ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Judecata în primă instanță

Prin Sentința penală nr. 190 din 17 noiembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția Penală, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata A., judecător în cadrul Curții de Apel Alba, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Conform art. 91, art. 92 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei anterior menționate pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpata A. a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune Alba la datele fixate de acesta

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Conform art. 93 alin. (2) C. pen. a fost obligată să frecventeze un program de de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpata urmează să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 zile la Primăria municipiului Alba Iulia sau Biblioteca Județeană Alba.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatei că, în caz de nerespectare, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere și a obligației mai sus stabilite, precum și în cazul comiterii de noi infracțiuni se va dispune revocarea suspendării, conform art. 96 C. pen.

A fost obligată partea responsabilă civilmente SC B. SA, cu sediul în București, Bld. Dacia nr. 30 Sector 1 la plata sumei de 7.912,76 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare avansate de către partea civilă, Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia, cu dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data de 16 aprilie 2014 și până la achitarea integrală a debitului.

A fost obligată inculpata A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și a judecării fondului în cuantum de 2.000 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul întocmit în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 2 septembrie 2016, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A., bănuită de comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.

S-a reținut, în esență, în sarcina inculpatei că, în dimineața zilei de 16 aprilie 2014, în timp ce se deplasa la volanului autoturismului C., cu număr de înmatriculare x, pe b-dul x din Alba Iulia, a surprins și accidentat pe victima D., angajat în trecerea străzii, pe trecerea de pietoni, accident în urma căruia acesta a suferit leziuni care au condus în cele din urmă la decesul acestuia.

Organele de urmărire penală au constatat că, din ansamblul materialului probator, evenimentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a inculpatei, care se deplasa cu autoturismul cu o viteză de circa 39 km/h în momentul impactului (a se vedea Raportul de expertiză nr. x din 22 aprilie 2016 al Institutului Național de expertize criminalistice București), creând o stare de pericol potențial, prin neadecvarea vitezei în apropierea unei treceri pentru pietoni, stare de pericol care s-a declanșat în momentul în care victima D. a pătruns pe suprafața carosabilă, angajându-se în traversarea drumului pe trecerea de pietoni de la dreapta la stânga, în raport cu direcția de deplasare a autoturismului condus de inculpată.

În cauză s-au efectuat rapoarte de expertiză criminalistică care au stabilit că starea de pericol nu putea fi influențată de condițiile meteorologice, configurația drumului sau intensitatea traficului, fiind determinată de angajarea pietonului în traversare pe marcajul pietonal.

S-a mai arătat că accidentul putea fi evitat dacă inculpata ar fi acționat sistemul de frânare al autoturismului încă din momentul declanșării stării de pericol iminent, spațiul la care se afla autoturismul față de locul impactului, în momentul declanșării stării de pericol iminent, fiind superior celui necesar opririi de la viteza de deplasare, iar valoarea vitezei de la care accidentul putea fi evitat prin frânare fiind superioară atât celei de deplasare, cât și celei admise pe sectorul de drum pe care s-a produs evenimentul rutier (a se vedea raportul de expertiză criminalistică nr. 109 din 26 iulie 2016 - supliment, al Institutului Național de expertize criminalistice București).

S-a reținut că inculpata A. a încălcat dispozițiile prevăzute de art. 135 lit. h) din regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002:

"conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului".

Conform art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002:

"participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor".

Declarația inculpatei referitoare la faptul că pietonul a apărut brusc în fața autoturismului și a traversat strada în fugă, nefiind sigură că victima în momentul traversării se afla pe marcajul pietonal, sugerând, astfel, că vina în producerea accidentului ar aparține victimei, nu a fost reținută, întrucât s-a apreciat că nu se coroborează cu celelalte fapte și împrejurări care au rezultat din ansamblul materialului probator.

Nici aspectul referitor la faptul că trecerea de pietoni era nesemnalizată și cu marcajul pietonal degradat nu a fost considerat exonerator de răspundere.

Instanța a apreciat că, deși trecerea de pietoni nu era prevăzută cu indicator de presemnalizare din direcția cartier cetate-gară (așa cum rezultă din fotografiile efectuate la 17 aprilie 2014), marcajul pietonal era vizibil (a se vedea fotografiile efectuate cu ocazia cercetării la fața locului), iar existența trecerii de pietoni din acea zonă era cunoscută de inculpată, întrucât circula zilnic pe b-dul x, așa cum a rezultat din declarația acesteia. Probele care au stat la baza formulării acuzației față de inculpată au fost:

- procesele-verbale întocmite cu ocazia cercetării la fața locului împreună cu schița locului accidentului și planșele fotografice cuprinzând principalele aspecte fixate cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei;

- planșa fotografică cuprinzând principalele aspecte fixate cu ocazia examinării autoturismului C. cu nr. de înmatriculare x;

- planșele fotografice întocmite ulterior datei în care a fost comisă fapta, cu fotografii de detaliu a locului faptei, și plicul cu firele de păr ridicate de pe parbrizul autoturismului C.;

