ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2353/2007

Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, retine următoarele: Prin sentința penală nr. 560 din 8 noiembrie 2006, Tribunalul lalomița, în baza art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.G., la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 81 – art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat o sfoară confecționată din material sintetic în lungime de 8 metri. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 18.210 lei despăgubiri civile către A.N.I.F.., sucursala Teritorială Argeș - Ialomița - Șiret.

S-a dispus restituirea către numita M.M. a unui aparat autogen improvizat - ridicat de organele de poliție. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență că, în data de 24 octombrie 2004, inculpatul S.G. împreună cu numitul P.S.G., a încercat să sustragă de la Stația S.P.E. 1 Slobozia - Dunăre, situată în apropierea comunei Vlădeni Județul Ialomița, o țeava metalică în lungime de 5 metrii, cu diametrul de 1000 cm, 5 flanșe refulare și două vane fluture. Pentru dislocarea acestor piese, inculpatul s-a folosit de un ciocan de 5 Kg, o rangă și un aparat autogen. Activitatea celor doi a fost întreruptă de organele de poliție care au sosit la fata locului însoțite de martori.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, urmările faptei dar și persoana inculpatului care nu are antecedente penale, este căsătorit și are un copil minor. În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, tribunalul a apreciat că, față de comportamentul inculpatului, atât înainte de comiterea faptei cât și după aceea, reeducarea acestuia poate fi realizată chiar fără privare de libertate.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că A.N.I.F., sucursala Teritorială Argeș - Ialomița - Șiret, s-a constituit parte civilă cu suma de 512.686.276 lei Rol, reprezentând 17 metrii conductă metalică, 5 bucăți flanșă refulare și 2 bucăți vană fluture. Tribunalul a admis în parte acțiunea civilă, numai pentru suma de 18.201 lei, prejudiciu real calculat potrivit expertizei tehnice. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S.G., care a solicitat desființarea sentinței și rejudecând cauza să se dispună redozarea pedepsei în urma reținerii circumstanțelor atenuante personale față de inculpat, iar în latura civilă obligarea inculpatului la despăgubiri doar în limita sumei de 2381,50 lei.

Prin decizia penală nr. 36 din 30 ianuarie 2007, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat și l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 100 lei. Împotriva deciziei Curții, în termen legal, a declarat recurs inculpatul. În motivele scrise de recurs a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 14 și 18 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția privind latura civilă a cauzei și nici solicitarea de redozare a pedepsei. A mai solicitat aplicarea față de inculpat a circumstanțelor atenuante personale și reducerea pedepsei sub limita de 2 ani închisoare. În ultimul motiv de recurs a susținut că instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt atunci când a reținut că inculpatul este cel care a distrus cele 5 flanșe și două vane fluture, întrucât nu s-a făcut nicio dovadă că el a distrus aceste piese.

Recursul inculpatului este nefondat. Cu privire la primul motiv de recurs care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., Înalta Curte reține că instanțele potrivit art. 354 și următoarele C. proc. pen. și art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., instanțele sunt obligate să-și motiveze hotărârile, dar acest lucru nu trebuie înțeles ca cerând un răspuns detaliat la fiecare argument. Deși instanțele nu au făcut o motivare detaliată a hotărârii pe care au adoptat-o, au examinat cauza și au motivat atât individualizarea pedepsei cât și acordarea despăgubirilor în cuantum de 18.210 lei, astfel că nu se poate reține că instanțele nu au motivat hotărârile pronunțate.

Cu privire la cel de al doi - lea motiv de recurs care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reține că la individualizarea pedepsei primele instanțe au avut în vedere pericolul social concret al faptei, relevat de împrejurarea că inculpatul a încercat să sustragă componente ale unui sistem de irigații, cu consecințe deosebit de grave în cazul în care aceste sisteme, în caz de nevoie, nu ar putea fi puse repede în funcțiune. Pericolul social concret este relevat și de împrejurarea că inculpatul a acționat împreună cu prietenul său după un plan bine stabilit, după ce și-a procurat uneltele și un aparat autogen pentru dislocarea din instalație a pieselor arătate.

Deși instanțele au apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social concret ridicat, au aplicat inculpatului pedeapsa minimă prevăzută de lege, a cărei executare a fost suspendată condiționat, întrucât au ținut seama de împrejurările care caracterizează persoana inculpatului, respectiv absența antecedentelor penale, este căsătorit, are un copil minor, a recunoscut comiterea faptei. În raport de dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată, astfel că nu se impune reducerea ei. Nici ultimul motiv de recurs, care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., nu poate fi primit. Înalta Curte reține că primele instanțe au stabilit o corectă stare de fapt cu privire la piesele pe care inculpatul a încercat să le sustragă, iar valoarea acestora a fost stabilită de expertiza efectuată în cauză, la suma de 18.210 lei.

Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că decizia recurată este temeinică și legală și cum nu s-a constat nici existența vreunui caz de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, recursul declarat de inculpat să fie respins ca nefondat. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 36 din 30 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 2 mai 2007.