ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 89/F din 15 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost condamnată inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 2 ani, interval în care urmează să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1), lit. a)-e) C. pen. și să presteze 60 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei oraș Ștefănești sau în cadrul Consiliului Local Ștefănești, atrăgându-i-se, totodată, atenția asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

A fost obligată inculpată la 6.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 130 lei, a rămas în sarcina statului și s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2014 din 26 noiembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei B., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că la data de 18.03.2014, în timp ce conducea autoturismul marca C. cu nr. de înmatriculare x, pe strada Depozitelor din municipiul Pitești (drum fără prioritate), nerespectând dispozițiile art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și ale art. 64 lit. b) pct. 1 din H.G. nr. 1392/2006, privitoare la semnificația indicatorului de prioritate "cedează trecerea", inculpata a intrat în coliziune cu autoturismul marca D., cu nr. de înmatriculare E., condus regulamentar pe strada Calea București (drum cu prioritate), de numita F.. În urma accidentului, au fost produse leziuni grave numitului G., care au condus la decesul acestuia, în data de 20.03.2014, între leziunile suferite și decesul victimei existând legătură directă de cauzalitate.

În rechizitoriu s-a precizat că, pentru lămurirea situației de fapt, au fost dispuse din oficiu și efectuate două expertize tehnico-judiciare auto și o expertiză criminalistică la nivelul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Brașov concluziile primului raport de expertiză tehnico-judiciară auto fiind în sensul că persoana care a generat starea de pericol ce a condus la producerea accidentului rutier este suspecta F., aceasta acroșând autoturismul condus de inculpata B., după care, pierzând controlul traiectoriei, a produs și impactarea sa frontală. S-a mai concluzionat că suspecta F. ar fi fost singura care avea posibilitatea să evite accidentul, dacă ar fi urmărit cu atenție derularea traficului și ar fi adoptat o viteză în concordanță cu capacitățile ei de a putea urmări traiectoria de mers a autoturismului.

În cel de-al doilea raport de expertiză s-a reținut, pe de o parte, că și victima accidentului (G.) are o culpă în producerea consecințelor, întrucât nu a purtat centura de siguranță, deși autoturismul era dotat cu un astfel de dispozitiv, iar, pe de altă parte, că locul producerii accidentului a fost pe banda de lângă str. Depozitelor a străzii Calea București, zonă în care circula regulamentar autoturismul condus de F., starea de pericol fiind generată de inculpata B., care a avut posibilitatea tehnică de a evita producerea coliziunii. S-a mai concluzionat că inculpata ar fi putut evita producerea evenimentului rutier dacă ar fi fost atentă la pătrunderea neprioritară în intersecție și nu se folosea de asigurarea conducătorului autocamionului de mare tonaj, ce i-a obturat vizibilitatea spre stânga.

Ca urmare faptului că cele două expertize efectuate erau contradictorii, din oficiu, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Brașov, expertul criminalist ajungând, în esență, la aceleași concluzii ca și cele formulate de al doilea expert, în sensul că starea de pericol ce a condus la producerea accidentului și a consecințelor sale a fost generată de inculpată, în momentul pătrunderii autoturismului său în sensul giratoriu, în condițiile în care în acel moment se deplasa autoturismul condus de F. S-a mai susținut că inculpata ar fi putut să prevină producerea evenimentului rutier, dacă ar fi respectat reglementările indicatorului "Cedează trecerea" montat pe sensul său de deplasare și nu ar fi pătruns pe banda de mers pe care se deplasa autoturismul condus de F. A fost efectuată o simulare în cadrul expertizei criminalistice, iar concluzia a fost că vitezele din momentul impactului au fost de 17 km/h pentru autoturismul C. condus de inculpată și cca. 31 km/h pentru autoturismul D., condus de numita F.

Prin încheierea nr. 13/F/CC/CP din 02.02.2016 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, rămasă definitivă prin necontestare, în baza art. 345 și următoarele C. proc. pen., au fost respinse cererile și excepțiile cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, invocate de inculpata B., s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.