- Procesul-verbal din cuprinsul căruia rezultă că autoturismul C. a fost verificat din punct de vedere tehnic și rezultatul acestei verificări;

- Buletinul de analiză toxicologică nr. x din 25 aprilie 2014 emis de Serviciul Județean de medicină Legală Alba privind rezultatul alcoolemiei victimei D.;

- Adresa din 18 aprilie 2014 a Serviciului Județean de Medicină Legală Alba, cuprinzând concluziile preliminare privind leziunile suferite de victima D.;

- Raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. 1064/111/63 din 14 mai 2014 al Serviciului Județean de Medicină Legală Alba și planșa fotografică cuprinzând aspectele fixate la autopsie;

- Raportul de expertiză criminalistică nr. 48 din 23 martie 2015 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj;

- Raportul de expertiză criminalistică nr. 84 din 21 mai 2015 - supliment la raportul de expertiză criminalistică nr. 48 din 23 martie 2015 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj;

- Procesul-verbal din 19 iunie 2015 privind verificările efectuate urmare obiecțiunilor formulate la suplimentul de expertiză nr. x din 21 mai 2015 și planșa fotografică cu aspecte fixate cu ocazia examinării autoturismului C. la data de 19 iunie 2015;

- Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 4084/VI/c/7 din 25 septembrie 2015 întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca și avizul emis de comisia de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca;

- Raportul de expertiză criminalistică nr. 64 din 22 aprilie 2016 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice București;

- Raportul de expertiză criminalistică nr. 109 din 26 iulie 2016 - supliment la raportul nr. x din 22 aprilie 2016 al Institutului Național de Expertize Criminalistice București;

- copie de pe cazierul judiciar;

- Buletinul de analiză toxicologică nr. x din 22 aprilie 2014 privind rezultatul alcoolemiei inculpatei A.;

- declarația părții civile E. (soția victimei D.), și înscrisurile depuse cu ocazia audierii - declarație notarială și chitanțe;

- declarațiile martorilor F. (fiica victimei), G., H., I. și J.;

- declarațiile inculpatei A.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, probe care au fost readministrate în condiții de oralitate, contradictorialitate în prezența apărătorului ales al inculpatei și în fața instanței fondului, Curtea de apel a reținut că vinovăția inculpatei cu privire la fapta imputată prin actul de sesizare al instanței este pe deplin dovedită.

Pentru a ajunge la această concluzie au fost avute în vedere declarațiile inculpatei care, constant, atât în cursul urmăririi penale, cât și cu prilejul audierii în fața instanței fondului, a arătat că nu înțelege cum a avut loc acest eveniment rutier, nu își amintește modul în care s-a desfășurat activitatea care a condus la accidentarea victimei pe trecerea de pietoni.

Astfel, inculpata, audiată în ședința publică din data de 22 mai 2017, consemnată în procesul-verbal existent la dosar fond, a arătat că nu apreciază că este vinovată de comiterea acestui eveniment rutier, explicând că se deplasa de la locuința sa situată pe str. x A, spre locul de muncă respectiv ca în Alba Iulia, în jurul orelor 07:00 dimineața, în condițiile în care iluminatul public s-a întrerupt, iar afară ploua.

A susținut că trecerea de pietoni nu era presemnalizată cu semnalizatoare "atenție trecere de pietoni" sau cu semafoare. Inculpata a mai învederat că, din punctul ei de vedere, victima intenționa să traverseze strada din dreapta spre stânga și este posibil să o fi agățat cu oglinda aferentă portierei din dreapta, determinând căderea pe parbriz și apoi pe carosabil.

A mai învederat că victima era foarte greu vizibilă datorită condițiilor meteo și datorită faptului că avea o umbrelă.

De asemenea, a mai arătat că nu poate identifica alte persoane care să fi văzut exact momentul producerii acestui incident rutier.

Au fost readministrate probele testimoniale, constând în declarațiile martorilor F. - fiica victimei, care a relatat aspecte generale cu privire la rutina zilnică a victimei care în fiecare dimineață mergea de acasă cu autobuzul la un magazin de pâine, situat în str. V. și se întorcea acasă tot cu autobuzul, stația fiind situată la întoarcere, în apropierea trecerii de pietoni, unde a avut loc accidentul.

Martora a precizat că fiindu-i arătate foto de la fila x d.u.p, victima era posibil să se deplaseze pe trecerea de pietoni de la dreapta la stânga, ajungând în dreptul unui depozit identificat, ca fiind clădirea de culoare gri din foto.

Această martoră a mai precizat că la momentul la care a fost încunoștințată de evenimentul rutier, afară ploua.

Totodată, nu a putut învedera aspecte legate de momentul producerii evenimentului rutier, arătând însă că inculpata s-a preocupat constant de situația tatălui ei și că a ajutat familia.

Martorul H., audiat în fața instanței în data de 12 iunie 2017, a arătat că, la data producerii evenimentului rutier, se deplasa cu autobuzul dinspre gară spre cetate, observând în dreptul trecerii de pietoni de lângă sediul autorității rutiere române, mașina inculpatei oprită cu fața spre trecerea de pietoni, dinspre Cetate spre gară, că a coborât din autobuz, a mers la inculpată care cerea ajutor și a rugat o persoană să sune la ambulanță.

