ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2540/2008

Asupra recursurilor de față;

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea din

ședința publică de la 31 iulie 2008, a dispus, printre altele, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., menținerea stării de arest a

inculpaților C.C.E. și S.C.C., constatând, totodată, legalitatea și temeinicia

condițiilor în care a fost luată măsura arestării preventive.

Instanța a reținut că, prin

rechizitoriul nr. 114/P/2008 din 20 iunie 2008, Ministerul Public – D.N.A.,

secția de combatere a corupției, a sesizat Curtea de Apel București, dispunând,

printre altele, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv și a

inculpaților:

săvârșirea, în formă continuată, a infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.

254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

săvârșirea, în formă continuată, a infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.

254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a reținut că

inculpatul C.C.E., în calitate de comisar de poliție și inculpatul S.C.C., în

calitate de agent șef adjunct de poliție, în cadrul I.G.P.R. – D.P.R., secția poliție

autostrăzi, în baza unor rezoluții infracționale unice, au pretins și primit la

13 martie 2008, sumele de 10 lei și respectiv 50 lei, de la lucrătorul D.G.I.P.I.,

martorul cu identitate protejată P.M. și de la martorul denunțător O.M., în

scopul de a nu-i sancționa contravențional pentru încălcarea unor reguli de

circulație rutieră.

De asemenea, s-a reținut că,

în baza aceleiași rezoluții infracționale, la 16 mai 2008 și la 28 mai 2008,

inculpatul C.C.E. a pretins și a primit sumele de 50 lei și de 600 lei de la

martorul denunțător M.C. și de la investigatorul sub acoperire F.C., în scopul

de a nu-i sancționa contravențional, pentru încălcarea unor reguli de

circulație rutieră.

Totodată, în sarcina

inculpatului S.C.C. s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale,

la 16 mai 2008 a acceptat de la investigatorul sub acoperire D.R. suma de 500

lei, în scopul de a nu-l sancționa contravențional pentru încălcarea unor

reguli de circulație rutieră.

Examinând conținutul actelor

dosarului se constată că prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de

la 29 mai 2008, din dosarul nr. 3157/2/2008 al Curții de Apel București, secția

I penală, în baza art. 136, art. 149

1

raportat la art. 148 lit. b) C.

proc. pen., a fost luată măsura arestării preventive a inculpaților C.C.E. și S.C.C.

Analizând temeiurile care au

fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Curtea a constatat

că acestea se mențin și în prezent și impun, în continuare, privarea de

libertate a inculpaților, întrucât probatoriul administrat până în prezent conferă

indicii temeinice pentru a se bănui că inculpații au săvârșit, în formă

continuată, infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Relevante, în acest sens,

sunt procesele verbale de consemnare a actelor premergătoare, procesul verbal

de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental de către inculpați cu

investigatorii sub acoperire D.R., P.N., F.C. și P.M., declarațiile martorilor

denunțători O.M. și M.C. și ale investigatorilor sub acoperire menționați,

precum și declarațiile inculpaților.

Curtea a apreciat că probele

administrate în faza de urmărire penală, relevă indicii temeinice în sensul

cerut de dispozițiile art. 143 raportat la art. 68

1

C. proc. pen.,

din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile

anterior menționate.

În ceea ce privește temeiul

prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., acesta se menține și în prezent,

respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de text,

întrucât, pe de o parte, cuantumul pedepsei prevăzute de lege, pentru

infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este mai mare

de 4 ani închisoare, iar pe de altă parte, în ceea ce privește existența unor

probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru

ordinea publică și această condiție este realizată, rezultând din gravitatea

faptelor comise și din circumstanțele ce țin de persoana inculpaților.

Prin urmare pericolul

concret pentru ordinea publică poate fi definit ca fiind starea de indignare,

de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, ca reacție colectivă, față

de infracțiunile săvârșite de către inculpați, de natură a afecta echilibrul

social firesc și a induce temerea că justiția nu acționează suficient de ferm

împotriva unor manifestări infracționale cu grad mare de pericol social și

poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.

