ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2635/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din ședința publică din 7 august 2008, pronunțată de în dosarul nr. 3164/109/2007, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, investită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul R.V.A., a menținut arestarea preventivă a inculpatului R.V.A., în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (l) și (3) C. proc. pen. S-a reținut că arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă prin încheierea nr. 71/ CC din 20 iulie 2007 a Tribunalului Argeș, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 20 iulie 2007 până la 17 august inclusiv.

Această măsură a fost prelungită, respectiv menținută de către prima instanță prin încheierile de ședință ulterioare, respectiv prin sentința penală nr. 9MF din 20 mai 2008. S-a mai reținut că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și se impune menținerea ei, întrucât subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică În opinia curții, pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, sentimentul de insecuritate născut în cadrul societății generat de faptul că persoane bănuite de comiterea unor infracțiuni cu urmări grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

S-a mai reținut că deși gravitatea faptei imputate nu poate fi socotită în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, nu poate fi ignorat nici faptul că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță, pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, de mare rezonanță în localitatea în care s-a produs. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul R.V.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul este nefondat urmând a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru următoarele considerente : Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În același sens potrivit art. 5 paragraful lit. c) din C.E.D.O., o persoană poate fi lipsită de libertate „când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune” ori „în vederea garantării unei obligații prevăzute de lege”. În speță, luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul R.V.A., și menținerea ulterioară a acesteia, s-a bazat pe existența unor motive plauzibile din care a rezultat că inculpatul a comis infracțiunea de viol asupra unei victime care nu a împlinit vârsta de 15 ani, prevăzută de art. 197 alin. (l) și (3) C. pen., constând în aceea că, în noaptea zile de 18 iulie 2007, între orele 23,30-02,30 a întreținut mai multe acte sexuale normale și orale, prin folosirea violenței și constrângerea părții vătămate P.G.G., în vârstă de 14 ani, aceasta fiind în imposibilitate obiectivă de a se apăra.

Această bănuială legitimă s-a confirmat ulterior în pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului în primă instanță, pericolul concret pentru ordinea publică fiind stabilit în raport cu modul de săvârșire al faptei, împrejurările comiterii faptei, rezonanța faptei comise, comportamentul inculpatului și reacția opiniei publice. În plus, la momentul actual menținerea arestării preventive este justificată și pentru garantarea executării pedepsei cu închisoarea aplicată în primă instanță de Tribunalul Argeș. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat R.V.A. împotriva încheierii din 7 august 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 3164/109/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 septembrie 2008. »