Acest martor a mai precizat că victima era poziționată cu capul spre mașină în fața acesteia și a trecerii de pietoni. Martorul a părăsit apoi locul accidentului, continuându-și cursa.

Același martor a mai precizat că, din cunoștințele sale, pe acea trecere de pietoni au mai avut loc accidente datorită conducerii cu viteză mai mare existând astfel posibilitatea de a nu putea fi observați din timp, pietonii angajați în trecere, iar în acea zi ploua.

Martora G., administrator la acel moment la un depozit situat pe b-dul x nr. 34 - clădirea alb cu gri din fotografiile judiciare, a declarat că nu a văzut momentul impactului, însă a ieșit afară din incintă la câteva momente, după ce a auzit o bubuitură.

A arătat că mașina inculpatei era oprită pe partea din față, pe trecerea de pietoni, nu oblic pe sensul de circulație, și victima era poziționată cu capul înspre bordura de trandafiri.

În ședința din 2 octombrie 2017, instanța fondului a procedat la audierea martorului I., de asemenea conducător auto la Alba Iulia, care în acel moment conducea dinspre Cetate spre gară autobuzul.

Acest martor a arătat, relevant pentru cauză, că iluminatul public era oprit la acel moment, deoarece afară era zi, că a observat o persoană căzută pe partea carosabilului aproape de axul drumului, neputând preciza dacă era căzută pe trecerea de pietoni sau cum era semnalizată trecerea de pietoni.

A precizat că nu a stat mult în zonă, deoarece trebuia să respecte programul de circulație.

În ședința din 6 noiembrie 2017 a fost audiată martora J. care a relatat aspecte despre evenimentele ulterioare producerii accidentului rutier și relatările care au fost făcute de inculpată, respectiv că victima i-a apărut brusc în față fiind îmbrăcată în negru și având o umbrelă, ceea ce o făcea greu vizibilă.

Martora a precizat că a observat trecerea de pietoni, însă nu a văzut urme ale producerii accidentului.

S-a reținut că toți martorii audiați în fața instanței fondului, au precizat că își mențin declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, neexistând contradicții între poziția procesuală avută la momentul urmăririi penale și cea avută în fața instanței de judecată.

S-a arătat că, în cursul urmăririi penale, au fost administrate probe științifice constând în:

- Raportul de expertiză criminalistică nr. 48 din 23 martie 2015, întocmit de LIEC Cluj, în care, analizându-se dosarul cauzei și discurile ce conțin imaginile foto digitale realizate cu ocazia cercetării la fața locului, și cele ce surprind examinarea autovehiculului implicat în evenimentul rutier, s-a concluzionat că viteza de deplasare probabilă a autoturismului C., în momentul impactului a fost de cca 40/oră, neputându-se stabili viteza inițială de deplasare a acestuia, că impactul dintre participanții la trafic a avut loc pe banda a doua a sensului de mers str. x - gară la cca. 2 m, în raport cu axul longitudinal al drumului public, iar în plan longitudinal pe marcajul pietonal.

În condițiile date, inculpata putea evita producerea accidentului dacă ar fi luat măsurile de evitare în momentul declanșării de pericol iminent, respectiv putea opri autovehicul până în planul determinat de traiectoria victimei.

Marcajul pietonal era vizibil chiar și în condiții de ploaie, iar faptul că victima purta umbrelă nu a influențat dinamica producerii evenimentului rutier sau posibilitățile de evitare a accidentului.

S-a mai arătat la pct. 5 din concluzii că accidentul s-a produs din cauza neacordării priorității de trecere pietonului aflat în traversare pe trecerea de pietoni.

Obiecțiunile cu privire la acest raport de expertiză au fost încuviințate de organul de urmărire penală, întocmindu-se în acest sens un Raport de expertiză criminalistică cu nr. 84 din 21 mai 2015, supliment la raportul de criminalistică nr. 48 care a concluzionat că în:

- determinarea vitezei de deplasare a victimei de către expertul criminalist autorizat K., a fost realizată pe baza unei urme inexistente.

- timpul de deplasare a pietonului, din momentul angajării în traversarea drumului public și până în momentul impactului, a fost de cca 4,69 s.

Și la acest supliment de expertiză au fost formulate obiecțiuni, fapt ce a determinat întocmirea unui nou raport de expertiză medico legală de către IML Cluj-Napoca care a avut ca și obiective următoarele chestiuni: care a fost dinamica producerii leziunilor victimei, respectiv care dintre leziuni au fost cauzate de impactul cu autoturismul și care este rezultatul proiectării pe carosabil.

Care a fost poziția victimei, respectiv direcția de deplasare față de autoturismul la momentul impactului cu acesta.

Care dintre leziunile capului au provocat decesul victimei și care a fost mecanismul de producere al acestei leziuni, lovirea de parbriz sau proiectarea de carosabil.

