ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 441/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 441 din 24 ianuarie 2006 Prin sentința penală nr. 199/ F din 25 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art. 208 alin. (1) și art. 209, alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 74 și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.G., la o pedeapsă de 2 ani închisoare. În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 15 zile închisoare. Potrivit art. 33 și art. 34 C. pen., au fost contopite cele două pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

De asemenea, prin aceeași sentință, în baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 74 și art. 76 C. pen., a mai fost condamnat și inculpatul M.M., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 20 zile închisoare. S-a constatat că infracțiunile din prezenta sentință, sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul M.M. a fost condamnat, prin sentința penală nr. 614 din 05 aprilie 2004, a Judecătoriei Slobozia. În baza art. 36 C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicare prin prezenta sentință, cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 614 din 05 aprilie 2004, a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin neapelare, dispunând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 614 din 05 aprilie 2004 a Judecătoriei Slobozia, privind mandatul de executare nr. 673 din 20 aprilie 2004. A fost menținută starea de arest a inculpatului M.M. și i s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 18 mai 2004, la zi. S-a luat act că prejudiciul produs părții civile S.N.I.F. Ialomița a fost acoperit. Au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părții civile SC E.D. SA, sucursala Slobozia, suma de 116.255.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile. S-a dispus restituirea către inculpatul M.G. a următoarelor bunuri: o lopată, o cazma, un baros, dălți, 5 bucăți chei fixe și tubulare.

Au fost obligați inculpații să plătească către stat câte 6.000.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, onorariu avansat din fondurile Ministerului Justiției, pentru fiecare. Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările dosarului, a arătat că reține următoarea situație de fapt. Inculpații M.G. și M.M., domiciliază în comuna Ciochina, județul Ialomița și au luat hotărârea infracțională de a sustrage obiecte din metal, pe care să le valorifice pentru a face rost de bani. Pentru a duce la îndeplinire această hotărâre, în ziua de 7 martie 2004, s-au deplasat cu o căruță trasă de un cal, în care au pus o lopată, o cazma, un baros, dălți, chei fixe și tubulare și au ajuns în apropierea satului Crunți, unde există o rețea de stâlpi pentru electricitate, în stare de conservare, iar pe stâlpi sunt montate console, cablu separator și cablu pentru siguranță.

Ajunși aici, aceștia au găsit un stâlp de înaltă tensiune căzut și de la care au demontat și pus în căruță consola metalică și suporți din metal, apoi au lovit cu barosul doi stâlpi din beton, cărora le-a determinat căderea și deteriorarea și de la care au luat consolele metalice distrugând izolatorii electrici. Tot în acest context inculpații au sustras și un număr de 4 bucăți suporți trecere izolatori din cadrul stației de irigare aparținând S.N.I.F. Ialomița – Sistem Amara. S-au sesizat organele de poliție și i-au surprins pe cei doi inculpați la locul faptei.

În contextul situației de fapt expusă și reținută, s-a apreciat că inculpații au comis faptele ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt de componente ale rețelelor electrice în formă continuată și de distrugere, sub calificarea juridică arătată în prima parte a considerentelor prezentei decizii, texte de lege în baza cărora au fost condamnați la câte două pedepse cu închisoarea, în concurs real și cu aplicarea circumstanțelor atenuante personale, iar pentru inculpatul M.M. și reținerea stării de recidivă post executorie, prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen. La individualizarea și aplicarea pedepselor s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen., astfel că o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, pentru inculpatul M.G.