În fața primei instanțe, în ședința publică din 15.03.2016 a fost audiată inculpata, care a declarat că nu se consideră vinovată de producerea accidentului rutier, impactul cu autoturismul marca D. nefiind produs pe drumul cu prioritate, că nu existau delimitări clare, prin marcaje, ale celor două străzi, precum și că martora F. este vinovată de încălcarea normelor rutiere și de producerea accidentului .

De asemenea, au fost audiați și cei doi martori oculari propuși prin rechizitoriu, respectiv F. și H., au fost depuse acte în circumstanțiere, fiind, totodată, solicitate actele medicale întocmite în perioada spitalizării victimei G. de la Spitalul Județean de Urgență Pitești.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că, în ziua de 18 martie 2014, inculpata B. conducea autoturismul marca C. cu numărul de înmatriculare x pe strada Depozitelor din Municipiul Pitești (drum fără prioritate), în care circulația era dirijată prin indicatoare de prioritate "Cedează trecerea", amplasate la colțul trotuarelor la intersecția cu str. Calea București (drum cu prioritate). Aceasta urma să tranziteze intersecția străzilor, autoturismul său circulând pe zona lateral dreapta a unui autocamion de mare tonaj, care se deplasa în aceeași direcție de mers, pe banda de lângă scuarul de delimitare a sensurilor de mers.

Din cauza dimensiunilor de gabarit ale camionului, vizibilitatea inculpatei spre stânga îi era obturată spre zona în care circulau autoturismele pe drumul cu prioritate, iar pentru a avansa spre intersecție inculpata efectua aceleași manevre ca și șoferul camionului. În momentele premergătoare accidentului, pe str. Calea București, pe banda 1 de lângă str. Depozitelor s-a apropiat de intersecție autoturismul condus de F., avându-l ca pasager pe bancheta dreapta spate pe numitul G. Pe banda de lângă trotuarul străzii Depozitelor circula autoturismul condus de martorul H., care a oprit pentru a acorda prioritate.

Ajuns la limita de intrare în Calea București, conducătorul autocamionului (neidentificat), a pus în mișcare autotrenul, pentru a pătrunde în intersecție, dar, observând autoturismul D., pe drumul cu prioritate, a frânat, pentru a permite trecerea acestuia, împrejurare în care, inculpata a fost surprinsă de manevră și a continuat pentru scurt timp deplasarea pe banda de mers a străzii Calea București, de unde venea autoturismul D., intrând în coliziune cu acesta. Autoturismul condus de martora F. a fost lovit în portiera dreaptă spate cu colțul din stânga al barei din față al autoturismului marca C., condus de inculpată. În urma impactului dintre cele două autovehicule, autoturismul condus de F. a intrat într-o mișcare răsucită, schimbându-și traiectoria spre dreapta și intrând în impact cu zona fronto - laterală stânga în portiera stânga spate a autoturismului condus de suspectul H.

Prin impactul celor trei autoturisme a fost vătămat pasagerul G., care a decedat ulterior, la 20.03.2014, raportul de constatare medico-legală (autopsie) nr. 3/B/2014 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Argeș stabilind că moartea sa a fost violentă, leziunile traumatice tanatogeneratoare fiind produse la 18.03.2014 și aflându-se în legătură de cauzalitate directă cu decesul victimei.

Deși inculpata, în mod constant, a susținut că nu a încălcat normele privitoare la circulația pe drumurile publice, contestând expertiza prin care i s-a stabilit culpă în producerea evenimentului rutier, Curtea a apreciat că la dosar există probe solide din care rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăția sa, respectiv raportul de expertiză criminalistică întocmit de L.I.E.C. Brașov, care se coroborează cu expertiza întocmită de inginerul I., aceste lucrări ținând cont de configurația intersecției, de locul în care erau amplasate marcajele și de urmele de impact pe care le prezentau cele trei autovehicule implicate în accident.