La fila x d.u.p s-a răspuns la obiective:

"1. din datele puse la dispoziție, gruparea leziunilor pe mecanisme de producere nu poate fi stabilită cu certitudine și fără echivoc, având în vedere că mecanismul a fost unul asociat, respectiv lovire-basculare-proiectare.

S-a apreciat faptul că, cel mai probabil, zona excoriată de la nivelul feței laterale a genunchiului stâng, zona excoriată localizată pe partea superioară a umărului stâng, precum și echimoza violacee din treimea laterală a regiunii_sprâncenoase de pe partea stângă se datorează impactului cu automobilul - în cadrul etapei de lovire-basculare, plaga contuză delabrantă parieto-occipitală de pe partea dreaptă, fractura temporo-parieto-occipitală dreaptă, fractura cominutivă a stâncii temporale drepte precum și leziunile meningo-cerebrale predominante pe partea dreaptă, s-au putut produce, cel mai probabil, prin impactul cu un plan dur (carosabil) - în cadrul-etapei de proiectare (vezi "discuția cazului").

Concluzii:

1.moartea numitului D. a fost violentă.

Urmare a acestui nou raport de constatare medico legală s-a dispus efectuarea în cauză a unei noi expertize criminalistice de către experți din cadrul INEC București, reținându-se că direcția de deplasare față de autoturism a victimei avută în vedere la întocmirea primului raport de expertiză și la suplimentul acestui raport de expertiză, a fost eronată din concluziile noului raport de expertiză medico-legală, rezultând o altă dinamică a producerii accidentului.

Urmare a acestei dispoziții a procurorului, prin ordonanța din 3 noiembrie 2015, a fost întocmit Raportul de expertiză criminalistică nr. 64 din 22 aprilie 2016 care a avut în vedere toate actele relevante cauzei, lucrările anterioare de expertiză efectuate în cauză, constatându-se că:

Conform procesului-verbal din data producerii accidentului, autoturismul C. implicat în accident avea avarii la nivelul farului din partea dreaptă (spart, cu fragmente lipsă), parbrizului (spart, în partea de lângă stâlpul dreapta era înfundat pe o suprafață cu diametrul de cea 20 cm, fiind dispersate sub formă de evantai multiple crăpături), oglinzii retrovizoare exterioară din partea dreapta (parțial desprinsă din suport și răsucită către față) - v. fig. 6.

S-a observat că avariile autoturismului C. au indicat lovirea pietonului cu colțul dreapta față, similar cu autoturismul din imaginile 5a și 5b, remarcându-se și faptul că la proiectarea pe suprafața carosabilă victima a antrenat și oglinda retrovizoare exterioară.

Comparând avariile autoturismului implicat în evenimentul rutier cu cele ale vehiculelor de comparație, s-a considerat posibilă derularea impactului în mod similar cu cel din imaginile 5a și 5b, s-a apreciat că valoarea vitezei autoturismului C., în momentul impactului cu pietonul, putea avea valoarea indicată în imaginile din baza de date, adică cea 39 - 41 km/h.

În Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 4089/VI/c/7 din 25 septembrie 2015, emis de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, s-a opinat că în momentul impactului pietonul avea o direcție de deplasare față de autoturism de la dreapta la stânga acestuia, astfel încât victima a fost lovită din partea laterală sau ușor postero-laterală stânga. Ținând cont de acest aspect rezultă că în momentul impactului victima se deplasa dinspre partea dreapta a autoturismului către axul drumului, pe o direcție ușor oblică spre dreapta, adică către direcția în care se deplasa autoturismul.

În ipoteza în care pietonul ar fi coborât din autobuz în stația aflată la 25,6 m de începutul spațiului verde, respectiv la 22,4 m de finalul marcajului pietonal (ținând cont de cotele din schița la scară - v. fig. 3) și s-ar fi deplasat prin spatele autobuzului pe partea carosabilă, iar traversarea ar fi efectuat-o în diagonală dinspre stația de autobuz către trecerea de pietoni, acesta ar fi expus către autoturism partea sa laterală stânga și frontala sa, iar impactul ar fi fost de tip fronto-lateral stânga și nu postero-lateral dreapta, cum se precizează în raportul medico-legal.

Prin urmare, ținând cont de concluziile raportului medico-legal, s-a reținut că, în momentul producerii impactului, victima se deplasa de la dreapta la stânga în raport cu direcția de deplasare a autoturismului, ușor oblic spre dreapta, adică către gară, indicând o deplasare oblică inversă față de cea în cazul în care traversarea drumului ar fi fost efectuată în diagonală dinspre stația de autobuz către trecerea de pietoni.

În schița la scară (v. fig. 3) (v. fig. 7 care prezintă un detaliu al locului producerii accidentului), s-a observat că între trotuarul din partea dreaptă în raport cu sensul de mers al autoturismului și suprafața carosabilă este amenajat un spațiu verde cu lungimea de 14,7 m, accesul de pe trotuar pe marcajul pietonal fiind posibil doar pe o porțiune cu lățimea de 0,8 m aflată la marginea dinspre cetate a marcajului.