și de 2 ani și 6 luni închisoare pentru M.M., cu executarea în regim privativ de libertate, sunt de natură să ducă la reeducarea acestora. Cu privire la inculpatul M.M., s-a apreciat că subzistă temeiurile care au dus la arestarea acestuia, astfel că a fost menținută în continuare starea de arest, iar potrivit art. 88 C. pen., i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat preventiv. De asemenea, cu privire la inculpatul M.M., s-a mai reținut și constatat că fapta pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, prin sentința penală nr. 614/2004, de către Judecătoria Slobozia este concurentă cu cele două fapte pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință, astfel că s-a dispus contopirea lor, iar inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

În cauză, s-a constituit ca parte civilă numai SC E.D. SA, sucursala Slobozia, iar instanța, față de materialul probator de la dosar a apreciat că pretențiile acesteia sunt întemeiate în limita sumei de 116.255.000 lei, sumă la care au fost obligați cei doi inculpați, în solidar, cu titlu de despăgubiri civile, potrivit dispozițiilor înscrise la art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cum și art. 998 C. civ. În cauză a mai fost prejudiciată și S.N.I.F. Ialomița, cu contravaloarea a patru panouri metalice, în sumă de 1.548.000 lei, însă fiindu-i restituite imediat după comiterea faptei, aceasta nu s-a mai constituit ca parte civilă, luându-se act de voința sa. S-a dispus restituirea către inculpatul M.G.

a unor bunuri ca: baros, cazma, lopată, dălți, chei fixe și tubulare, întrucât prin natura lor nu sunt destinate să servească numai la comiterea infracțiunilor și nu-i aparțin în exclusivitate acestuia. Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată în termen legal cu apel, numai de către inculpatul M.G., pe considerente vizând greșita reținere a art. 41 alin. (2) C. pen., greșitei individualizări a pedepsei, ca fiind mare în raport de datele personale, precum și de rezolvarea eronată a laturii civile, sub aspectul sumei la care a fost obligat, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă care este mai mică decât cea la care a fost obligat în solidar. Curtea de Apel București, secția I penală, examinat apelul inculpatului sub aspectul celor trei motive invocate, a actelor și lucrărilor existente la dosar, a sentinței pronunțate în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc.

pen., și prin decizia penală nr. 625 din 10 august 2005, apelul declarat a fost respins ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. S-a motivat de către instanța de apel că cele trei critici aduse sentinței nu sunt întemeiate, întrucât instanța de fond a dat faptelor comise de către inculpat încadrarea juridică legală în infracțiunea de furt calificat de componente ale rețelelor electrice în formă continuată, astfel încât nu se impune înlăturarea prevăzută art. 41 C. pen. În ceea ce privește critica referitoare la greșita individualizare a pedepsei sub aspectul înlăturării modalității de executare a pedepsei prin privare de libertate și aplicare art. 86 1 C. pen., s-a arătat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin această formă de executare și în consecință a fost înlăturat și acest motiv.

Cu privire la cea de-a treia critică privind greșita rezolvare a laturii civile, s-a arătat că stabilirea și întinderea prejudiciului s-a făcut în raport cu acte și lucrările de la dosar, inclusiv cu expertiza tehnică judiciară aflată la dosar și potrivit căreia, prejudiciul suferit de către partea civilă este în limita și întinderea la care au fost obligați cei doi inculpați în solidar. În consecință, apreciindu-se că motivele de apel sunt neîntemeiate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul declarat a fost respins, ca nefondat. În conformitate cu art. 385 3 C. proc.

pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs tot de către inculpatul M.G., care potrivit motivelor scrise de la dosar, cum și cu ocazia susținerilor orale, a invocat aceleași critici ca și în apel, referitoare la greșita încadrarea juridică sub aspectul reținerii prevăzute art. 41 alin. (2) C. pen., cu privire la infracțiunea de furt calificat, sub agravata înscrisă la alin. (3) lit. c) de la art. 208 și art. 209 C. pen., a greșitei individualizări a pedepsei din punct de vedere a modalității de executare, cum și rezolvarea în contrast cu prevederile art. 998 C. civ., în sensul obligării sale la o sumă mai mare decât prejudiciul suferit și care nu este determinat, ceea ce atrage după sine casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru stabilirea corectă a prejudiciului.