Mai mult chiar, martorii oculari audiați în cauză au întărit concluzia că inculpata, deși a manifestat prudență la indicatorul "cedează trecerea", totuși, în condițiile în care a avut vizibilitatea obturată de autocamionul care circula pe banda din stânga sa, a preferat să se încadreze în intersecție efectuând aceleași manevre ca și șoferul de tir, așa cum rezultă din depoziția martorului H., .

Prima instanță a apreciat că este evidentă culpa inculpatei în producerea incidentului rutier soldat cu decesul unei persoane, atâta vreme cât din probele administrate rezultă, fără dubiu, că impactul cu autoturismul care circula pe drumul cu prioritate nu s-ar mai fi produs, dacă ar fi așteptat trecerea autocamionului, pentru a avea vizibilitate și a se încadra în condiții de siguranță în intersecție. S-a reținut că inculpata nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă (art. 16 alin. (4) lit. b) C. pen.).

S-a mai reținut că simularea efectuată de expertul criminalist contrazice apărarea inculpatei, potrivit căreia autoturismul marca D. ar fi pătruns pe sensul său de mers .

Prima instanță a concluzionat că, în drept, fapta inculpatei B. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., în circumstanțiere fiind reținut că aceasta are experiență ca șofer, iar viteza cu care se deplasa autoturismul său era foarte mică, evenimentul rutier în urma căruia victima G. și-a pierdut viața producându-se în circumstanțele relatate.

Pedeapsa aplicată a fost stabilită la minimul special prevăzut de textul incriminator, avându-se în vedere nu numai împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, ci și conduita inculpatei înainte și după producerea accidentului, nivelul său de educație, vârsta, situația familială și socială.

Cum art. 83 alin. (2) C. pen. interzice amânarea aplicării pedepsei pentru infracțiunea de ucidere din culpă, au fost reținute dispozițiile art. 91 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, cu impunerea pe durata termenului de supraveghere a unor obligații, fiind suficientă pentru atingerea scopului preventiv și retributiv.

Împotriva acestei sentințe, inculpata A., în termen legal, a declarat apel, solicitând, potrivit motivelor de apel (transmise la 25 ianuarie 2017) și celor susținute cu ocazia dezbaterilor de apărătorul său ales, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și achitarea sa, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege.

Sub acest aspect, s-a precizat că, din probele administrate, nu rezultă culpa sa exclusivă în producerea accidentului, că soluția de condamnare se fundamentează, în mod greșit, pe declarațiile subiective ale martorilor oculari și pe concluziile celui de-al doilea raport de expertiză tehnică auto (întocmit de expertul I.), respectiv criminalistică (efectuat de Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice Brașov), fără a se avea în vedere că, din cercetarea la fața locului a rezultat lipsa marcajelor auto în zona respectivă, că vizibilitatea a fost obturată de un autotren care nu a fost implicat în coliziunea produsă, că din concluziile primului raport de expertiză tehnică auto întocmit de expertul J. rezultă că nu are niciun fel de culpă în producerea accidentului, fapt confirmat și de expertul parte K., precum și că, în cel de-al doilea raport, s-a reținut și culpa victimei în producerea accidentului, întrucât aceasta nu a purtat centura de siguranță. Mai mult, expertiza criminalistică nu stabilește cu certitudine o culpă în sarcina vreunuia dintre participanții la evenimentul rutier, nici viteze cu care ar fi circulat autovehiculele implicate și nici locul exact în care s-ar fi produs accidentul, în niciunul dintre momentele sale.

În ședința publică din data de 17.11.2016, în temeiul dispozițiilor art. 420 alin. (4) C. proc. pen., la interpelarea Înaltei Curți, apelanta inculpată A. a precizat că nu dorește să dea declarații în fața instanței de control judiciar.

