16, 29, 30, 32, 35, 41, pentru toate serviciile din clasele 35 și 41; radierea mărcilor menționate din Registrul mărcilor și publicarea de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a hotărârii judecătorești definitive de anulare a mărcilor în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială - Secțiunea mărci.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de tribunal. Prin Sentința civilă nr. 997/16.09.2014, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Hotărârea pronunțată în apel de Curtea de apel. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 323A din 5 aprilie 2017 a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L., împotriva Sentinței civile nr. 997/16.09.2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimații-pârâți S.C. B. S.R.L., și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea, a anulat înregistrarea mărcilor naționale x nr. x și x nr. x, pentru servicii din clasele 35 și 41 și a obligat pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 1200 RON cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.

Cererea de recurs. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, pârâta a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de recurs încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii, arătând că instanța de apel nu a analizat argumentele cu privire la distinctivitatea dobândită. Legat de acest aspect, susține că instanța nu a analizat caracterul distinctiv al mărcii x, pe care l-a dobândit prin utilizarea mărcii, fiind încălcate prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 84/1998. Susține că potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, caracterul distinctiv poate fi apreciat numai în raport cu produsele sau serviciile a căror înregistrare este solicitată, în primul rând și, în al doilea rând, numai în raport cu percepția pe care publicul relevant o are asupra acestora (Hotărârea din 29 aprilie 2001, cauzele conexate C-468/01 P - C-472/01 P, punctul 33; Hotărârea din 8 mai 2008, C-304/06 P, punctul 67; și Audi/OAPI, punctul 34) (Hotărârea din 14 iunie 2012, T-293/10, "Colour per se", Hotărârea din 12 iulie 2012, C-311/11 P, "Wir machen das Besondere einfach", punctul 23). Recurenta susține că denumirea x se bucura la momentul depunerii spre înregistrare cel puțin de un grad minim de distinctivitate, cu atât mai mult cu cât marca depusă spre înregistrare constă dintr-o combinație de elemente verbale, grafice și culori care le conferă gradul de distinctivitate necesar pentru a îndeplini funcția unei mărci. Arată că oricum, marca a dobândit distinctivitate prin utilizarea acesteia, însă acest aspect, deși a fost invocat în fața instanței de apel, nu a fost cercetat. Mai susține că prin hotărârea recurată instanța de apel nu a ținut cont de principiile și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și nu a analizat marca în ansamblul ei, neținând cont de caracterul distinctiv dobândit de marcă în urma folosirii îndelungate a acesteia și nici de toți factorii relevanți, precum partea din piața acoperită de marcă, intensitatea, întinderea geografică și durata utilizării mărcii, importanta investițiilor realizate de întreprindere pentru promovare, proporția din mediile interesate care identifică produsele sau serviciile provenind de la o întreprindere determinată datorită mărcii. Ca atare, recurenta susține că, având în vedere și aspectele multiculturale ale evenimentului organizat sub marca "x", în niciun mod consumatorul nu ar putea fi indus în mod real în eroare cu privire la originea geografică sau natura serviciilor asociate mărcii. Susține că, în prezent, denumirea "x" permite consumatorului vizat să distingă serviciile oferite de o întreprindere față de cele ale altor întreprinderi, fiind astfel distinctivă. Recurenta-pârâtă susține că în mod greșit instanța de apel a analizat elementele verbale ale mărcii în mod separat, fără a ține cont de impresia de ansamblu pe care o creează aceasta, arătând că denumirea x nu trebuie analizată ad literam, în sensul că micul ar sugera cantitatea, iar alți operatori care vor sa organizeze mici festivaluri sunt împiedicați să facă acest lucru. Susține că și dacă s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că marca x este descriptivă, totuși folosită într-o combinație originală are caracter distinctiv, întrucât asocierea dintre termenii "micul" și "x" este o combinație mai complexă decât ansamblul componentelor sale. Prin urmare, recurenta susține că marca x nu este de natură să aducă atingere principiilor concurenței loiale.

