ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 509/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 144 din 9 aprilie 2014, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul consideră că sentința Curții de Apel Cluj a fost dată cu încălcare normelor de drept material, prin identificarea greșită a acestora.

Sfera conflictului de interese, susține recurentul, este reglementată prin legile cadru în materia incompatibilităților și conflictelor de interese, respectiv Legea nr. 176/2010 și Legea nr. 161/2003.

Din cuprinsul prevederilor art. 32 din Legea nr. 176/2010 reiese că actul normativ se completează cu dispozițiile Legii nr. 115/1996, Legii nr. 188/1999, Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, C. proc. civ., O.G. nr. 2/2001, Legii nr. 554/2004, precum și cu dispozițiile altor acte normative, dacă acestea nu sunt contrare dispozițiilor deja arătate.

În materia aleșilor locali, singurul act normativ la care face trimitere legea-cadru este Legea nr. 215/2001, conform căreia:

"conflictele de interese pentru președinți și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute în art. 46 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare" (art. 77).

Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001:

"nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț/soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local".

Fundația pe care a condus-o recurentul nu are un scop patrimonial, iar activitatea prestată este lipsită de caracter patrimonial, contractele încheiate permițând doar cheltuieli cu personalul.

În raportul de evaluare se face referire, în mod greșit, la prevederile art. 75 lit. b), f) și art. 77 din Legea nr. 393/2004, privind statutul aleșilor locali, însă acestea nu sunt aplicabile în cauză, deoarece Legea nr. 176/2010 face trimitere numai la dispozițiile Legii nr. 215/2001.

Recurentul mai arată că și în ipoteza în care s-ar considera că trimiterea la Legea nr. 215/2001 nu este limitativă, alte acte normative ar fi incidente numai în măsura în care nu sunt în contradicție cu cele cuprinse în cele două legi-cadru menționate.

Prevederile Legii nr. 393/2004 sunt în contradicție cu cele ale Legii nr. 176/2010, nr. 161/2003, nr. 215/2001, este de părere recurentul, deoarece se extinde sfera interesului nu numai la cel patrimonial, ci și la cel personal.

Un alt argument care conduce la inaplicabilitatea disp. Legii nr. 393/2004 este acela că Legea nr. 176/2010 este ulterioară, iar dispozițiile legii noi abrogă tacit textele de lege în discuție, respectiv art. 77 și art. 75 lit. b) și f).

Recurentul, mergând mai departe cu raționamentul, arată că și în ipoteza în care Legea nr. 393/2004 ar fi aplicabilă, instanța de fond a interpretat greșit legea, deoarece prevederile art. 47 din Legea nr. 393/25004 menționează că aleșii locali sunt obligați să arate expres situațiile în care interesele lor personale contravin intereselor generale, urmând ca în situația în care interesul personal nu are caracter patrimonial, consiliile locale să permită participarea la vot a consilierului.

Recurentul subliniază că nu a avut un interes personal sau patrimonial, beneficiarii au fost autoritatea publică și cetățenii și că nu putea să se abțină de la vot, datorită interdicției prev. de art. 45 din Legea nr. 393/2004.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în complet de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 iulie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 30 septembrie 2015, completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

II. Analiza motivelor de casare

Recursul este nefondat.

Textele incidente speței sunt în primul rând, cele cuprinse la art. 32 din Legea nr. 176/2010 și art. 77 din Legea nr. 161/2003.

Astfel, conform art. 77, conflictele de interese pentru consilierii locali sunt cele cuprinse în art. 46 din Legea nr. 215/2001 și anume, faptul că alesul local nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consiliului local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Totodată, art. 32 permite ca dispozițiile Legii nr. 176/2010 să fie completate cu dispozițiile care reglementează alte incompatibilități sau conflicte de interese, dacă acestea nu sunt contrare Legii nr. 176/2010 și Legii nr. 161/2003.

În al doilea rând, au fost identificate prevederile art. 77 lit. b) și f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali ca fiind aplicabile în cauză.

Reglementarea ultimă urmează principiile înscrise în Legile nr. 176/2010 și nr. 161/2003, intră în sfera de "alte incompatibilități sau conflicte de interese" și nu sunt contrare celor două legi-cadru.

Faptul că lărgesc sfera incompatibilităților conflictelor de interese în privința aleșilor locali nu înseamnă că dispozițiile invocate de intimată și instanța de fond sunt contrare celor cuprinse în Legile nr. 176/2010 și nr. 161/2003, recurentul emițând ipoteza fără să o argumenteze.

Concluzionând asupra acestui aspect, se poate afirma că disp.art. 75 lit. b) și f) și art. 77 din Legea nr. 393/2004 au fost în mod corect reținute de prima instanță.

Conform art. 75 lit. b) și f), aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu/dezavantaj pentru sine sau pentru orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acesteia (lit. b) ori pentru o asociație sau fundație din care fac parte (lit. f).

Art. 77 din Legea nr. 393/2004 interzice participarea la deliberare și adoptarea hotărârii, dacă consilierul local are un interes personal în problema supusă dezbaterii, iar acesta este obligat să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl are în problema respectivă, urmând ca anunțarea interesului personal și abținerea de la vot să se consemneze în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței.

Din actele dosarului reiese că recurentul a participat la ședințele Consiliului Local al Municipiului Bistrița, și-a exprimat votul favorabil la adoptarea Hotărârilor nr. 33/2010, nr. 62/2010, nr. 17/2011, nr. 35/2011 și nr. 125/2011, a semnat în calitate de președinte al Fundației Societatea de Concerte Bistrița, contractele nr. x/2011 și nr. y/2011, încheiate între Centrul Cultural Municipal "George Coșbuc" Bistrița și Fundația Societatea de Concerte Bistrița, prin care Fundația a primit de la consiliul local suma totală de 140.000 RON.

De asemenea, Fundația a beneficiat în anii 2010, 2011, ca urmare a hotărârilor consiliului local amintite, de 529.003,58 RON, iar recurentul a realizat în anii 2009, 2010 venituri în sumă de 53.000 RON, reprezentând drepturi obținute în calitate de coordonator de proiecte sau director de programe în cadrul Fundației Societatea de Concerte Bistrița.

Recurentul a încălcat disp.art. 77 și art,.75 lit. b) și f) din Legea nr. 393/2004, nu a înțeles să se abțină de la adoptarea hotărârilor consiliului local, deși avea un interes personal descris chiar de lege (în cuprinsul lit. b) și f).

Recurentul avea posibilitatea să anticipeze că Fundația Societatea de Concerte va beneficia de sume primite ca finanțare chiar de la consiliul local, de unde rezultă că s-a urmărit un beneficiu/avantaj pentru Fundație, dar și pentru persoanele fizice/juridice cu care alesul local a avut relații de angajament în cadrul aceleiași entități private.

Nu are relevanță că recurentul nu a urmărit obținerea unui interes personal pentru sine sau pentru soție, cât timp conflictul de interese există în raport cu alte persoane fizice/juridice (lit. b) ori fundația din care face parte (lit. f).

Nu are relevanță notorietatea calității recurentului de reprezentant al fundației, deoarece legea stipulează expres ce conduită urmează să aibă alesul local în ipoteza existenței unui conflict de interese.

Față de acestea, în temeiul art. 497 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 144 din 9 aprilie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM