ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 339, pronunțată în dosarul nr. x/2015, la data de 29 martie 2017, Judecătoria Sighetu Marmației, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului A., trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 19.03.2015 din dosar nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. art. 178, alin. (2) C. pen. 1969 (192 alin. (2) noul C. pen.), cu aplicarea art. 5 noul C. pen., art. 396, alin. (10), corob. cu art. 374, alin. (4), art. 375, 396, alin. (10) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) raportat la art. 76 lit. d) C. pen. 1969, la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 86

1

, 86

2

și 86

3

C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei cu închisoarea pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Pe durata termenului de încercare, s-a impus inculpatului respectarea obligațiilor prev. de art. 86

3

, alin. (1), lit. a)-d) și alin. (3), lit. e) C. pen. 1969.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 86

4

C. pen. 1969.

În temeiul art. 396, alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B., trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 19.03.2015 din dosar nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178, alin. (2) C. pen. 1969 (192 alin. (2) noul C. pen.), cu aplicarea art. 5 noul C. pen., art. 396, alin. (10), corob. cu art. 374, alin. (4), art. 375, 396, alin. (10) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) raportat la art. 76 lit. d) C. pen. 1969, la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 86

1

, 86

2

și 86

3

C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei cu închisoarea pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Pe durata termenului de încercare, s-a impus inculpatului respectarea obligațiilor prev. de art. 86

3

, alin. (1), lit. a)-d) și alin. (3), lit. e) C. pen. 1969.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 86

4

C. pen. 1969.

În temeiul art. 397 C. proc. pen., corob. cu art. 19-20 C. proc. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă alăturată celei penale formulată de către părțile civile C. și D., în contradictoriu cu inculpații A. și B., precum și cu părțile responsabile civilmente, asigurători de răspundere civilă delictuala E. S.A cu sediul în București,, înregistrată la Registru Comerțului cu nr. x, cod unic de înregistrare x, cu sediul ales pentru corespondenta in Satu Mare,  în calitate de asigurător al inculpatului A. și Biroul Național Carte Verde din Marea Britanie, prin mandatar legal Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România cu sediul în București ; precum și cu asigurătorul inculpatului B., H. din Marea Britanie, prin mandatar în România I. SRL, cu sediul în București, în sensul că pentru C. s-a admis cererea de acordare a despăgubirilor civile în sumă de 20.000 lei și admite în parte cererea de acordare a daunelor morale, în sumă de 200.000 euro (echivalentul în lei la data executării) și pentru D. s-a admis în parte cererea de acordare a daunelor morale în sumă de 3.000 euro (echivalentul în lei la data executării).

În baza probelor de la dosar, s-a stabilit o culpă în producerea accidentului de 70% pentru inculpatul A. și 30% pentru inculpatul B.

În temeiul Legii nr. 136/1995, corob cu art. 1349 și ari. 2223, 2226 C. civ. și art. 26, alin. (1) din Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor RCA, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă delictuală al inculpatului A., E. S.A să plătească părții civile C. despăgubiri civile în sumă de 14.000 lei și 140.000 Euro (echivalentul în lei la data plății) și părții civile D. suma de 2000 euro.

În temeiul Legii nr. 136/1995, corob. cu art. 1349 și art. 2223, 2226 C. civ. și art. 26, alin. (1) din Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor RCA, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă delictuală al inculpatului B., H. din Marea Britanie, prin mandatar în România I. SRL, să plătească părții civile C. despăgubiri civile în sumă de 6.000 lei și 60.000 Euro (echivalentul în lei la data plății) și părții civile D. suma de 1.000 euro.

În temeiul art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asigurătorul E. S.A, să plătească părților civile C. și D. cheltuieli judiciare în sumă de 3.500 lei.

În temeiul art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat H. din Marea Britanie, prin mandatar în România I. SRL, să plătească părților civile C. și D. cheltuieli judiciare în sumă de 1.500 lei.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați, în vederea introducerii profilurilor genetice ale acestora în SNDGJ, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În temeiul art. 272, corob cu art. 274, alin. (1) și (2) C. proc. pen., onorariile parțiale pentru avocații desemnați din oficiu, pentru fiecare dintre inculpați, J. și K., în sumă de câte 100 lei fiecare, au fost suportate din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpații A. și B. să plătească statului câte 600 lei, din care câte 260 lei pentru fiecare inculpat, reprezintă cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală.