Examinând cauza atât în privința motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (1) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază apelul declarat de inculpata A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Realizând propriul examen al materialului probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, Înalta Curte constată, contrar susținerilor apelantei, că judecătorul fondului a stabilit o situație de fapt corectă, reținând, în esență, că, la data de 18.03.2014, în timp ce conducea autoturismul marca C. cu nr. de înmatriculare x, pe un drum fără prioritate (strada Depozitelor din municipiul Pitești), nerespectând dispozițiile art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și ale art. 64 lit. b) pct. (1) din H.G. nr. 1392/2006, privitoare la semnificația indicatorului de prioritate "cedează trecerea", inculpata A. a intrat în coliziune cu autoturismul marca D., condus regulamentar de numita F., pe strada Calea București (drum cu prioritate), iar, acesta din urmă a intrat în impact cu autoturismul x cu nr. x, condus de H., la momentul respectiv oprit pentru acordarea priorității. În urma accidentului, a fost vătămat numitul G. (pasager aflat pe bancheta din spate a autoturismului D.), acesta decedând ulterior, la 20.03.2014, între leziunile suferite și decesul victimei existând legătură directă de cauzalitate.

În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea a două expertize tehnico-judiciare auto și a unei expertize criminalistice de către Laboratorului interjudețean de expertize criminalistice Brașov.

În primul raport de expertiză efectuat de către expertul J. s-a reținut că persoana care a generat starea de pericol ce a condus la producerea accidentului rutier este suspecta F., că aceasta ar fi fost cea care s-a situat în situația acroșării autoturismului condus de inculpata B., după care, pierzând controlul traiectoriei, a produs și impactarea frontală a vehiculului Dacia Break. Totodată, s-a concluzionat că suspecta F. ar fi singura care avea posibilitatea să evite accidentul, dacă ar fi urmărit cu atenție derularea traficului și ar fi adoptat o viteză în concordanță cu capacitățile ei de a putea urmări traiectoria de mers a autoturismului.

Concluziile celui de-al doilea raport de expertiză tehnico judiciară și ale suplimentului de expertiză întocmite de către expertul I. au fost în sensul că locul producerii accidentului este pe banda de lângă strada Depozitelor a străzii Calea București, zonă în care circula regulamentar autoturismul D. condus de F., că starea de pericol în producerea accidentului a fost generată de B., care ar fi putut evita producerea evenimentului rutier dacă ar fi fost atentă la pătrunderea neprioritară în intersecție și nu se folosea de asigurarea conducătorului autocamionului de mare tonaj - ce îi obtura vizibilitatea spre stânga -, ci aștepta mai întâi tranzitarea intersecției de către autocamion și numai după aceea, când avea câmpul vizual deschis spre stânga, putea efectua în siguranță manevra de tranzitare a intersecției. S-a mai stabilit că și victima accidentului, numitul G., are o culpă în producerea consecințelor accidentului, întrucât nu a purtat centura de siguranță, deși autoturismul în care se afla era dotat cu un astfel de dispozitiv, apreciindu-se că inculpata B. nu a respectat dispozițiile art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, iar victima G. pe cele ale art. 36 alin. (1) din același act normativ.

Având în vedere că cele două expertize tehnico-judiciare auto au ajuns la concluzii contradictorii, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de către Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice Brașov, expertul criminalist ajungând, în esență, la aceleași concluzii ca și cele formulate de al doilea expert (I.), în sensul că starea de pericol ce a condus la producerea accidentului și a consecințelor sale a fost generată de inculpata B., în momentul pătrunderii autoturismului său în sensul giratoriu, în condițiile în care în momentul respectiv se deplasa autoturismul marca D., dar și că aceasta ar fi putut să prevină producerea evenimentului rutier, dacă ar fi respectat reglementările indicatorului "Cedează trecerea" montat pe sensul său de deplasare și nu ar fi pătruns pe banda de mers pe care se deplasa autoturismul condus de F.

