ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1299/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 6 decembrie 2005, reclamanta SC T.G.A. SA Cluj Napoca a chemat în judecată pe pârâta SC E. SRL Alba Iulia pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea celor două contracte de vânzare-cumpărare din data de 2 decembrie 2003, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 182 din 13 aprilie 2006, Tribunalul a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 180 din 20 octombrie 2006, a respins apelul reclamantei, ca nefondat, cu 1500 Roni cheltuieli de judecată. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale și anularea contractelor menționate, întrucât acestea au fost semnate de administratorii a două puncte de lucru și nu de directorul general reprezentantul legal al societății. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea susținerilor pe care reclamanta le reiterează prin recursul de față, în raport de probatoriile administrate în cauză se constată că nu sunt întrunite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea solicita casarea sau modificarea hotărârii atacate. În speță, raporturile comerciale dintre părți s-au desfășurat prin livrare de carburanți auto, necontestate în nici un fel, pe o perioadă cuprinsă atât anterior semnării contractelor în litigiu, cât și ulterior acesteia.

Este de reținut că administratorul societății a încuviințat încheierea în formă scrisă a contractelor ce se derulau între părți, a negociat prețul livrării și nu s-au contestat condițiile de contractare, inclusiv sancțiunile privind întârzierea în plata prețului. Cum, administratorii celor două puncte de lucru ai reclamantei, unde aveau loc livrările de carburanți, au aplicat ștampila societății, comportându-se ca reprezentanți ai acesteia, nu poate fi reținută culpa pârâtei la încheierea acestor contracte, cum greșit se solicită prin recurs. În consecință, susținerea reclamantei, privitoare la faptul că cei doi administratori ai punctelor de lucru nu aveau îndreptățirea legală să încheie contractele a căror nulitate se solicită, tocmai pe acest motiv, nu poate fi primită întrucât se invocă propria turpitudine, privind unele deficiențe din activitatea internă a societății respective.

Cu alte cuvinte, cât timp pârâta furnizoare nu avea obligația să verifice condițiile de reprezentare a societății beneficiare, iar administratorii respectivi s-au comportat ca reprezentanți legali ai acesteia, livrările de produse petroliere desfășurându-se fără incidente și contestări, corect instanțele au reținut că părțile contractante și-au exprimat legal consimțământul, confirmând raportul juridic respectiv prin comportamentul lor. În această situație, cum reclamanta încearcă să desființeze raporturile juridice legal încheiate, invocând propria culpă, se constată că instanțele au procedat legal la respingerea acțiunii. Având în vedere cele de mai sus, recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

Față de această soluție, reclamanta recurentă va fi obligată, potrivit art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată, în această fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.G.A. SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 180/ A din 20 octombrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios-administrativ și fiscal. Obligă pe recurentă la plata sumei de 3400 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC E. SRL Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2008.