ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;

Prin Sentința penală nr. 1437 din data de 19.06.2019 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, secția penală, în Dosarul nr. x/2017, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 76 alin. (1) din C. pen. și art. 36 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la favorizarea făptuitorului în formă continuată, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 76 alin. (1) din C. pen. și art. 36 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În temeiul art. 297 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) din C. pen., respectiv la art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea pe o durată de 1 an, cu titlu de pedeapsă complementară, a drepturilor: de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea, cu titlu de pedeapsă accesorie, a acelorași drepturi a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

Conform art. 38 alin. (2) din C. pen., s-a constatat că cele două infracțiuni săvârșite de inculpată se află în concurs formal.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare la care s-a adăugat sporul de o treime din cealaltă pedeapsă (3 luni închisoare), rezultând pedeapsa finală de 1 (unu) an și 9 (nouă) luni închisoare.

În raport cu art. 45 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o durată de 1 an, a drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, respectiv de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., pedeapsa complementară rezultantă aplicată se va executa începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În raport cu art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedeapsă principală rezultantă, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării acelorași drepturi a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (3) din C. pen., pedeapsa accesorie se va executa în caz de revocare/anulare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii și dispunerii executării pedepsei principale.

În baza art. 91, 92 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante cu închisoarea și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Cluj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În conformitate cu art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatei să execute în cursul termenului de supraveghere obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, program/-e care va/vor fi stabilit/-e de consilierul de probațiune în baza evaluării inițiale.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 93 alin. (3) din C. pen. s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 (șaizeci) de zile lucrătoare în cadrul uneia dintre următoarele instituții: Primăria Municipiului Cluj-Napoca sau Tribunalul Specializat Cluj.

Conform art. 91 alin. (4) din C. pen. rap. la art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere, respectiv asupra consecințelor nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligațiilor impuse: revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei cu închisoarea și executarea acesteia, în cazul în care noua infracțiune este săvârșită cu intenție, urmând a se aplica regulile stării de recidivă sau de pluralitate intermediară, pedeapsa rezultantă fiind executată în regim de detenție; posibilitatea revocării suspendării executării sub supraveghere a pedepsei cu închisoarea și executarea acesteia, în cazul în care noua infracțiune este săvârșită din culpă, urmând a se aplica regulile stării de pluralitate intermediară, pedeapsa rezultantă fiind executată în regim de detenție; revocarea suspendării și dispunerea executării pedepsei în ipoteza nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligațiilor impuse.

În baza art. 81 alin. (2) din C. proc. pen., s-a constatat că Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, prin reprezentant legal B., a declarat că nu dorește să participe în procesul penal în calitate de persoană vătămată.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. s-a constatat că persoanele vătămate Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și Poliția Română - I.P.J. Cluj nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În baza art. 398 și art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.050 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 50 RON - în cursul urmăririi penale, iar diferența în etapa camerei preliminare și a judecății).

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial al avocatului din oficiu, C., în sumă de 230 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpata A., în calitate de medic șef al secției UPU-SMURD din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, a determinat-o - prin emiterea unei dispoziții scrise la data de 20.10.2016 și prin dispoziția verbală telefonică repetată din data de 22.10.2016, în pofida avertizării adresate de organele de poliție și de procuror în privința împiedicării cercetărilor penale și favorizării făptuitorului - pe asistenta medicală D., aflată în raporturi de subordonare față de inculpată, ca la data de 22.10.2016, în timpul nopții, în exercitarea atribuțiilor de serviciu și în calitate de persoană responsabilă de recoltarea, la solicitarea poliției, a probelor biologice de sânge de la șoferii surprinși în trafic sub influența alcoolului, potrivit art. 190 alin. (8) din C. proc. pen. rap. la art. 88 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 1 - 3 și 9 din Ordinul M.S. nr. 1512/2013, să refuze recoltarea probelor de la martorii E. și F., depistați în traficul rutier sub influența băuturilor alcoolice și prezentați la unitatea medicală la orele 1:20, respectiv 5:00, deși refuzul era interzis expres de actele normative menționate, cu consecința vătămării intereselor legitime ale Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, ale Poliției Române - Inspectoratul de Poliție Județean Cluj și ale Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, constând în crearea unui blocaj în cooperarea interinstituțională și imposibilitatea exercitării atribuțiilor de serviciu stabilite prin lege, și cu consecința îngreunării, iar apoi a împiedicării cercetărilor penale și tragerii la răspundere penală a celor doi șoferi.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatei A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la favorizarea făptuitorului în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și de instigare la abuz în serviciu în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în condițiile art. 38 alin. (2) din C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere, pe de o parte contribuția inculpatei la săvârșirea faptelor, iar pe de altă parte, criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii acesteia și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, apreciind că în favoarea inculpatei se justifică reținerea circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. și că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenție, respectiv, prin aplicarea art. 91 și urm. din C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, prin reprezentant legal, B., a declarat că nu dorește să participe în procesul penal în calitate de persoană vătămată și că persoanele vătămate, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și Poliția Română - Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

Împotriva Sentinței penale nr. 1437 din 19 iunie 2019 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca a declarat apel inculpata A.

