ÎCCJ, Decizia nr. 10/2019

Hotărârea ce formează obiectul recursului Prin Decizia nr. 821 din 28 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Mehedinți, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 5649 din 29 septembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016, prin care a fost respins, ca tardiv formulat, recursul formulat de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Mehedinți împotriva Sentinței nr. 1423/2017 din 31 mai 2017, pronunțate de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. x/2016. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere considerentele arătate în continuare. Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri". În speță, în privința Deciziei nr. 5649 din 29 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, termenul în care se poate solicita revizuirea, sub sancțiunea decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., începe să curgă de la data pronunțării acesteia, respectiv de la data de 29 septembrie 2017. Din examinarea înscrisurilor depuse de către revizuentă, se constată că revizuirea a fost formulată la data de 6 noiembrie 2017, cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condițiile în care în cauză nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de recurs Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recurs revizuenta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Mehedinți. În esență, recurenta susține că cererea de revizuire a fost formulată cu respectarea termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât decizia a fost redactată la data de 11 octombrie 2017 și a fost comunicată la data de 31 octombrie 2017. Argumentează recurenta că i-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece nu putea formula revizuire în termenul de 30 zile de la pronunțare fără a cunoaște motivarea hotărârii. În continuare, recurenta expune argumente în susținerea caracterului potrivnic al hotărârilor ce formează obiectul cererii de revizuire.

Derularea procedurii judiciare în fața Completului de 5 judecători 3.1. Pregătirea dosarului de recurs Recursul fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului, în sensul că cererea de recurs a fost comunicată intimatei SC A. SRL la data de 27 iunie 2018, conform dovezii de înmânare de la fila x, care nu a formulat întâmpinare. 3.2. Prin raportul asupra admisibilității în principiu, s-a concluzionat în sensul că recursul este admisibil, în sensul celor arătate în continuare. a) Admisibilitatea căii de atac exercitate Având în vedere faptul că recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost soluționată o cerere de revizuire formulată pentru hotărâri potrivnice, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt aplicabile dispozițiile art. 513 alin. (6) din același cod, conform cărora: "Art. 513. - [...] (6) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul este de competența Completului de 5 judecători". Potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 304/2004 coroborate cu cele ale art. 483 alin. (1) teza finală și art. 513 alin. (6) C. proc. civ., completului de 5 judecători în materie civilă îi revine competenta de soluționare a recursului ce formează obiectul cauzei. b) Cerințe prevăzute sub sancțiunea nulității Cererea de recurs îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) și (2) C. proc. civ. În ceea ce privește obligația de atașare a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, prevăzută art. 486 alin. (2) C. proc. civ., se constată că este incidentă scutirea prevăzută de art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât litigiul are ca obiect cererea formulată de o instituție publică pentru recuperarea prejudiciului constând în plăți nelegale din fonduri publice. c) Termenul de recurs, în raport cu art. 485 C. proc. civ. Hotărârea ce formează obiectul recursului a fost comunicată recurentei-revizuente la data de 29 mai 2018, iar recursul a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 14 iunie 2018, fiind respectat termenul de 30 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. 3.3. Analiza raportului în completul de filtru Prin încheierea din camera de consiliu de la 24 septembrie 2018, completul de filtru a dispus comunicarea către părți a raportului, cu mențiunea că pot depune punct de vedere asupra raportului în termen de 10 zile de la comunicare. Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului. 3.

Examinarea admisibilității în principiu a recursului Prin încheierea din camera de consiliu de la 19 noiembrie 2018, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 21 ianuarie 2019, cu citarea părților. 3.

Re-repartizarea aleatorie a dosarului La data de 13 decembrie 2018, dosarul a fost re-repartizat aleatoriu la completul de 5 judecători - Civil 2 - 2018, în temeiul art. 4 alin. (1) din Hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și Hotărârii nr. 158 din 13 decembrie 2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție. 4. Considerentele Înaltei Curți 4.1. Precizări prealabile La termenul de judecată de astăzi, Înalta Curte constată că, raportat la considerentele de la pct. 53, 161, 168, 177 și 198 din Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018 și la dispozițiile art. 174 alin. (2) și art. 176 pct. 4 din C. proc. civ. din 2010, se ridică problema nulității absolute a încheierilor pronunțate în cauză în procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., de către o instanță a cărei nelegală compunere a fost reținută de instanța de contencios constituțional. În cauză, însă, Înalta Curte constată că nu mai este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de ar. 493 C. proc. civ., întrucât, potrivit art. 20 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, procedura menționată nu se aplică în materia contenciosului administrativ, iar decizia ce formează obiectul prezentului recurs este pronunțată în această materie. În consecință, potrivit celor consemnate în practicaua prezentei hotărâri, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată și a rămas în pronunțare cu privire la recursul declarat în cauză. 4.2. Considerente referitoare la recurs Analizând recursul dedus judecății, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. În sensul celor expuse la pct. 2, recurenta nu contestă aspectele reținute în decizia recurată în sensul că ultima dintre hotărârile potrivnice în opinia sa a rămas definitivă la data de 29 septembrie 2017, iar cererea de revizuire a fost introdusă la data de 6 noiembrie 2017. Criticile recurentei vizează momentul de la care se calculează termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti [...] în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri". Prin criticile formulate, recurenta tinde să argumenteze faptul că termenul respectiv se calculează de la data comunicării hotărârii, iar nu de la data la care hotărârea a rămas definitivă, întrucât, pentru motivarea revizuirii, îi este necesar să cunoască considerentele hotărârii atacate. Susținerea recurentei nu poate fi primită, având în vedere faptul că dispozițiile procedurale citate prevăd fără echivoc faptul că termenul curge de la data rămânerii definitive a hotărârii. În speță, decizia atacată cu revizuire, fiind o hotărâre dată în recurs, a devenit definitivă la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) C. proc. civ. În circumstanțele expuse, prin decizia ce formează obiectul recursului în mod corect s-a reținut că cererea de revizuire a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Raportat la susținerile din recurs referitoare la încălcarea dreptului la apărare, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, considerentele Curții Constituționale referitoare la constituționalitatea dispozițiilor procedurale din reglementarea anterioară, care, similar art. 511 C. proc. civ. din 2010, prevedeau că, în anumite situații, termenul de revizuire se calculează de la data pronunțării hotărârii atacate: - "[...] prin reglementările cuprinse în [...] C. proc. civ., referitoare la data de la care începe să curgă termenul de revizuire, legiuitorul nu a înțeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite. În aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești în termenul legal cu cererea de revizuire. Referitor la susținerea autoarei excepției potrivit căreia, dat fiind că hotărârea judecătorească nu i-a fost comunicată, nu a putut exercita, în termenul legal, calea de atac a revizuirii, Curtea reține că stabilirea unor momente diferite de la care începe să curgă termenul de revizuire, în considerarea unor situații diferite, nu contravine prevederilor art. 24 din Constituție, referitoare la dreptul la apărare. [...] obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților" (Decizia nr. 235/2003; Decizia nr. 1404/2008; Decizia nr. 4/2016, pct. 14); - "[...] legiuitorul nu a înțeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite, în aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești în termenul legal cu cererea de revizuire. De asemenea, Curtea a reținut că formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate" (Decizia nr. 4/2016, pct. 13). Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.