Totodată se mai constată că, în urma simulării efectuate în cadrul expertizei criminalistice, s-a concluzionat că vitezele din momentul impactului au fost de 17 km/h pentru autoturismul C. condus de inculpată și cca. 31 km/h pentru autoturismul D., condus de numita F.

Deși inculpata apelantă A. a susținut, în mod constant, că nu a încălcat normele privitoare la circulația pe drumurile publice și că nu are o culpă exclusivă în producerea accidentului, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a stabilit, în mod corect, vinovăția acesteia în producerea respectivului eveniment rutier care a avut drept consecință decesul lui G..

Sub acest aspect relevante sunt concluziile raportului de expertiză tehnico judiciară întocmit de expertul I., dar și ale celui efectuat de Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice Brașov, în care se reține că starea de pericol ce a condus la producerea accidentului și a consecințelor sale a fost generată de inculpata B., precum și că aceasta putea preveni producerea coliziunii, dacă, înainte de a pătrunde în sensul giratoriu, s-ar fi asigurat și ar fi acordat prioritate autoturismului condus de F..

În plus, din declarațiile date la urmărire penală de către F. (șoferul autoturismului D.) la 18.03.2014 (în calitate de persoană vătămată filele 44 - 45, vol. I d.u.p.) și la 23.07.2014 (în calitate de suspectă, filele 114 - 116, vol. I d.u.p.) rezultă că, din partea dreaptă a autocamionului care s-a asigurat pentru a intra în intersecție, a pătruns autoturismul condus de B., care a intrat în coliziune cu autovehiculul său, că, în urma impactului, a fost răsucită și proiectată într-un autoturism x, oprit pentru acordarea de prioritate.

Totodată, din depozițiile lui H. (șoferul autoturismului x) din 18.03.2014 (în calitate de persoană vătămată filele 46 - 47, vol. I d.u.p.) și la 03.07.2014 (în calitate de suspect, filele 108 - 110, vol. I d.u.p.) date în faza de urmărire penală rezultă că, fiind oprit pentru a se asigura din stânga, a observat că autoturismul C. care circula paralel cu autocamionul, și-a continuat deplasarea, a lovit vehiculul D., ce a fost proiectat în mașina sa.

Inclusiv declarațiile celor două persoane anterior menționate, date în calitate de martori în fața instanței de judecată (F. la 17.05.2016, fila 82, ds. fond și H. la 07.06.2016, fila 88, ds. fond) confirmă că inculpata, deși a manifestat prudență la indicatorul "cedează trecerea", s-a încadrat în intersecție efectuând aceleași manevre ca și cele ale șoferului de tir, în condițiile în care vizibilitatea era obturată de autocamionul care circula pe banda din stânga sa, fiind indusă în eroare de scurta pornire a acestui din urmă șofer.

Mai mult trebuie precizat că atât raportul de expertiză tehnico judiciară întocmit de expertul I., cât și cel de expertiză criminalistică au avut în vedere configurația intersecției, locul în care erau amplasate marcajele și urmele de impact pe care le prezentau cele trei autoturisme implicate în evenimentul rutier, iar simularea efectuată de expertul criminalist contrazice apărarea inculpatei, potrivit căreia autoturismul D. ar fi pătruns pe sensul său de mers .

Contrar susținerilor apărării, nu pot fi reținute concluziile primului raport de expertiză tehnică efectuat de expertul J., confirmate și de expertul parte K., din care rezultă că nu are niciun fel de culpă în producerea accidentului, în condițiile în care acesta nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

În acest context, Înalta Curte constată că, în mod corect, judecătorul fondului a stabilit că singurul vinovat de producerea accidentului a fost inculpata A., astfel încât, fapta acesteia, care la data de 18.03.2014, în timp ce conducea autoturismul marca C. cu nr. de înmatriculare x, pe strada Depozitelor din municipiul Pitești (drum fără prioritate), nerespectând dispozițiile legale, a intrat în coliziune cu autoturismul marca D. condus regulamentar, pe drumul cu prioritate, de F., iar, în urma accidentului au fost produse leziuni grave numitului G., ce au condus la decesul său, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat în uciderea victimei G., ca urmare a nerespectării măsurilor de prevedere privind circulația pe drumurile publice prevăzute de art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (referitoare la respectarea semnificației indicatoarelor la intersecțiile cu circulație dirijată) și de art. 64 lit. b) pct. (1) din H.G. nr. 1391/2006 (privitor la semnificația indicatorului de prioritate "cedează trecerea").