Prin Decizia penală nr. 1450/A din data de 6 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2017, s-a admis apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinței penale nr. 1437/19.06.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca pe care a desființat-o numai referitor la soluția privind infracțiunea prev. de art. 47 rap. la art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și la pedeapsa rezultantă și judecând:

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea de instigare la favorizarea făptuitorului în formă continuată, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

A fost menținută pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare, la care a fost condamnată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., precum și pedeapsa complementară și accesorie.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligată inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Cluj, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În conformitate cu art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatei ca în cursul termenului de supraveghere să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare în cadrul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca sau a unei instituții de cult.

S-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere, respectiv asupra consecințelor nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligațiilor impuse, conform art. 96 din C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții din sentința penală atacată care nu contravin deciziei.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Inculpata A. s-a aflat la conducerea Unității de Primiri Urgențe (UPU) - SMURD a Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca din luna ianuarie 2013, având, potrivit fișei postului, responsabilitatea de a cunoaște și aplica legislația în vigoare, precum și de a conduce activitatea secției în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

În contextul unor nemulțumiri legate de numărul tot mai mare de solicitări de recoltare a mostrelor biologice venite din partea polițiștilor, inculpata a întocmit la începutul lunii octombrie 2016, adresa înregistrată la nivelul UPU - SMURD sub numărul 863/03.10.2016, înaintată conducerii Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, Direcției de Sănătate Publică Cluj și Departamentului pentru Situații de Urgență, în cuprinsul căreia a arătat că, potrivit legislației Ministerului Sănătății, obligația UPU- SMURD este de a recolta probe biologice doar de la persoane vătămate din accidente rutiere sau implicate în această vătămare, care necesită asistență medicală de urgență și internare, așa încât se impune ca celelalte categorii să fie rezolvate de către IML/IPJ/ITM conform protocoalelor dintre aceste instituții.

Ulterior acestui demers, inculpata a elaborat, în mod unilateral, la data de 20.10.2016, o procedură care indica situațiile în care personalul medical din cadrul UPU - SMURD poate recolta probe biologice de sânge, din conținutul acesteia rezultând faptul că nu se vor recolta probe de sânge, la solicitarea poliției, de la persoane care nu au fost implicate în accidente de circulație. Totodată, inculpata a elaborat și un Formular de confirmare a instruirii, având același conținut și care a fost transmis în secție prin grija asistentei șefe G.

Formularul în discuție a fost predat martorei D., care a intrat în serviciu la data de 21 octombrie 2016, iar aceasta a semnat de luare la cunoștință.

În data de 22.10.2016, în jurul orei 01:00, numitul E. a fost depistat în trafic de către organele de poliție conducând un autoturism sub influența băuturilor alcoolice, în urma testării cu aparatul etilotest, rezultând o valoare a alcoolemiei de 0,67 mg/l alcool pur în aerul expirat. E. a fost prezentat la UPU Cluj-Napoca de către agenții de poliție rutieră pentru a i se recolta probe biologice însă, asistenta medicală D. le-a comunicat că există o dispoziție dată de șefa secției, A., prin care i se interzicea să recolteze probe biologice de sânge dacă șoferii nu erau implicați în accidente de circulație, aspect confirmat de medicul șef de tură H., chiar și după contactarea telefonică a inculpatei.

Deși inculpata a fost contactată de procurorul de serviciu, aceasta a solicitat asistentei medicale să respecte indicațiile inițiale.

În perioada de timp cât polițiștii s-au aflat în cadrul UPU, li s-a comunicat faptul că, potrivit indicațiilor venite de la inculpată, recoltarea de probe biologice de sânge în astfel de situații ar trebui să fie făcută de IML Cluj-Napoca, motiv pentru care trebuie să se deplaseze la sediul acestei unități medico-legale. Ca atare, polițiștii s-au deplasat și la IML Cluj-Napoca, însă nu au reușit să obțină recoltarea probelor biologice de sânge, întrucât nu era vreo persoană în acel loc.

Într-un final, la sugestia inculpatei, martora D. le-a predat polițiștilor, în baza unui proces-verbal, o trusă standard de recoltare a probelor biologice de sânge, în scopul ca oamenii legii să se deplaseze la o altă unitate medicală, unde să fie recoltate probele biologice. Aceștia s-au deplasat, atât la I., cât și la Spitalul Militar din Cluj-Napoca, însă nu au reușit să obțină recoltarea de probe biologice de sânge, întrucât personalul medical din cadrul acestor unități medicale nu mai fusese confruntat cu această procedură și nu cunoștea modalitatea concretă în care trebuie să procedeze.