Examinând recursul declarat, în raport de motivele arătate, actele și lucrările existente la dosar, decizia și sentința pronunțate în cauză, se constată că recursul de față este fondat, numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracțiunea de furt calificat, pentru considerente ce vor fi expuse în continuare. Potrivit mijloacelor de probă existente la dosar, se constată că instanțele au stabilit o situație de fapt certă și fără echivoc privind activitatea desfășurară de către cei doi inculpați, care în ziua de 07 martie 2004 s-au deplasat în zona satului Crunți, din apropierea comunei de domiciliu, în căruța trasă de un cal și având asupra lor bunuri ca: baros, lopată, cazma, chei, etc. și pe care le-au folosit în degradarea și distrugerea stâlpilor de înaltă tensiune de la care au sustras bunuri ce aparțin SC E.D.

Prin modul cum s-a comis fapta, se constată că în mod greșit instanțele au reținut la infracțiunea de furt calificat prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., deși aceștia au comis un singur act material privind sustragerea bunurilor și nu acte repetate în realizarea aceleiași rezoluțiuni pentru a se reține agravanta prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. Ca atare, motivul de recurs invocat în recurs, privind reținerea greșită a prevederilor art. 41 salin. (2) C. pen., este fondat, el constituind caz de casare în sensul pct. 12 și 17 de la art. 385 9 C. proc. pen., astfel că se va admite recursul, urmând a se casa decizia și sentința numai cu privire la acest aspect, situație față de care se va descontopii pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente de 2 ani închisoare și 15 zile închisoare.

De asemenea, se va înlătura dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) și alin. (3) lit. c) C. pen., cu menținerea circumstanțelor atenuante personale, cum și a pedepselor aplicate. Se vor contopii cele două pedepse, astfel că recurentul-inculpat va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. Referitor la cea de-a doua critică invocată de către recurent vizând schimbarea modalității de executare a pedepsei, în raport de datele personale, întrucât sunt temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins și prin modalitatea de executare prevăzută de art. 81 C. pen. sau 86 1 C. pen., se constată este neîntemeiată.

Atât instanțele cât și Înalta Curte apreciază că nu sunt temeiuri care să determine schimbarea modalității de executare a pedepsei, față de criteriile înscrise la art. 72 C. pen., întrucât inculpații au comis infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social pentru care legiuitorul le-a încriminat cu limite de pedeapsă cuprinse între 4 și 18 ani închisoare și s-au avut în vedere celelalte elemente de individualizare privind buna conduită a inculpatului înainte de comiterea infracțiunii, că este infractor primar și a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, fapt pentru care i s-au aplicat circumstanțe atenuante personale, potrivit cărora pedeapsa ce i s-a aplicat a fost individualizată mult sub limita minimă de 4 ani închisoare la infracțiunea de furt calificat.

În consecință, făcându-se o individualizare corectă, cu respectarea și interpretarea justă a dispozițiilor înscrise la art. 72 C. pen., nu sunt temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins prin reducerea pedepselor sau schimbarea modalității de executare, întrucât s-au nesocotii dispozițiile prevăzute la art. 52 C. pen., astfel că și acest motiv de recurs se va înlătura. Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs și ultimul, referitor la greșita soluționare și rezolvarea laturii civile, constând în aceea că a fost obligat la un prejudiciu mai mare decât cel produs, se constată că este, de asemenea, neîntemeiat.

Instanțele, în rezolvarea laturii civile, au ținut seama de toate mijloacele de probă de la dosar, inclusiv de decizia pronunțată de Curtea de Apel București în primul ciclu procesul când hotărârea instanței de fond a fost desființată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, precum și de expertiza tehnică, care este fundamentată pe întreg materialul probator de la dosar și care atestă fără echivoc că partea civilă a suferit un prejudiciu de 116.255.000 lei. Prin urmare, soluționarea laturii civile făcându-se pe baza unui probatoriu care redă întinderea prejudiciului și nu pe baza unei aprecieri, cum greșit se susține, se constată că această critică are un aspect formal și se va înlătura, ca fiind neîntemeiată.

Recursul inculpatului a fost admis în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a fost casată decizia și sentința, numai cu privire la greșita reținere a prevederilor 41 alin. (2) C. pen., la infracțiunea de furt calificat.