De aceea, la stabilirea

pericolului pe care îl are pentru societate lăsarea în libertate a inculpaților

se ține seama de gravitatea concretă a infracțiunilor comise, rezultând din

modalitățile și împrejurările săvârșirii acestora, așa cum acestea sunt

relevate de probatoriul administrat în cauză.

Așa cum s-a statuat constant

în jurisprudența C.E.D.O., păstrarea ordinii publice este un element pertinent

și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe

fapte de natură să arate că eliberarea respective persoane ar tulbura, în mod

real, ordinea publică, deci dacă ordinea publică ar fi efectiv amenințată. Tot

așa, jurisprudența constantă a instanței europene a stabilit, cu valoare de

principiu general, că legitimitatea detenției provizorii se evaluează, în

funcție de particularitățile cauzei, continuarea încarcerării fiind justificată

dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce

trebuie protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție și a

regulii respectării libertății individuale statuate de Convenție.

Având în vedere

considerentele menționate, Curtea va menține starea de arest a inculpaților C.C.E.

și S.C.C.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, au declarat recursuri inculpații C.C.E. și S.C.C., fără a le

motiva în scris.

În ședința publică de

astăzi, 13 august 2008, recurenții, prin apărători, au criticat hotărârea,

susținând nelegalitatea și netemeinicia ei, prin faptul că n-ar fi existat

temeiuri concrete, care să justifice arestarea inculpaților și nici n-ar fi

dovedită starea de pericol concret pentru ordinea publică, determinat de

lăsarea în libertate a inculpaților

Inculpații au mai arătat că

hotărârea este netemeinică și nelegală și pentru că a fost menținută arestarea

preventivă a inculpaților, fără a se analiza faptele săvârșite de către inculpați

și nici împrejurările comiterii acestor fapte.

În sfârșit, apărătorii

inculpaților au mai criticat hotărârea și pentru că în motivarea sa instanța a

folosit o serie de noțiuni ca „gravitatea infracțiunii”, „atitudine nesinceră”,

„pericol pentru ordinea publică”, fără a le analiza nuanțat, prin raportare la

situațiile concrete și la persoanele inculpaților, încălcându-se astfel, nu

doar dreptul procesual intern, în materie, dar și punctele de vedere exprimate

pe marginea și în jurisprudența C.E.D.O.

Recursurile inculpaților

sunt nefondate.

Analiza făcută de Înalta

Curte criticilor aduse hotărârii atacate demonstrează că, contrar susținerilor

inculpaților, încheierea atacată este temeinică și legală, pronunțată după o

judicioasă și pertinentă analiză a existenței, în concret, a condițiilor cerute

de lege, pentru menținerea stării de arest a inculpaților.

Din probele legal

administrate, rezultă cu certitudine presupunerea rezonabilă că inculpații,

dacă ar fi lăsați în libertate, n-ar ezita să acționeze, pentru a scăpa de

răspundere penală și chiar de a comite alte fapte de corupție.

Temeiurile prevăzute de art.

148 C. proc. pen., avute în vedere inițial, la luarea măsurii arestării

preventive sunt prezente în continuare și fac ca o eventuală lăsare în libertate

a inculpaților să nască un sentiment de insecuritate în comunitate, de natură a

afecta prestigiul instituției în care inculpații și-au exercitat funcțiile până

la data organizării flagrantului.

În raport cu cele arătate,

Curtea va trebui să privească recursurile de față, ale inculpaților C.C.E. și S.C.C.,

împotriva Încheierii din 31 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondate, și să le

respingă, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

menținând astfel hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea

plății cheltuielilor judiciare către stat;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de recurenții inculpați C.C.E. și S.C.C. împotriva

încheierii din 31 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 3675/2/2008

(nr. vechi 1379/2008).

Obligă recurenții inculpați

la plata sumelor de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 august 2008.