În figura 8 au fost prezentate trecerea de pietoni și spațiul verde respectiv, observându-se că spațiul verde era acoperit cu iarbă și pe acesta erau plantați trandafiri. De asemenea, spațiul verde nu este plan, acesta prezentând pantă în direcția dinspre trotuar către carosabil. Deoarece din probatoriul testimonial care a fost pus la dispoziție a rezultat că victima deținuse o umbrelă care era deschisă în momentul impactului (v. declarația din 20 iunie 2014 a numitei G. care susține că a observat umbrela deschisă, lângă corpul victimei căzute pe carosabil) s-a apreciat că, în momentul producerii evenimentului rutier, ploua. În aceste condiții, ținând cont de caracteristicile spațiului verde și vârsta pietonului, s-a considerat că acesta nu s-a angajat în traversarea drumului trecând peste spațiul verde.

De asemenea, locul unde a fost proiectat pietonul este indicat de pata de culoare brun-roșcată constatată pe carosabil, care se afla la o distanță de 5,5 m după marcajul trecerii de pietoni (v. fig. 7). Cum victima a fost lovită de autoturism, preluată pe parbriz și proiectată pe carosabil, a rezultat că impactul s-a produs anterior poziției petei respective, raportat la direcția de deplasare a autoturismului. Din schița la scară a reieșit că spațiul verde se învecina cu marcajul pietonal pe o distanță de 3,2 m, rezultând că spațiul verde se desfășura de la o distanță de 3,2 m anterior finalului marcajului până la 11,5 m după acesta, deci până la cea 6 m după locul unde a fost constatată pata de culoare brun-roșcată.

Cum victima nu putea fi proiectată în direcție opusă celei de deplasare a autoturismului, iar pătrunderea pe carosabil se putea efectua în afara spațiului verde, ținând cont de poziția relativă dintre pieton și autoturism în momentul impactului indicată de raportul medico-legal, s-a conchis că victima s-a angajat în traversare printr-un loc situat anterior limitei dinspre cetate a spațiului verde, posibil pe zona cu lățimea de 0,8 m pe care trotuarul se învecina cu marcajul pietonal.

Coroborând cele precizate anterior, s-a arătat că, în momentul impactului, autoturismul se deplasa pe banda a doua a sensului de mers cetate - gară, posibil în zona mediană a acesteia, iar victima se afla în traversarea părții carosabile de la dreapta la stânga față de direcția de mers a autoturismului, pe o direcție ușor oblică spre dreapta față de perpendiculara pe axul drumului.

S-a concluzionat că nu se poate determina viteza inițială de deplasare a autoturismului marca C. condus de către inculpată; că impactul s-a produs în zona de început a marcajului trecerii de pietoni pe banda a II-a, că impactul s-a produs în zona de început a marcajului trecerii de pietoni, pe banda a doua a sensului de mers cetate - gară, la o distanță de cea 4,25 m de marginea din dreapta a părții carosabile.

În momentul impactului autoturismul rula pe banda a doua a sensului său de mers, iar pietonul se deplasa de la dreapta spre stânga în raport cu direcția de deplasare a autoturismului, pe o traiectorie ușor deviată spre dreapta, starea de pericol s-a declanșat în momentul în care pietonul a pătruns de pe trotuar pe suprafața carosabilă, angajându-se în traversarea drumului pe trecerea de pietoni, de la dreapta spre stânga în raport cu direcția de deplasare a autoturismului.

S-a apreciat că starea de pericol nu putea fi influențată de condițiile meteorologice, configurația drumului sau intensitatea traficului, ci a fost determinată de angajarea pietonului în traversare, pe marcajul pietonal.

În condițiile reținute, s-a considerat că numita A., conducătorul autoturismului, avea posibilitatea evitării accidentului, dacă ar fi luat măsurile necesare opririi autoturismului încă din momentul declanșării stării de pericol.

Aceasta putea preveni producerea accidentului prin reducerea vitezei de deplasare a autoturismului încă din momentul pătrunderii pietonului pe partea carosabilă și oprirea vehiculului pentru acordarea priorității de trecere persoanei angajate în traversarea drumului prin locul special amenajat.

În condițiile efectuării traversării drumului public pe marcajul trecerii de pietoni, s-a conchis că numitul D. nu a avut posibilitatea evitării producerii accidentului.

Au fost formulate de asemenea observații și cu privire la acest raport de expertiză, răspunsul la aceste obiecțiuni fiind cuprins în Raportul de expertiză criminalistică cu nr. 109 din 26 iulie 2016, supliment la raportul de expertiză 64 în care s-a concluzionat:

- conform celor prezentate atât în lucrarea anterioară, cât și la punctul 1 al capitolului constatări al prezentei, s-a conchis că, în condițiile efectuării traversării drumului public pe marcajul trecerii de pietoni, numitul D. nu a avut posibilitatea evitării producerii accidentului.