După ce au constatat că demersurile lor de recoltare a probelor biologice de sânge sunt zadarnice, cei trei polițiști s-au deplasat la sediu, unde au întocmit actele necesare, în conținutul cărora au expus firul evenimentelor din acea noapte.

Cercetările care au avut ca obiect comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., de către martorul E., s-au desfășurat în cadrul Dosarului penal nr. x/2016 însă, pe fondul lipsei probelor biologice de sânge (esențiale pentru tragerea la răspundere penală), prin ordonanța din data de 27.12.2016 s-a dispus clasarea cauzei.

În aceeași noapte de 21/22.10.2016, câteva ore mai târziu, respectiv la 04:35, organele de poliție au prezentat la UPU pe martorul F., surprins în trafic având o alcoolemie de 0,71 mg/l alcool pur în aerul expirat, însă martora D. le-a comunicat că decizia ei de a refuza recoltarea probelor biologice de sânge nu se schimbă, pe fondul poziției exprimate mai devreme de inculpata A., motiv pentru care, la ora 05:15, între aceasta și polițist a fost încheiat un nou proces-verbal în baza căruia martora i-a predat o trusă de recoltare, cu ajutorul căreia să recolteze probe biologice la altă unitate spitalicească (deși polițistul îi comunicase asistentei medicale că demersurile inițiale de la I. și Spitalul Militar au eșuat).

După primirea trusei standard de recoltare a probelor biologice de sânge și pe fondul ineficienței deplasării la alte unități medicale în vederea recoltării probelor biologice de sânge, polițiștii s-au deplasat la sediu unde au întocmit actele necesare, în conținutul cărora au expus firul evenimentelor.

Cercetările care au avut ca obiect comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., de către martorul F., s-au desfășurat în cadrul Dosarului penal nr. x/2016 însă, pe fondul lipsei probelor biologice de sânge (esențiale pentru tragerea la răspundere penală), prin ordonanța din data de 27.12.2016 s-a dispus clasarea cauzei.

Motivele de apel formulate de inculpată, vizând condamnarea pentru infracțiunea de instigare la abuz în serviciu în formă continuată, respectiv: lipsa calității de funcționar public a asistentei medicale D.; inaplicabilitatea în cauză a legislației primare (art. 190 alin. (8) din C. proc. pen., art. 88 alin. (1) lit. a) și art. 25 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002), întrucât aceasta vizează conduita organului judiciar, încălcarea legislației secundare, care este reprezentată de Ordinul comun al MS și MJ nr. 255/1134C/2000 (care este aplicabil în cauză și de care instanța de fond a făcut abstracție, făcând referire la dispozițiile cuprinse în Ordinul MS nr. 1512/2013 și nr. 1192/2004), neputând constitui temei pentru reținerea infracțiunii de abuz în serviciu, în raport de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016; caracterul ilicit al acțiunii organelor de urmărire penală, întrucât la data solicitărilor de a se recolta probe biologice de la cei doi conducători auto, nu era emisă ordonanța de începere a urmăririi penală, au fost respinse de instanța de apel.

În concret, instanța de apel a reținut că asistenta medicală D. avea calitatea de funcționar public în înțelesul art. 175 alin. (1) lit. b) teza finală din C. pen., cerută de lege subiectului activ al infracțiunii de abuz în serviciu.

În acest sens s-a arătat că, potrivit criteriilor stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în Deciziile nr. 26/2014 și nr. 8/2016, dar și de Curtea Constituțională în Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, asistenta medicală exercita o funcție în cadrul unui sistem public care este finanțat din fonduri publice.

Înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat sintagma "funcție publică de orice natură" în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) din C. pen. ca definind "o categorie mai largă decât funcția publică, așa cum este înțeleasă în dreptul administrativ și că noțiunea de funcționar public este mai cuprinzătoare decât cea la care se referă art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare", invocând Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014 a Curții Constituționale, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. I pct. 5 și art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative și articolul unic din Legea pentru modificarea art. 2531 din C. pen.. Instanța supremă a reținut totodată, că sfera persoanelor care au calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen. poate fi determinată pe baza a două criterii: exercitarea unei funcții specifice în cadrul unui sistem public și finanțarea din fonduri publice a structurii în cadrul căreia este exercitată funcția specifică.

În Decizia nr. 26/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală - a reținut că dispozițiile cuprinse în art. 375 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "medicul nu este funcționar public" nu sunt de natură să conducă la excluderea acestuia din sfera funcționarilor publici reglementată de C. pen., textul referindu-se exclusiv la "natura profesiei de medic și obligațiile fundamentale ale medicului față de pacientul său".

