ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2275/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 42/ F

din 24 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr. 120/46/2008, a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petiționarul P.G. împotriva

sentinței penale nr. 98/ F din 4 octombrie 2007 pronunțată de aceeași instanță.

În motivarea hotărârii s-a

reținut că petiționarul a exercitat calea extraordinară de atac prevăzută de art.

393 C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive care nu a rezolvat fondul

cauzei, prin una din soluțiile de condamnare, achitare sau de încetare a

procesului penal, în acord cu dispozițiile art. 345 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, prin sentința penală

nr. 98/ F din 4 octombrie 2007, a cărei revizuire se solicită de petiționar,

Curtea de Apel Pitești a respins plângerea împotriva rezoluției prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele reclamate în sesizarea

adresată organului de urmărire penală, temeiul juridic fiind dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., hotărâre ce nu face parte din categoria celor

prin care se dă o rezolvare fondului cauzei.

În raport de cele expuse,

cum și în considerarea Deciziei nr. XVII din 19 martie 2007 pronunțată de

Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit

că „cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești

definitive, pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b)

din C. proc. pen., este inadmisibilă”, cererea de revizuire s-a apreciat

inadmisibilă.

Împotriva sentinței,

revizuientul petiționar a declarat recurs, considerând-o nelegală și

netemeinică, fără ca prin memoriile depuse să precizeze criticile pe care

înțelege să le aducă hotărârii.

Examinând sentința penală

recurată, în raport de dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată nefondată calea de atac, pentru motivele care vor fi

dezvoltate.

Revizuirea, cale

extraordinară de atac, poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393

C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 C. proc. pen.,

singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Având în vedere aceste

dispoziții procesuale și principiul stabilit de art. 129 din legea

fundamentală, conform căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea

procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii, rezultă fără

echivoc că nu se poate extinde o astfel de cale de atac la alte situații.

Instanța de fond corect a reținut că hotărârea supusă revizuirii, fiind

pronunțată în procedura reglementată de art. 278

1

C. proc. pen., nu

a dat rezolvare fondului cauzei nepronunțându-se asupra raportului juridic de

drept substanțial sau celui procesual penal, nepronunțând una din soluțiile

enumerate de art. 345 alin. (1) C. proc. pen.

Sentința atacată este legală

și temeinică, iar la examinarea din oficiu nu se constată existența vreunui caz

care să justifice casarea acesteia, recursul va fi respins potrivit art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul revizuient petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul petiționar P.G. împotriva sentinței penale nr.

42/ F din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuient

petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 23 iunie 2008.