Coroborând toate probele administrate în cursul urmăririi penale, în condiții de legalitate și de către un organ competent, probe constând atât în rapoarte de expertize medico legale și expertize criminalistice, cât și suplimente la aceste rapoarte, cu declarațiile inculpatei și ale martorilor, cu planșele foto cuprinzând aspectele fixate cu ocazia examinării autoturismului și a investigării tehnico-științifice a locului faptei, cu procesul-verbal care conține rezultatul verificărilor efectuate asupra autoturismului marca C., instanța a reținut că, în data de 16 aprilie 2014, victima D. în timp ce se afla în traversarea părții carosabile de la dreapta la stânga față de direcția de mers a autoturismului condus de inculpată, pe o direcție ușor oblică spre dreapta, față de perpendiculara pe axa drumului, a fost surprins de aceasta și accidentat în urma impactului dintre corpul victimei și autoturism și a proiectării ulterioare a acesteia pe partea carosabilă rezultând leziunile descrise în rapoartele de expertiză medico-legală care au condus în cele din urmă la decesul victimei.

S-a învederat că inculpata, așa cum a precizat la întrebarea expresă a instanței, circula pe acea porțiune de drum în mod regulat, fiind traseul obișnuit pe care aceasta îl făcea deplasându-se de la locuința sa spre locul de muncă; că trecerea de pietoni unde a avut loc evenimentul rutier era marcată, fiind vizibil marcajul pietonal, că iluminatul public era oprit, deoarece afară se luminase deja de ziuă, chiar dacă nu era complet lumină, și că, în acea zi, traficul se desfășura în condiții normale anterior evenimentului, plouând.

De asemenea, din probele administrate s-a reținut că victima a fost surprinsă în timp ce se deplasa pe trecerea de pietoni, iar faptul că purta umbrelă nu a avut cum să influențeze dinamica producerii accidentului.

În plus, s-a subliniat că inculpata, în mod frecvent, se deplasa pe acea porțiune de drum, cu atât mai mult, ea cunoștea că în acea zonă există o trecere de pietoni, o stație de autobuz și că persoanele care coboară din autobuz se angajează în trecerea străzii, astfel că trebuia să fie mai diligentă, întrucât această stare de fapt nu îi era străină.

Așa cum s-a reținut și prin actul de sesizare, instanța de fond a arătat că evenimentul rutier, soldat cu moartea victimei, s-a datorat exclusiv culpei inculpatei, care a încălcat prevederile art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 care stipulează:

"conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere… pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat marcat și semnalizat corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat lui", precum și dispozițiile art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, conform căruia ".participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și circulația, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor".

Fapta inculpatei s-a considerat că întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.

Constatând dincolo de orice dubiu vinovăția inculpatei, s-a dispus condamnarea acesteia la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, instanța fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, împrejurările în care aceasta a avut loc, urmarea produsă, - decesul unei persoane, conduita inculpatei pe parcursul procesului penal, inculpată care nu și-a asumat niciun moment responsabilitatea pentru comiterea acestei fapte ilicite, manifestând însă preocupare pentru starea de sănătate a victimei, iar după decesul acesteia față de familia victimei, lipsa antecedentelor penale, faptul că este o persoană integrată în societate.

Raportat la toate aceste aspecte, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatei, constatând în plus că sunt întrunite toate cerințele art. 91 C. pen.

Astfel, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, pe care l-a apreciat suficient pentru a-și atinge scopul.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatei i s-au impus măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin. (1) lit. a) - e), precum și dispozițiile art. 93 alin. (2) C. pen., respectiv inculpata să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, iar în baza prev. art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 80 zile, fie la Primăria Municipiului Alba-Iulia, fie la biblioteca județului Alba.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că între inculpată și aparținătorii victimei, respectiv soția numita E. și fiica acesteia, F. a intervenit o tranzacție la dosarul de urmărire penală, existând o declarație autentificată în acest sens.

În cauză s-a constituit ca parte civilă doar Spitalul Județean de Urgență Alba-Iulia, unde victima D. a fost internată în intervalul 16 aprilie -23 aprilie 2014, solicitând suma de 7.912,76 RON, cu dobânda legală aferentă acestei sume, de la momentul producerii evenimentului rutier până la achitarea integrală a debitului.

Constatând că sunt întrunite toate cerințele răspunderii civile delictuale, existând o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, prejudiciu care nu a fost recuperat până în prezent și care are legătură de cauzalitate cu fapta ilicită instanța a admis constituirea de parte civilă formulată în cauză și a dispus obligarea părții responsabile civile, SC B. SA la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate în prezenta cauză, cheltuieli care au fost pe deplin dovedite.

Inculpata a mai fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și a judecării fondului.

B. JUDECATA ÎN APEL

I. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpata A. și partea responsabilă civilmente SC B. SA.

II. Motive de apel (sinteză)

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală sub nr. x/2016, fixându-se, aleatoriu, prim termen de judecată la data de 27 februarie 2018.

III. Probatoriile solicitate, încuviințate și administrate în apel:

La termenul de judecată din 27 februarie 2018 s-a solicitat de către inculpata A. amânarea cauzei pentru angajarea unui apărător ales din municipiul București, cerere încuviințată de către instanță.