În ceea ce privește asistentul medical, s-a arătat că dispozițiile art. 10 din O.U.G. nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical (preluând dispoziții din legislația anterioară) cuprind o reglementare similară cu cea din Legea nr. 95/2006 în sensul că, "având în vedere natura profesiei de asistent medical generalist, de moașă și de asistent medical și obligațiile fundamentale ale acestora față de pacienți în exercitarea profesiei, asistentul medical generalist, moașa și asistentul medical nu sunt funcționari publici"

Prin urmare, instanța de apel a reținut că argumentele prezentate în Decizia nr. 26/2014 sunt valabile și în cazul asistentului medical, nefiind necesară pronunțarea unei hotărâri pentru dezlegarea unei chestiuni de drept care vizează interpretarea aceluiași text de lege, respectiv, art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen.

De asemenea, instanța de apel a reținut faptul că martora D. a acționat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind angajată cu contract de muncă la Spitalul clinic de urgență Cluj-Napoca și totodată, că era asistenta responsabilă de tură în noaptea din 21/22 octombrie 2016, având potrivit fișei postului, responsabilitatea de a recolta, la cererea poliției, probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei în condițiile stabilite de legislația în vigoare.

În ceea ce privește condiția privind îndeplinirea sau neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu prin încălcarea legii, așa cum este impusă prin Decizia Curții Constituționale nr. 405/2016, instanța de apel a reținut că norma din legislația primară se regăsește în cuprinsul art. 190 alin. (8) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen. (lege organică) și art. 88 alin. (1) lit. a) și art. 125 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice care impun personalului medical obligația de a recolta în cel mai scurt timp probe de sânge de la șoferii surprinși în trafic sub influența alcoolului, la solicitarea organelor de poliție, acestea fiind suficient de precise, iar normele din legislația secundară vin doar să detalieze conținutul art. 190 alin. (8) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și care este emisă în aplicarea dispozițiilor relevante din O.U.G. nr. 195/2002.

Faptul că dispoziția emisă de inculpată, în sensul că Unitatea de Primiri Urgențe va recolta probe de sânge doar de la șoferii implicați în accidente de circulație cu victime nu a avut o bază legală rezultă din următoarele:

Potrivit art. 190 alin. (8) din C. proc. pen. recoltarea probelor biologice se face de către un medic asistent medical sau de către o persoană cu pregătire medicală de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o instituție medicală, în condițiile stabilite de legile speciale.

Art. 88 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 prevede că recoltarea se face în prezența unui polițist rutier, în condițiile art. 190 alin. (8) din C. proc. pen. în: a) interiorul unităților de asistență medicală autorizată; b) în ambulanță; c) în interiorul unităților medico-legale, iar alin. (12) din același articol prevede că recoltarea se face cu respectarea normelor stabilite potrivit art. 125 lit. c), iar) art. 125 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 prevede că Ministerul Sănătății elaborează norme cu privire la prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Aceste norme elaborate în temeiul art. 125 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 se regăseau, la data săvârșirii faptelor, în Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1512/2013, modificat prin Ordinul nr. 1192/2014.

Astfel, potrivit art. 1 din Ordinul M.S. nr. 1512/2013 modificat, recoltarea mostrelor biologice de la persoanele implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, în vederea determinării alcoolemiei (...), se poate face în cadrul oricărei unități de asistență medicală autorizată sau în instituții medico-legale de către personalul medical care are aviz valabil de practică.

Conform art. 3 din același ordin, recoltarea mostrelor biologice de la persoanele implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier este asimilată urgențelor medicale și nu poate fi refuzată de către personalul medical. Totodată, potrivit art. 9 recoltarea mostrelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei se va face în cel mai scurt timp posibil de la producerea evenimentului rutier sau a împrejurării care impune recoltarea acestora.

Din interpretarea textelor de lege enunțate rezultă că prelevarea probelor de sânge reprezintă o obligație pentru toate unitățile sanitare și, mai mult, constituie urgență medicală și trebuie făcută în cel mai scurt timp posibil.

Cu privire la susținerile apărării în sensul că judecătorul fondului în mod nelegal a înțeles să aplice legislația secundară și că dispozițiile legale ce cuprind norme de reglementare primară ar impune obligații și ar reglementa exclusiv activitatea organului de urmărire penală, instanța de apel a constatat că textele invocate se referă la o atribuție a cadrelor medicale.