Prin decizia penală nr. 1019/A din 27.06.2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, au fost admise apelurile declarate de inculpatul B., L. și părțile responsabile civilmente Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România cu sediul în București,  și E. S.A cu sediul în București, înregistrată la Registru Comerțului cu nr. x, cod unic de înregistrare x, cu sediul ales pentru corespondenta in Satu Mare,  împotriva sentinței penale nr. 339 pronunțată la 29 martie 2017 de Judecătoria Sighetu Marmației pe care a desființat-o în ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului B. și cuantumul daunelor morale acordate părții vătămate C. și pronunțând o nouă hotărâre:

În temeiul art. 81 vechiul C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului B., stabilind potrivit art. 82 vechiul C. pen. un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

A atenționat inculpatul asupra disp.art. 83 vechiul C. pen.

A redus cuantumul daunelor morale acordate părții vătămate C. de la 200.000 euro la 100.000 euro și a obligat părțile responsabile civilmente E. S.A București la 70.000 euro și Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România București la 30.000 euro către partea vătămată amintită, cu titlu de daune morale.

A menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași hotărâri.

A obligat pe inculpatul A. la 500 lei cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor rămânând în sarcina acestuia.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 28.07.2017.

În motivarea recursului în casație, recurentul-inculpat, în esență, a susținut că legea penală mai favorabilă este legea veche întrucât nu cuprinde măsuri de supraveghere și obligații atât de stricte ca și legea nouă. Legea nouă prevede interdicția de a nu conduce niciun vehicul ca și pedeapsă complementară ce poate fi aplicată și în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere și oferă beneficiul reabilitării la împlinirea termenului de încercare.

În cadrul dezbaterilor, în susținerea orală, apărarea a arătat că recursul în casație formulat este întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

S-a solicitat admiterea recursului în casație formulat, extinderea efectelor recursului declarat și cu privire la coinculpatul B., casarea parțială a hotărârii atacate și înlăturarea greșitei aplicări a legii în sensul stabilirii pentru fiecare dintre cei doi inculpați a unor pedepse principale în limite legale, ținând cont de faptul că s-au reținut circumstanțele atenuante.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. se constată că acesta este întemeiat pentru următoarele motive:

Recursul în casație, în reglementarea C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor prin art. 438 C. proc. pen.

Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, a cărei soluționare este dată numai în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, însă numai prin raportare la cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Recursul în casație reprezintă un mijloc de a repara ilegalitățile și nu are, în consecință, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancționarea deciziilor necorespunzătoare, în scopul respectării legislației și a uniformității jurisprudenței.

Potrivit art. 438 alin-1 pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Se constată că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanța de apel prin stabilirea unei pedepse neprevăzute de lege sau prin depășirea limitelor legale.

Inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susținând că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, este în afara limitelor legale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., art. 396 alin. (10) coroborat cu art. 374 alin. (4), art. 375, 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) raportat la art. 76 lit. d) C. pen. din 1969.

Înalta Curte constată că, deși cererea de recurs în casație formulată în scris și depusă la dosar este defectuos motivată, fiind expuse argumente privind temeinicia aplicării legii mai favorabile, într-o expunere confuză din perspectiva termenului de casare indicat, din analiza dosarului cauzei rezultă că recursul declarat este fondat, fiind incident cazul de casare invocat drept temei, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., constând în aceea că pedeapsa principală aplicată atât recurentului, cât și coinculpatului M. (aflat într-o situație juridică identică) este stabilită "în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Se reține că prin "lege" se înțelege în speța de față încadrarea juridică stabilită de instanță pentru faptele penale comise de fiecare inculpat, cu caracter definitiv, urmare a unui procedeu legal de individualizare prin circumstanțiere în condițiile reținerii de atenuante judiciare.