În susținerea motivelor de apel, inculpata A. a solicitat (termenul de judecată 22 mai 2018) încuviințarea efectuării unei noi expertize auto cu participarea unui expert parte care să stabilească împrejurările comiterii accidentului de circulație (dinamică, loc impact, condiții meteo existente la data producerii accidentului, dacă victima avea vizibilitate către partea stângă a sa, dacă victima a urmat o traiectorie în afara trecerii de pietoni, stabilirea distanței de vizibilitate utilă avută la dispoziție de conducătorul auto, stabilirea posibilităților tehnice pentru prevenirea, evitarea producerii accidentului).

Instanța a încuviințat efectuarea unei expertize criminalistice care să verifice dacă, în cauză, față de localizarea stației de autobuz, de locuința victimei, de modul de acces la trecerea de pietoni, era posibil ca victima să fi urmat o traiectorie de traversare în afara trecerii de pietoni, respectiv, ipoteza deplasării victimei dinspre locul debarcării din autobuz pe carosabil, pe banda 1, până în apropierea trecerii de pietoni, unde a virat dreapta și s-a angajat intempestiv în traversarea către domiciliul său, situat pe partea opusă și dacă în această situație inculpata putea preveni/evita producerea accidentului rutier.

Pe parcursul soluționării cauzei în apel, inculpata A. a solicitat, periodic, prelungirea dreptului de circulație, solicitare admisă de către instanță.

La dosarul cauzei s-a depus Raportul de expertiză criminalistică nr. 165 din 5 septembrie 2018, întocmit de expertul L., împotriva căruia inculpata a formulat obiecțiuni, solicitând anularea acestuia și excluderea ca probă din dosar, precum și întocmirea unui nou raport de expertiză în sensul celor dispuse de către instanță.

Instanța, la termenul de judecată din 23 octombrie 2018, a constatat că expertiza depusă în cauză nu a fost efectuată conform celor stabilite prin încheierea din 2 mai 2018, motiv pentru care a revenit cu adresă către INEC pentru a efectua expertiza în sensul celor statuate de către instanță.

La data de 14 martie 2019 a fost înaintat Raportul de expertiză nr. x din 7 martie 2019, întocmit în cadrul INEC . Totodată, expertul parte, M., a depus opinie separată .

La termenul de judecată din 2 aprilie 2019, inculpata A. a formulat obiecțiuni la acest raport, obiecțiuni care au fost respinse de către instanță.

Inculpata nu a dorit să dea declarație cu ocazia judecării apelului, învederând că își menține toate declarațiile date până în prezent. A depus adresa nr. x din 28 iunie 2018 prin care face dovada că din septembrie 2017 este în consiliere psihologică.

IV. Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel reține următoarele:

A. Conform art. 8 din C. proc. pen., scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, în cadrul unui proces echitabil și într-un termen rezonabil.

Legea obligă organele judiciare să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, cu privire la persoana suspectului sau inculpatului, să strângă și să administreze probe, atât în favoarea, cât și în defavoarea inculpatului (art. 5 C. proc. pen.), cu respectarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare.

Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă (art. 4 C. proc. pen.).

Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării probelor revenind organului de urmărire penală și instanței de judecată.

Probele trebuie să fie relevante, iar în raport de obiectul probațiunii să fie necesare și suficiente pentru dovedirea elementelor de fapt, credibile, apte să creeze presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului. Potrivit art. 103 C. proc. pen.: (1) Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. (2) În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. (3) Hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați.

Din examinarea acestui cadru legal al probațiunii în procesul penal, precum și al standardului legal național necesar pronunțării soluției de condamnare a inculpatei, rezultă vădita netemeinicie a criticilor din apelul declarat de aceasta.

Astfel, se constată că probațiunea în procesul penal este, mai degrabă, una ce ține de temeinicia și fiabilitatea probelor necesare condamnării inculpatului, iar nu una care ține de cantitatea ori numărul probelor în acuzare.

De asemenea, se reține că legea nu stabilește o ierarhie a probelor, după cum nu stabilește obligativitatea probelor directe, în defavoarea sau prin excluderea probelor indirecte (oricum această clasificare este elaborată de doctrina juridică în materia probelor).

Înalta Curte, ca instanță de control judiciar, constată că instanța de fond a realizat o corectă aplicare a cadrului legal referitor la probele administrate și, mai ales, la coroborarea acestora, examinând probele/mijloacele de probă care dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârșirea faptei pentru care a fost trimisă în judecată și vinovăția inculpatei.

Probele administrate în etapa apelului nu au fost de natură să modifice situația de fapt reținută de instanța de fond, nefiind identificate motive care să conducă la infirmarea argumentelor de fapt și de drept expuse în partea expozitivă a hotărârii apelate.

În esență, a rezultat că, în data de 16 aprilie 2014, victima D., în timp ce se afla angajată în traversarea părții carosabile, de la dreapta la stânga față de direcția de mers a autoturismului C., cu nr. x, condus de inculpata A. pe B-dul. x din municipiul Alba - Iulia, pe a doua bandă a sensului de mers corespunzător direcției Cetate Gară, pe o direcție ușor oblică spre dreapta, față de perpendiculara pe axa drumului, a fost surprins de aceasta și accidentat. În urma impactului dintre corpul victimei și autoturism și a proiectării ulterioare a acesteia pe partea carosabilă, au rezultat leziunile descrise în rapoartele de expertiză medico-legală care au condus în cele din urmă la decesul victimei.