Referitor la susținerea inculpatei în sensul că procedura instituită în cadrul secției UPU a avut la bază art. 19 alin. (1), art. 33 alin. (1) din Ordinul comun al MJ și al M.S. nr. 255/1134/C/2000 potrivit cărora recoltarea se face de Spitalul Clinic Județean de Urgență doar dacă nu este posibil la IML, pe de o parte, s-a arătat că din analiza acestor dispoziții reiese însă, că se aplică doar în cazul expertizelor medico-legale, deci nu sunt incidente în cauză, iar pe de altă parte, că în adresa comunicată de inculpată către instituțiile menționate, se face referire la Ordinele nr. 1512/2013 și nr. 1192/2014, aplicabile în speță ca norme de legislație secundară în care sunt arătate condițiile de aplicare a normelor regăsite în legislația primară.

În consecință, s-a reținut că prin refuzul asistentei medicale D. de a recolta mostre biologice de la martorii E. și F., depistați în trafic sub influența băuturilor alcoolice, au fost încălcate norme din legislația primară, care au fost detaliate prin legislația secundară, activitatea inculpatei de determinare a asistentei medicale la această conduită, circumscriindu-se infracțiunii de instigare la abuz în serviciu pentru care a fost trimisă în judecată.

Împrejurarea că inculpata a dat cu știință o dispoziție care încalcă prevederile legale rezultă din faptul că aceasta a stabilit o regulă care nu se regăsește în dispozițiile legale enunțate, adoptând o procedură sui generis fără a ține seama de prevederile Regulamentului intern al spitalului, în sensul de a solicita opinia colectivului de medici și fără a analiza legislația relevantă.

Deși inculpata în calitate de șef secție UPU a emis și transmis către Spitalul Clinic de Urgență Cluj-Napoca, Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj și către Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, la data de 3.10.2016, Adresa nr. x prin care susținea că potrivit unei dispoziții din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1512/2013 obligația personalului UPU era aceea de a recolta probe de sânge la cererea poliției exclusiv de la persoanele implicate în accidente de circulație rutieră, aceasta nu a așteptat un răspuns și a implementat procedura, cu toate că pe o durată de aproximativ 10 ani, recoltarea probelor biologice s-a făcut fără o diferențiere între șoferii implicați sau nu în accidente de circulație.

Răspunsul comunicat la data de 31.10.2016 de MAI-Departamentul pentru Situații de Urgență a fost în sensul că "recoltarea mostrelor de sânge pentru stabilirea alcoolemiei reprezintă o obligație profesională a cadrelor medicale din cadrul tuturor unităților sanitare inclusiv a IML (...)".

Faptul că inculpata a identificat unele disfuncționalități în activitatea UPU, determinate de numărul mare de cereri ale organelor de poliție, nu a avut nicio justificare legală pentru schimbarea procedurii pe care a aplicat-o anterior, iar pentru găsirea unei soluții, o consultare cu instituțiile medicale abilitate și cu organele de urmărire penală ar fi condus la un rezultat care să fie concordant atât cu situația identificată, cât și cu dispozițiilor legale.

Relevant sub acest aspect este faptul că, în urma întâlnirii ce a avut loc la data de 24.10.2016 la nivelul Instituției Prefectului Județului Cluj, la care au participat reprezentanți ai DSP Cluj, IPJ Cluj, IML Cluj și inculpata A., Direcția de Sănătate Publică a organizat activitățile de prelevare a probelor biologice în cazul persoanelor care nu prezintă urgență medico-chirurgicală, printr-o decizie potrivit căreia la unitatea de primiri urgențe nu se mai recoltează probe biologice de la șoferii neimplicați în accidente rutiere.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că activitatea inculpatei A. constând în emiterea dispoziției scrise din data de 21.10.2016 (acțiune), prin care aceasta, în calitate de șefă a secției UPU-SMURD a Spitalului Județean de Urgență Cluj-Napoca, a instruit personalul aflat în subordine să refuze recoltarea de mostre biologice de la persoanele neimplicate în accidente rutiere, decizie reiterată verbal către asistenta medicală D. în noaptea de 21/22.10.2016, cu toate că potrivit prevederilor legale în vigoare exista obligația personalului medical de a recolta respectivele probe, se circumscrie laturii obiective a infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 47 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 din C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, s-a arătat că fapta a fost comisă cu intenție indirectă întrucât, deși inculpata nu a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii rezultatului, respectiv vătămarea intereselor legitime ale unor persoane.

Vătămarea intereselor legitime presupune împiedicarea exercitării unor obligații și valorificării unor drepturi de către instituțiile care au datoria de a apăra interesele generale ale societății.

Astfel, în urma activității inculpatei, organele de urmărire penală (Poliția și Ministerul Public) au fost puse în imposibilitatea îndeplinirii obligației prevăzute în art. 306 din C. proc. pen. și în art. 131 din Constituție, de identificare a persoanelor care au comis infracțiuni și de tragere la răspundere penală a acestora, de apărare a ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor.