Procedura derulată în recurs. S-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 323A din data de 5 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Recursul este supus taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ. raportat la art. 24 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 80/2013, recurenta-pârâtă depunând la dosar dovada achitării sumei de 200 RON taxă judiciară de timbru. Cererea de recurs cuprinde următoarele mențiuni prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (1) C. proc. civ. Recursul a fost motivat conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ. Motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă au fost încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. Nu au fost găsite motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. Prin întâmpinare depusă la dosar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului. Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale și a celor reținute în raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru cele ce urmează: O primă critică de nelegalitate vizează împrejurarea invocată de recurentă, în sensul că hotărârea recurată ar fi fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., și anume nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 și a principiilor Curții de Justiție a Uniunii Europene. Prin a doua critică formulată se arată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța neanalizând argumentele pârâtei cu privire la distinctivitatea dobândită asupra mărcii respective. Aceste susțineri ale recurentei, în sensul că instanța nu a analizat caracterul distinctiv al mărcii "x", dobândit prin utilizarea mărcii de către recurentă și că hotărârea recurată ar încălca prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 nu pot fi primite. Cu ocazia rejudecării, în mod just, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 323A din data de 5 aprilie 2017 a admis apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinței nr. 997/16.09.2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea și a anulat înregistrarea mărcilor naționale "x" nr. x și "x"nr. x, pentru servicii din clasele 35 și 41. În cauză instanța de apel a reținut în mod corect că, în aplicarea prevederilor art. 501 alin. (1) C. proc. civ., prin respingerea cererii de recurs formulată de pârâtă împotriva Deciziei civile nr. 559/18.11.2015, au intrat în puterea lucrului judecat dezlegările cu privire la marca "x" nr. x, validate prin analiza Înaltei Curți prin Decizia nr. 2006/21.10.2016, astfel încât rejudecarea apelului a privit exclusiv validitatea mărcii "x" nr. x. De asemenea, au fost analizate de către instanță înscrisurile depuse de pârâta S.C. B. S.R.L. referitoare la incidența dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 în cazul mărcii "x", iar în prezentul recurs se invocă de către recurentă aceleași probe cu referire la marca "x", fără a dezvolta în cuprinsul memoriului de recurs argumente privind administrarea acelorași probe pentru mărci diferite. În contextul operațiunii de interpretare și aplicare a prevederilor legale incidente, și anume art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, Curtea de Apel București a apreciat în mod just că argumentele instanței de apel și de recurs expuse cu privire la lipsa caracterului distinctiv al mărcii "x" sunt valabile și pentru marca "x" nr. x. Curtea a reținut că, în cazul unei mărci compuse din mai multe elemente, caracterul distinctiv al mărcii se stabilește prin examinarea ansamblului componentelor, chiar dacă se supune analizei și separat distinctivitatea fiecăreia, întrucât nu este exclus ca întregul pe care îl formează elementele eventual nedistinctive în sine să permită identificarea originii produselor sau serviciilor. Nu pot fi primite criticile recurentei pârâte sub acest aspect deoarece criteriul caracterului distinctiv ca și cel privind necesitatea raportării la serviciile desemnate de marcă și la percepția publicului relevant au fost corect aplicate de către instanța de apel în ceea ce privește marca "x" nr. x, deoarece, pe de o parte, cuvântul micul este uzual și constituie un element descriptiv per se, iar pe de altă parte, "x" pentru serviciile din clasele 35 și 41 nu are aptitudinea de a distinge aceste servicii, iar sugestia că serviciile pentru care marca este utilizată se referă la un festival mai mic decât cel celebru de la Munchen confirmă chiar caracterul descriptiv al sintagmei. Drept urmare, nu este fondată critica privind analizarea de către instanța de apel a elementelor verbale ale mărcii în mod separat, fără a ține cont de impresia de ansamblu pe care o creează aceasta. Instanța a concluzionat în mod corect că marca nu are caracter distinctiv, deoarece este compusă dintr-un element devenit uzual pentru desemnarea serviciilor vizate de marcă și elemente grafice descriptive pentru aceste servicii (clasele 35 și 41), iar instituirea monopolului cu privire la posibilitatea de a organiza un mic festival al berii și tradiției bavareze ar lipsi marca respectivă de funcția sa de a distinge serviciile titularului său de ale altuia. De asemenea, nu pot fi primite susținerile recurentei pârâte ce vizează incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în privința invocării de către recurentă a neanalizării de către instanță a argumentelor pârâtei cu privire la distinctivitatea dobândită asupra mărcii respective, acest motiv de casare fiind aplicabil în ipoteza în care, prin hotărârea dată, instanța ar fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, ceea ce nu se verifică în cauză. Pentru aceste considerente, se va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 323A din 5 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.