ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 102/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 20 septembrie 2005, reclamanta SC C.T. SA Arad a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru

autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile

supuse marcării, anularea deciziei nr. 267 din 25 august 2005, emisă de

Comisie, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei nr.

229 din 22 iulie 2005, prin care i s-a revocat autorizația de antrepozit fiscal

nr. 004 din 15 decembrie 2003, modificată la data de 28 iulie 2004; anularea

deciziei nr. 229 din 22 iulie 2005, precum și suspendarea, în temeiul art. 15

din Legea nr. 554/2004, a executării deciziei nr. 229/2005, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, că, în mod eronat, prin actele administrative

contestate i-a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal, pentru o

pretinsă încălcare a prevederilor art. 180 lit. b), art. 183 lit. b) și i

1

)

din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, constatată cu prilejul unui

control inopinat, cu toate că a remediat neregulile respective și a anunțat în

termen autoritatea fiscală despre intrarea sa în legalitate.

A mai susținut că, prin

procesul-verbal de control care a stat la baza emiterii deciziei nr. 229/2005,

nu au fost constatate deficiențe cu privire la inventarul faptic al materiilor

prime și auxiliare aflate în antrepozitul fiscal al reclamantei, la inventarul

faptic și scriptic al timbrelor, nu au fost găsite produse nemarcate sau

marcate necorespunzător și s-a stabilit că societatea nu are debite la bugetul

de stat.

Cu privire la cererea de

suspendare a executării deciziei nr. 229/2005, societatea reclamantă a

menționat că, prin aplicarea acestui act, i s-ar crea o pagubă iminentă și de

neînlăturat, constând în încetarea efectivă a activității, cu consecințe

sociale negative.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 350/P.I.

din 22 noiembrie 2005, a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că decizia nr. 267/2005 nu este nulă, cum a susținut

reclamanta, întrucât elementele care se pretinde că ar lipsi din conținutul

acestui act, nu sunt dintre cele care, potrivit art. 46 din O.G. nr. 92/2003,

atrag nulitatea actului administrativ fiscal și că decizia menționată este

motivată, contrar susținerilor reclamantei.

S-a mai reținut că actele

administrative contestate au fost emise cu respectarea prevederilor art. 185 alin.

(3) C. fisc., societatea fiind în mod legal sancționată cu revocarea

autorizației de antrepozit fiscal pentru săvârșirea abaterilor dispuse de art. 180

lit. b), art. 183 lit. b) și art. 183 lit. i

1

) C. fisc., deoarece

locul autorizat ca antrepozit fiscal nu a fost stricat delimitat, nu a fost

asigurată securitatea produselor, întrucât nu era sigilată calea de acces din

hala de producție țigarete și antrepozitarul nu a înștiințat autoritatea

fiscală competentă, în termen de 15 zile, despre modificările aduse datelor

inițiale în baza cărora i-a fost emisă autorizația de antrepozit fiscal,

neavând relevanță că pentru această din urmă omisiune, a fost sancționată și

contravențional.

Împotriva sus-menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC C.T. SA Arad,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât prima instanță a

pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

S-a apreciat că în mod

greșit instanța de fond a respins excepțiile invocate de recurent și dispozițiile

Codului de procedură fiscală, pronunțând o sentință cu greșita aplicare a legii

și fără temei legal. De asemenea, recurentul apreciază că sentința nu este

motivată pe toate aspectele deduse judecății, instanța Curții de apel

interpretând greșit actul juridic în litigiu.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru următoarele considerente:

Referitor la invocarea

nulității actului administrativ fiscal, în mod corect, Curtea de apel a reținut

că nu poate fi primită această excepție vis-à-vis de dispozițiile art. 46

din O.G. nr. 92/2003, republicată, întrucât deciziile în litigiu cuprind toate elementele

prevăzute de textul mai sus invocat, fiind motivate atât în fapt, cât și în

drept.

În ceea ce privește fondul

pricinii, din examinarea actelor dosarului și în raport cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Din verificările făcute de

organele în drept, rezultă că au fost încălcate dispozițiile art. 180 lit. b)

din Legea nr. 571/2003, recurentul utilizând un spațiu mai mare decât cel la

care aveau dreptul conform autorizației de antrepozit fiscal, acte anexate la

dosarul cauzei. Mai mult, prin contractul încheiat cu SC T.T. SRL, s-au

încălcat și prevederile art. 183 C. proc. fisc., fapt menționat în decizia nr. 229/2005

a Ministerului Finanțelor Publice, care este perfect legală conform art. 221 C. proc. fisc., neîndeplinirea condițiilor legale, atrage după sine revocarea autorizației.

Corect instanța de fond a

apreciat și cu privire la cererea de suspendare formulată în baza art. 14 din

Legea nr. 554/2004, întrucât din probele administrate nu rezultă cadrul bine

justificat și nici paguba iminentă. Recurentul-reclamant ar fi trebuit să

prezinte dovezi pertinente pe acest aspect, fapt care nu rezultă din actele

expuse la dosar, motiv pentru care instanța de fond a constatat că nu sunt

întrunite dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la decizia nr. 267/2005

și aceasta s-a considerat în mod corect că este legală, de vreme ce prima decizie

a fost considerată astfel, în raport cu considerentele mai sus expuse.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată

este legală și temeinică, motiv pentru care, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC C.T. SA Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC C.T. SA Arad împotriva sentinței civile nr. 350/P.I. din 22

noiembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2007.