Totodată interesele legitime ale Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca au fost afectate prin aceea că unitatea sanitară a fost împiedicată să-și îndeplinească obligațiile instituite prin art. 190 alin. (8) din C. proc. pen., art. 88 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, de a-și da concursul la strângerea probelor în vederea stabilirii condițiilor necesare tragerii la răspundere penală a șoferilor surprinși în trafic sub influența alcoolului și să contribuie în acest fel la înfăptuirea actului de justiție în temeiul art. 34 din C. proc. pen.

Referitor la susținerea apărării în sensul că, nefiind emisă o ordonanță de începere a urmăririi penale, solicitarea organelor de poliție de prelevare a probelor biologice de la șoferii aflați sub influența băuturilor alcoolice nu era una licită, instanța de apel a apreciat că este neîntemeiată, întrucât în cauză a existat un proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, iar strângerea probelor relevante trebuia să se facă în cel mai scurt timp posibil.

De asemenea, s-a arătat că nu se poate reține că ordonanța de clasare referitoare la martora D. și reținerea unei cauze justificative în ceea ce o privește pe aceasta are autoritate de lucru judecat în aceasta cauză, poziția subiectivă a inculpatei fiind analizată distinct de cea a persoanei favorizate. Cauza justificativă reglementată de art. 21 alin. (2) din C. pen. nu poate fi invocată decât de persoana căreia i se impune o anumită obligație de către autoritatea competentă; ori în cauză, nu inculpata este cea căreia i s-ar fi impus o anumită obligație. Prin urmare, s-a apreciat că nu poate fi reținută cauza justificativă prevăzută de art. 21 alin. (2) din C. pen.

Pe de altă parte, s-a arătat că dispoziția inculpatei era în totală contradicție cu prevederile legale, atribuțiile de serviciu erau clar precizate în legislația incidentă, iar împrejurarea că în ordonanța prin care s-a dispus clasarea față de asistenta medicală se reține că ordinul dat de inculpată nu era vădit ilegal, nu poate răsturna situația de fapt care rezultă din probele administrate, astfel cum a fost expusă de prima instanță.

Analizând motivele de apel formulate de inculpată cu privire la condamnarea pentru infracțiunea de instigare la favorizarea făptuitorului, instanța de apel a reținut că această infracțiune constă în ajutorul material sau moral, direct sau indirect dat unui făptuitor fără o înțelegere stabilită înainte sau concomitent săvârșirii faptei în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, executării unei pedepse ori măsuri privative de libertate.

În cazul săvârșirii infracțiunii de favorizarea făptuitorului, situația premisă constă în comiterea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, favorizarea infractorului fiind o infracțiune care are un caracter subsecvent.

Infracțiunea se realizează prin ajutorul pe care autorul acesteia îl dă unei alte persoane, care are calitatea de făptuitor și care a comis o faptă prevăzută de legea penală. Ajutorul trebuie să survină, în timp, după comiterea faptei principale, nefiind necesar să se fi început urmărirea penală în cauza în care se cercetează această faptă.

În consecință, autorul infracțiunii de favorizare trebuie să aibă reprezentarea faptului că ajută o persoană care a comis o faptă prevăzută de legea penală și anume un făptuitor.

Totodată, actele de ajutor trebuie să fie de natură, să fie apte de a îngreuna, de a împiedica cercetările, tragerea la răspundere penală sau executarea pedepsei.

S-a apreciat că acțiunea inculpatei de a emite o dispoziție prin care a instruit personalul UPU să refuze recoltarea de mostre biologice de la persoane neimplicate în accident rutier, precum și interdicția expresă adresată asistentei D. în noaptea de 21/22.10.2016, de a preleva mostrele biologice, nu s-au făcut în scopul prevăzut de lege și anume acela de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală și, în consecință, că nu este întrunită una din condițiile de tipicitate ale infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată.

Din modalitatea în care se reține săvârșirea faptei de către inculpată nu rezultă să fi avut reprezentarea, să fi dorit sau acceptat că cercetările penale vor fi îngreunate, nu a existat nicio legătură subiectivă între aceasta și persoanele care au comis fapta prevăzută de legea penală, mai ales că indicațiile sale au fost în sensul de a redirecționa organele de poliție către Institutul de Medicină Legală, solicitând punerea la dispoziția lor a trusei medicale.

În același timp, "ajutorul" nu a fost dat ulterior comiterii faptei prevăzute de legea penală, dispoziția și procedura stabilită cu cadrele medicale fiind anterioară, aceasta având un caracter general, nefiind dovedit scopul prevăzut de art. 269 din C. pen.

În consecință, reținând că nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de instigare la favorizarea făptuitorului, instanța de apel a dispus achitarea inculpatei de sub învinuirea de a fi săvârșit această infracțiune.

Referitor la individualizarea pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 47 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., instanța de apel a arătat că prima instanță a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., reținând în mod justificat în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., astfel că pedeapsa a fost stabilită proporțional cu gravitatea faptei.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 91 și urm. din C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și că este singura modalitate de executare a pedepsei în condiții neprivative de libertate, care poate fi aplicată din punct de vedere legal.