Susținerile inculpatei A., ca motive de apel, potrivit cărora nu ar fi fost stabilite împrejurările producerii accidentului de către instanța de fond, că soluția de condamnare a fost pronunțată în condițiile existenței unor dubii masive față de modul în care s-a produs evenimentul rutier, sunt nefondate, în contextul materialului probator administrat în cauză, din a cărui coroborare și interpretare se poate stabili, în mod cert, dinamica producerii acestuia, a locului unde s-a petrecut, cât și a celorlalte elemente în raport cu care se poate determina încălcarea normelor rutiere. Relevante în acest sens sunt constatările dispuse prin rapoartele de expertiză criminalistică și medico-legale efectuate în cauză, procesele-verbale întocmite cu ocazia cercetării la fața locului împreună cu schița locului accidentului și planșele foto, procesul-verbal de verificare tehnică autoturism C. cu nr. de înmatriculare x, buletinul de analiză toxicologică nr. x din 25 aprilie 2014 privind rezultatul alcoolemiei victimei D., Adresa nr. x din 18 aprilie 2014 a Serviciului Județean de Medicină Legală Alba cuprinzând concluziile preliminare privind leziunile suferite de victima D., Raportul de expertiză medico-legală nr. 1064/III/63 din 14 mai 2014 al Serviciului Județean de Medicină Legală Alba și planșa foto cuprinzând aspectele fixate la autopsie, Raportul de expertiză medico-legală nr. 48 din 23 martie 2015, întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj, Raportul de expertiză criminalistică nr. 84 din 21 mai 2015- supliment, Proces-verbal din 19 iunie 2015 privind verificările efectuate ca urmare a obiecțiunilor formulate la suplimentul de expertiză criminalistică 84 din 21 mai 2015, Raportul de expertiză medico-legală nr. x din 25 septembrie 2015, întocmit de IML Cluj-Napoca, Raportul de expertiză criminalistică x din 22 aprilie 2016 INEC București, raportul de expertiză criminalistică nr. 109 din 26 iulie 2016 - supliment INEC București, raport de expertiză criminalistică nr. 21 din 7 martie 2019 INEC București, buletin analiză toxicologică nr. x din 22 aprilie 2014 privind rezultatul alcoolemiei inculpatei A., declarație parte vătămată E., înscrisuri depuse cu ocazia audierii - declarație notarială, chitanțe, declarații martori F., G., H., I., J., declarație inculpată A., înscrisuri depuse de aceasta în faza judecării apelului.

Referitor la Raportul de expertiză criminalistică nr. 165 din 5 septembrie 2018, întocmit de expertul L., se constată că nu respectă dispoziția instanței de judecată, astfel încât nu se va ține cont de acesta în ansamblul probator administrat.

Conform raportului de expertiză medico-legală (autopsie nr. 1046/111/63 din 14 mai 2014 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Alba Iulia) s-a stabilit că moartea victimei, D. a fost violentă și s-a datorat comei consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă și de bază craniană și hemoragii meningo-cerebrale între aceste leziuni și deces existând o legătură de cauzalitate directă. De asemenea, s-a constat că moartea datează din data de 23 aprilie 2014 și că leziunile traumatice constatate și descrise în cuprinsul raportului s-au putut produce la data de 16 aprilie 2014 în cadrul unui accident rutier prin lovire de către un autovehicul și cădere pe un plan dur.

Pentru a circumstanția mecanismul complex de producere a leziunilor în cadrul dinamicii producerii accidentului, prin raportul de expertiză medico-legală nr. x din 25 septembrie 2015, raport ce a fost avizat de Comisia de Avizare și Control a Actelor Medico-Legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca, prin avizul nr. x din 2 octombrie 2015 s-a apreciat că, cel mai probabil, zona excoriată de la nivelul feței laterale a genunchiului stâng, zona excoriată localizată pe partea superioară a umărului stâng, precum și echimoza violacee din treimea laterală a regiunii sprâncenoase de pe partea stângă se datorează impactului cu automobilul - în cadrul etapei de lovire-basculare; plaga contuză delabrantă parieto-occipitală de pe partea dreaptă, fractura temporo-parieto-occipitală dreaptă, fractura cominutivă a stâncii temporale drepte, precum și leziunile meningo-cerebrale predominante pe partea dreaptă, s-au putut produce cel mai probabil prin impactul cu un plan dur (carosabil) - în cadrul etapei de proiectare. S-a opinat că, în momentul impactului, pietonul avea o direcție de deplasare față de autoturism de la dreapta la stânga acestuia, astfel încât victima a fost lovită din partea laterală sau ușor postero-laterală stânga. De asemenea, s-a arătat că leziunile tanato-generatoare sunt reprezentate de leziunile hemoragice meningo-cerebrale cu fractura calotei și bazei craniului (temporo-parieto-occipitală dreaptă) complicate în evoluție cu leziuni secundare de trunchi cerebral. Aceste leziuni s-au putut prod