Astfel, atât Judecătoria Sighetu Marmației, cât și Curtea de Apel Cluj au stabilit că fiecare inculpat se face vinovat de comiterea infracțiunii de ucidere din culpă în forma prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. (2) din C. pen. vechi, pedeapsa legală fiind închisoarea de la 2 la 7 ani.

În cauză s-au reținut pentru fiecare inculpat dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., urmare solicitării și încuviințării procedurii simplificate, cu efectul reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime.

Totodată, pentru fiecare inculpat instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) din C. pen. anterior, precum și art. 76 lit. d) C. pen. anterior, ceea ce conduce, ca efect juridic legal al circumstanțierii atenuante, la coborârea pedepsei aplicabile sub minimul special (cuprins între 1 și 3 ani), până la minimul general (de 15 zile).

În consecință, ca efect al acestor operațiuni, rezultă o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, prin reducerea cu o treime conform procedurii simplificate, urmând ca acest cuantum (de 1 an și 4 luni) să fie dozat în concret, ca efect al circumstanțelor atenuante judiciare reținute potrivit vechiul C. pen., sub acest minim, până la 15 zile.

În speța dedusă judecății, însă, fiecăruia dintre inculpați i s-a aplicat de către prima instanță o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, neprivativă de libertate, menținută de către instanța de apel.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză s-a reținut corect legea penală mai favorabilă, încadrarea juridică a faptelor și reținerea circumstanțelor atenuante, impunându-se a se aplica inculpaților pedepse în limitele legii, în sensul de redozare a cuantumului acestora sub limita de 1 an și 4 luni închisoare.

De asemenea, se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 443 alin. (1) C. proc. pen. cu privire la inculpatul M. și, prin urmare, se impune a fi extinse efectele recursului în casație formulat și cu privire la acest inculpat.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1019/A/2017 din data de 27 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, va desființa în parte sentința penală nr. 339 din 29 martie 2017 a Judecătoriei Sighetu Marmației, pronunțată în dosarul nr. x/2015 și decizia penală nr. 1019/A/2017 din data de 27 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori și, în înlăturarea greșitei aplicări a legii, va dispune reducerea pedepsei aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. din 1969 (art. 192 alin. (2) Noul C. pen.), cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., art. 396 alin. (10) coroborat cu art. 374 alin. (4), art. 375, 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) raportat la art. 76 lit. d) C. pen. din 1969 de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an și 2 luni închisoare și va reduce durata termenului de încercare a suspendării sub supraveghere de la 4 ani la 3 ani și 8 luni.

În temeiul art. 443 C. proc. pen., va extinde efectele recursului în casație și cu privire la inculpatul M. și va reduce pedeapsa aplicată acestuia de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an și 2 luni închisoare și va reduce durata termenului de încercare a suspendării sub supraveghere de la 3 ani și 6 luni la 3 ani și 2 luni.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei contestate.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza celor două hotărâri și emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de către recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1019/A/2017 din data de 27 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Desființează în parte sentința penală nr. 339 din 29 martie 2017 a Judecătoriei Sighetu Marmației, pronunțată în dosarul nr. x/2015 și decizia penală nr. 1019/A/2017 din data de 27 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, și în înlăturarea greșitei aplicări a legii, dispune:

I. Reducerea pedepsei aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. art. 178, alin. (2) C. pen. 1969 (192 alin. (2) noul C. pen.), cu aplicarea art. 5 noul C. pen., art. 396, alin. (10), corob. cu art. 374, alin. (4), art. 375, 396, alin. (10) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) raportat la art. 76 lit. d) C. pen. 1969 de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an și 2 luni închisoare.

Reduce durata termenului de încercare a suspendării sub supraveghere, de la 4 ani la 3 ani și 8 luni.

II. În temeiul art. 443 C. proc. pen., extinde efectele recursului în casație și cu privire la inculpatul M. și reduce pedeapsa aplicată acestuia de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an și 2 luni închisoare.

Reduce durata termenului de încercare a suspendării sub supraveghere, de la 3 ani și 6 luni la 3 ani și 2 luni.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei contestate.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza celor două hotărâri și emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații A. și M., în sumă de 90 lei pentru fiecare, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 2 martie 2018.