Împotriva Deciziei penale nr. 1450/A din data de 06 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a declarat recurs în casație inculpata A.

În cuprinsul cererii de recurs în casație, inculpata A., prin apărătorul ales, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., susținând, că sub aspectul laturii obiective, infracțiunea prev. de art. 297 din C. pen. nu există, deoarece persoana instigată, respectiv, martora D., nu are calitatea de funcționar public.

S-a susținut că, în ceea ce privește latura obiectivă, elementul material al infracțiunii de instigare la abuz în serviciu constă în activitatea de determinare a unui funcționar public pentru ca acesta, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, să nu îndeplinească un act sau să îl îndeplinească prin încălcarea legii.

În speța dedusă judecății, persoana instigată, D., este angajată în organigrama Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, în profesia de asistent medical și îndeplinea funcția de asistent șef-tură. Aceasta este supusă rigorilor O.U.G. nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, care la art. 10 prevede imperativ că:

"Având în vedere natura profesiei de asistent medical generalist, de moașă și de asistent medical și obligațiile fundamentale ale acestora față de pacienți în exercitarea profesiei, asistentul medical generalist, moașa și asistentul medical nu sunt funcționari publici".

Față de aceste argumente, în opinia apărării, raționamentul logico-judiciar al instanțelor de fond și de apel nu are suport în legislația națională, fiind contrar dispozițiilor O.U.G. nr. 144/2008, care statuează în mod imperativ faptul că asistentul medical nu poate fi considerat funcționar public și nici nu va putea fi asimilat funcționarului public, conform legii.

De asemenea, s-a susținut că asimilarea asistentului medical în categoria funcționarului public în sensul dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen., prin raportare la Decizia nr. 26/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală -, nu poate fi primită, având în vedere că în considerentele acestei decizii instanța supremă reține în mod clar și neechivoc faptul că:

"Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 20 din 29 septembrie 2014, a stabilit că "expertul tehnic judiciar este funcționar public în conformitate cu dispozițiile art. 175 alin. (2) teza întâi din C. pen.", însă argumentele reținute de către instanța supremă în considerentele deciziei anterior menționate nu pot privi situația medicului angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, deoarece îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 175 alin. (2) din C. pen. se analizează pentru fiecare categorie profesională în concret, pornind de la normele legale speciale ce îi reglementează statutul ".

Prin urmare, având în vedere că, în speța dedusă judecății, subiectul activ al infracțiunii de abuz în serviciu este un asistent medical a cărui activitate este organizată în baza unei legi speciale, respectiv O.U.G. nr. 144/2008, asupra căreia instanța supremă nu a pronunțat nicio decizie prin care să fie încadrat acest personal în sfera categoriei funcționarilor publici, astfel cum aceștia sunt definiți de dispozițiile art. 175 alin. (2) din Cod, instanțele de fond și de apel au adăugat nepermis la lege - cu trimitere la disp. art. 10 din O.U.G. nr. 144/2008 - încadrând asistentul medical în categoria funcționarului public.

Mai mult decât atât, speța invocată prin similitudine de către instanța de apel - Decizia nr. 26/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - nu este aplicabilă în cauza de față și prin raportare la "beneficiarul serviciului public de sănătate" care "nu poate fi lăsat neprotejat de legea penală", existând o diferență majoră între "beneficiarul serviciului public de sănătate" la care face trimitere instanța supremă în considerentele Deciziei nr. 26/2014 - respectiv protejarea pacientului - și "beneficiarul serviciului public de sănătate" din speța dedusă judecății, care nu are calitatea de pacient în sensul art. 1 lit. a) din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului care prevede că a) prin pacient se înțelege persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate; (...)". În cauza de față, beneficiarul serviciului public medical este un conducător auto căruia nu i s-a încălcat niciun drept, întrucât nu a solicitat să îi fie prestat niciun serviciu medical din partea Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca - Unitatea de Primiri Urgențe.

S-ar putea considera că beneficiarul serviciului medical, este organul de cercetare penală care a solicitat recoltarea unei probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, însă acesta nu are calitatea specială cerută de lege, respectiv cea de pacient, supusă analizei prin Decizia nr. 26/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În aceste condiții, cu atât mai mult, instanța de apel nu avea posibilitatea legală de a aplica prin similitudine dispozițiile deciziei instanței supreme la speța dedusă judecății.