Sub aspectul laturii subiective, contrar susținerilor apărării, se constată că inculpata a acționat cu forma de vinovăție a culpei prevăzute de art. 16 alin. (4) lit. b) C. pen., acesta neprevăzând rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă având în vedere că impactul cu autoturismul care circula pe drumul cu prioritate nu s-ar mai fi produs, dacă apelanta ar fi așteptat trecerea autocamionului, pentru a avea vizibilitate și a se încadra în condiții de siguranță în intersecție.

În ceea ce privește legătura de cauzalitate, se constată că uciderea victimei G. s-a datorat nerespectării de către inculpată a măsurilor de prevedere în conducere, neputându-se reține culpa victimei, așa cum a solicitat apărarea, în condițiile în care accidentul nu putea fi evitat nici dacă victima ar fi purtat centura de siguranță, relevante fiind atât concluziile raportului de expertiză criminalistă întocmit în cursul urmării penale prin care s-a stabilit dinamica producerii accidentului, cât și cele ale raportului de constatare medico-legală (autopsie) nr. x/2014 din 21.03.2014 întocmit de Serviciul de medicină legală Argeș, care a stabilit că moartea lui G. a fost violentă, leziunile traumatice tanatogeneratoare fiind produse la 18.03.2014 și aflându-se în legătură de cauzalitate directă cu decesul său.

În ceea ce privește proporționalizarea pedepsei aplicate inculpatei de judecătorul fondului, aspect ce va fi analizat de Înalta Curte din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în cauză, s-a realizat o evaluare judicioasă a criteriilor prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., fiind valorificate în mod corespunzător toate împrejurările ce țin de fapta comisă și de persoana apelantei, situație în care a fost stabilită o sancțiune penală corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, aptă să asigure realizarea scopului preventiv-educativ.

În acest sens, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte are în vedere gradul relativ ridicat al faptei comise, ce rezultă din natura și importanța deosebită a valorilor sociale lezate prin săvârșirea infracțiunii (referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și la dreptul la viață), dar și consecințele produse, respectiv uciderea victimei G. ca urmare a nerespectării de către inculpată a măsurilor de prevedere în conducere unui autovehicul . Nu poate fi, de asemenea, omisă în procesul de stabilire a tratamentului sancționator aplicat inculpatei, conduita acesteia înainte și după producerea accidentului, nivelul său de educație, vârsta, situația familială și socială, precum și faptul că nu este cunoscută cu antecedente penale, împrejurări ce au condus, în mod corect, la aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de textul incriminator.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte constată că, în mod corect, judecătorul fondului a apreciat că nu se impune executarea acesteia în regim privativ de libertate, suspendarea sub supraveghere a executării sancțiunii, prin obligațiile impuse, fiind aptă, raportat la situația concretă din speță, să asigure realizarea scopului preventiv-educativ, precum și un control regulat al conduitei sale, dar și atenționarea constantă asupra modului în care trebuie să se comporte, pentru a evita săvârșirea unei noi infracțiuni, astfel încât prezenta condamnare să constituie un avertisment suficient pentru ca, în viitor, să nu mai comită alte fapte penale.

În consecință, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 89/F din 15 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și, având în vedere că aceasta este cea care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., o va obliga la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 390 lei, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 89/F din 15 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 390 lei (130 lei + 260 lei), se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 02 martie 2017.