ÎCCJ, Decizia nr. 173/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2106 din 22 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de SC A. SRL, prin administrator special B. și administrator judiciar C. și D., împotriva Deciziei nr. 681 din 27 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2016.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de revizuire a reținut, în esență, că nu este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de revizuentă, întrucât hotărârile menționate de aceasta ca fiind potrivnice nu îndeplinesc cerința identității de obiect.

S-a reținut, astfel, că, în timp ce contestația din Dosarul nr. x/2016, în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire a fost cerută, vizează drepturile salariale aferente perioadei cuprinse între 25 februarie 2016 și 5 septembrie 2016, contestația din Dosarul nr. x/2016, în care a fost pronunțată Decizia nr. 680 din 27 noiembrie 2017, vizează drepturile salariale aferente perioadei cuprinse între 5 octombrie 2015 și 24 februarie 2016.

Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs revizuenta, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac formulate, se susține că în mod greșit s-a reținut, prin decizia atacată, că nu ar fi îndeplinită condiția identității de obiect a hotărârilor menționate ca fiind potrivnice, pe motiv că acestea vizează drepturi salariale aferente unor perioade diferite, care nu se suprapun în timp. În susținerea motivelor de recurs, recurenta reiterează argumentele prezentate în cererea de revizuire cu privire la identitatea de obiect, cauză și părți a litigiilor în care au fost pronunțate hotărârile invocate, arătând că perioada vizată de contestația formulată în Dosarul nr. x/2016, în care a fost pronunțată Decizia nr. 680 din 27 noiembrie 2017, o include pe cea vizată de decizia care face obiectul revizuirii.

Examinând decizia recurată, în raport cu actele dosarului, cu motivele și criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;"

Dispozițiile legale citate, invocate de recurenta-revizuentă drept temei al cererii formulate în fața instanței de revizuire, reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării acestui caz de revizuire o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Într-o asemenea situație, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația creată de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

În speță, însă, se constată că decizia a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire nu încalcă autoritatea lucrului judecat în raport cu hotărârea judecătorească invocată de recurenta-revizuentă ca fiind potrivnică celei care face obiectul revizuirii.

Așa cum corect a reținut și instanța de revizuire, se constată că, în litigiul soluționat de către Curtea de Apel Cluj, secția II-a civilă prin Decizia nr. 681 din 27 noiembrie 2017 (Dosar nr. x/2016), obiectul judecății îl constituie drepturi salariale aferente perioadei cuprinse între 25 februarie 2016 și 5 septembrie 2016 (pag. 1, paragraf 5 din Decizia nr. 681 din 27 noiembrie 2017 - Dosar nr. x/2017 al Curții de Apel Cluj), în timp ce, în litigiul soluționat de aceeași instanță prin decizia nr. 680 din 27 noiembrie 2017 (Dosarul nr. x/2016), obiectul judecății îl reprezintă drepturi salariale aferente perioadei cuprinse între 5 octombrie 2015 și 24 februarie 2016 (pag. 1, paragraf 10, pag. 2 paragraf 4 din Decizia nr. 680 din 27 noiembrie 2017 - Dosar nr. x/2017 al Curții de Apel Cluj).

Este greșit argumentul recurentei, potrivit căruia perioada vizată de Decizia nr. 680 din 27 noiembrie 2017 ar fi cuprinsă între 6 octombrie 2015 și 17 octombrie 2016; în realitate, așa cum rezultă în mod evident din cuprinsul hotărârii respective, sunt vizate două perioade: una cuprinsă între 5 octombrie 2015 și 24 februarie 2016, reținută și de către instanța de revizuire, și alta, cuprinsă între 6 septembrie 2016 și 17 octombrie 2016 (pag. 4, paragraf 1 și 5, pag. 5, paragraf 8 - Dosar nr. x/2017 al Curții de Apel Cluj), iar recurenta-revizuentă creează propria sa perioadă, luând ca repere data de început a primei perioade și data de încheiere a celei de-a doua perioade.

Or, așa cum este lesne de observat, niciuna dintre cele două perioade susmenționate, vizate de Decizia nr. 680 din 27 noiembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, nu se suprapune peste perioada vizată de Decizia nr. 681 din 27 noiembrie 2017 a aceleiași instanțe, a cărei revizuire a fost cerută.

Rezultă, așadar, că - deși contestațiile formulate în cele două dosare vizează măsurile administratorului judiciar cuprinse în Raportul de activitate publicat în BPI nr. 7969 din 24 aprilie 2017 - perioadele pentru care se solicită acordarea/neacordarea drepturilor salariale și, pe cale de consecință, înscrierea/neînscrierea la masa credală a sumelor corespunzătoare acestor drepturi sunt diferite, neexistând identitate între cele două cauze în ceea ce privește obiectul acestora.

Nefiind îndeplinită condiția identității de obiect între litigiile în care au fost pronunțate hotărârile în discuție, în mod corect a reținut instanța de revizuire că cele două decizii nu pot fi considerate potrivnice și că nu este încălcată autoritatea de lucru judecat a celei din urmă, în sensul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Față de cele prezentate, constatând că nu sunt întemeiate motivul și criticile formulate de recurentă, decizia atacată fiind temeinică și legală, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC A. SRL, prin administrator special B. și administrator judiciar C.. și D., împotriva Deciziei nr. 2106 din 22 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2019.

Procesat de GGC - LM