În continuare, apărarea a susținut că fapta de instigare la abuz în serviciu nu există, raportat la norma legală pretins încălcată de inculpată. În acest sens, s-a arătat că prin Ordinul MJ/MS nr. 255/1134C/2000 au fost aprobate Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale, norma legală aplicându-se cu prioritate în speța dedusă judecății, textul legal statuând în mod clar și fără echivoc asupra instituțiilor medicale care sunt îndrituite și au obligația recoltării probelor biologice. În acest sens, au fost invocate dispozițiile art. 33 alin. (1) din Ordinul MJ/MS nr. 255/1134C/2000 care prevăd că:

"În vederea efectuării expertizei medico-legale pentru a stabili intoxicația etilică, recoltarea sângelui necesar pentru determinarea alcoolemiei se face în cadrul instituțiilor de medicină legală sau, dacă acest lucru nu este posibil, în alte unități sanitare de la toate persoanele aduse de organele competente, cu respectarea normelor metodologice privind recoltarea probelor de sânge în vederea stabilirii intoxicației etilice" și ale art. 19 alin. (1) din același Ordin:

"Examinările medico-legale dispuse de instanțele de judecată sau de organele de urmărire penală se efectuează de regulă la sediul instituțiilor de medicină legală sau, în caz de urgență, la sediul unităților sanitare unde persoana implicată se află imobilizată".

Ulterior, din cauza inexistenței unui cadru legislativ care să permită recoltarea probelor biologice și în cadrul celorlalte unități medicale, legiuitorul a intervenit, tot prin legislație secundară, fiind edictate normele speciale care permit și celorlalte unități medicale să procedeze la recoltarea probelor biologice, sens în care au fost adoptate mai întâi Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1512/2013 și apoi Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1192/2014.

Însă, textul legal inițial, respectiv Ordinul MJ/MS nr. 255/1134C/2000, prevede că recoltarea probelor biologice pentru determinarea alcoolemiei se face în cadrul instituțiilor de medicină legală sau, dacă acest lucru nu este posibil, în alte unități sanitare.

Or, coroborarea celor două texte legale anterior menționate - art. 19 alin. (1) și art. 33 alin. (1) din Ordinul nr. MJ/MS nr. 255/1134C/2000 - converg spre aceeași concluzie, respectiv legalitatea procedurii dispuse de inculpată prin Adresa nr. x/03.10.2016, înregistrată la Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca sub nr. x/04.10.2016, prin care, în vederea degrevării activității U.P.U., s-a instituit ca și procedură recoltarea probelor biologice doar de la persoanele vătămate ori implicate în accidente rutiere cu victime.

Astfel, la pag. 65 din hotărârea apelată, judecătorul fondului reține fără echivoc că, pe lângă recoltarea probelor de sânge, s-a solicitat și examinarea clinică a conducătorilor auto "(...) instanța observă în primul rând faptul că în ambele cazuri organele de cercetare penală au întocmit ordonanțe scrise prin care au dispus examinarea fizică a martorilor E. și F. ".

Pe cale de consecință, rezultă cu claritate faptul că, în acord cu dispozițiile art. 19 alin. (1) din Ordinul MJ/MS nr. 255/1134C/2000, recoltarea probelor de sânge și examinarea conducătorilor auto trebuia efectuată cu caracter principal doar de către I.M.L. Cluj (solicitarea examinării clinice efectuându-se numai în vederea efectuării expertizei medico legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei) și doar în cazul în care am fi în prezența unor cazuri urgente generate de accidente rutiere cu victime - ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății - obligația recoltării probelor de sânge și examinarea conducătorilor auto ar fi revenit, în subsidiar, Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca - Unitatea de Primiri Urgențe.

Mai mult, pretinsul act nelegal a fost confirmat de către Direcția de Sănătate Publică Cluj care, dând curs solicitării Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca (exprimată prin Adresa nr. x/03.10.2016 emisă de către inculpată), prin Adresa nr. x/27.10.2016 a stabilit următoarele:

"1. Recoltarea probelor de alcoolemie în cazul persoanelor care prezintă urgențe medico-chirurgicale, respectiv, victimele accidentelor rutiere și șoferilor care au provocat evenimente rutiere cu victime se va efectua la Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca - Unitatea de Primiri Urgențe, zilnic, inclusiv sâmbăta, duminica, sărbători legale în program 24 de ore din 24.

- Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, zilnic, în zilele lucrătoare, între orele 08:00 - 14.00;

- Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie Prof. Dr. O. Fodor Cluj, zilnic, inclusiv sâmbăta, duminica, sărbători legale, între orele 14:00 - 08.00".

Având în vedere că textele legale invocate anterior stabilesc fără echivoc faptul că Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca - Unitatea de Primiri Urgențe - avea obligația recoltării de probe biologice numai de la persoanele care prezintă urgențe medico-chirurgicale, respectiv victimele accidentelor rutiere și șoferilor care au provocat evenimente rutiere cu victime, elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu reprezentat printr-o inacțiune - respectiv refuzul recoltării probelor biologice de la un șofer care nu reprezenta