ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1299/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1299/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La data de 6 decembrie 2005,

reclamanta SC T.G.A. SA Cluj Napoca a chemat în judecată pe pârâta SC E. SRL

Alba Iulia pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea

celor două contracte de vânzare-cumpărare din data de 2 decembrie 2003, cu

cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 182

din 13 aprilie 2006, Tribunalul a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei.

Curtea de Apel Alba Iulia,

prin decizia civilă nr. 180 din 20 octombrie 2006, a respins apelul

reclamantei, ca nefondat, cu 1500 Roni cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ., solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale și anularea

contractelor menționate, întrucât acestea au fost semnate de administratorii a

două puncte de lucru și nu de directorul general reprezentantul legal al

societății.

Recursul este nefondat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea susținerilor

pe care reclamanta le reiterează prin recursul de față, în raport de

probatoriile administrate în cauză se constată că nu sunt întrunite nici una

dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea

solicita casarea sau modificarea hotărârii atacate.

În speță, raporturile

comerciale dintre părți s-au desfășurat prin livrare de carburanți auto,

necontestate în nici un fel, pe o perioadă cuprinsă atât anterior semnării

contractelor în litigiu, cât și ulterior acesteia.

Este de reținut că

administratorul societății a încuviințat încheierea în formă scrisă a

contractelor ce se derulau între părți, a negociat prețul livrării și nu s-au

contestat condițiile de contractare, inclusiv sancțiunile privind întârzierea

în plata prețului.

Cum, administratorii celor

două puncte de lucru ai reclamantei, unde aveau loc livrările de carburanți, au

aplicat ștampila societății, comportându-se ca reprezentanți ai acesteia, nu

poate fi reținută culpa pârâtei la încheierea acestor contracte, cum greșit se

solicită prin recurs.

În consecință, susținerea

reclamantei, privitoare la faptul că cei doi administratori ai punctelor de

lucru nu aveau îndreptățirea legală să încheie contractele a căror nulitate se

solicită, tocmai pe acest motiv, nu poate fi primită întrucât se invocă propria

turpitudine, privind unele deficiențe din activitatea internă a societății

respective.

Cu alte cuvinte, cât timp

pârâta furnizoare nu avea obligația să verifice condițiile de reprezentare a

societății beneficiare, iar administratorii respectivi s-au comportat ca

reprezentanți legali ai acesteia, livrările de produse petroliere

desfășurându-se fără incidente și contestări, corect instanțele au reținut că

părțile contractante și-au exprimat legal consimțământul, confirmând raportul

juridic respectiv prin comportamentul lor.

În această situație, cum

reclamanta încearcă să desființeze raporturile juridice legal încheiate,

invocând propria culpă, se constată că instanțele au procedat legal la

respingerea acțiunii.

Având în vedere cele de mai

sus, recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

Față de această soluție,

reclamanta recurentă va fi obligată, potrivit art. 274 C. proc. civ., la plata

cheltuielilor de judecată, în această fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC T.G.A. SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr.

180/ A din 20 octombrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de

contencios-administrativ și fiscal.

Obligă pe recurentă la plata

sumei de 3400 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC E. SRL Alba

Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2008.