ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2540/2008

Asupra recursurilor de față; Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea din ședința publică de la 31 iulie 2008, a dispus, printre altele, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpaților C.C.E. și S.C.C., constatând, totodată, legalitatea și temeinicia condițiilor în care a fost luată măsura arestării preventive.

Instanța a reținut că, prin rechizitoriul nr. 114/P/2008 din 20 iunie 2008, Ministerul Public – D.N.A., secția de combatere a corupției, a sesizat Curtea de Apel București, dispunând, printre altele, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv și a inculpaților: 1. C.C.E., pentru săvârșirea, în formă continuată, a infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 2. S.C.C., pentru săvârșirea, în formă continuată, a infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpatul C.C.E., în calitate de comisar de poliție și inculpatul S.C.C., în calitate de agent șef adjunct de poliție, în cadrul I.G.P.R. – D.P.R., secția poliție autostrăzi, în baza unor rezoluții infracționale unice, au pretins și primit la 13 martie 2008, sumele de 10 lei și respectiv 50 lei, de la lucrătorul D.G.I.P.I., martorul cu identitate protejată P.M. și de la martorul denunțător O.M., în scopul de a nu-i sancționa contravențional pentru încălcarea unor reguli de circulație rutieră. De asemenea, s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la 16 mai 2008 și la 28 mai 2008, inculpatul C.C.E. a pretins și a primit sumele de 50 lei și de 600 lei de la martorul denunțător M.C.

și de la investigatorul sub acoperire F.C., în scopul de a nu-i sancționa contravențional, pentru încălcarea unor reguli de circulație rutieră. Totodată, în sarcina inculpatului S.C.C. s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la 16 mai 2008 a acceptat de la investigatorul sub acoperire D.R. suma de 500 lei, în scopul de a nu-l sancționa contravențional pentru încălcarea unor reguli de circulație rutieră. Examinând conținutul actelor dosarului se constată că prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 29 mai 2008, din dosarul nr. 3157/2/2008 al Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 136, art. 149 1 raportat la art. 148 lit. b) C. proc. pen., a fost luată măsura arestării preventive a inculpaților C.C.E.

și S.C.C. Analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Curtea a constatat că acestea se mențin și în prezent și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaților, întrucât probatoriul administrat până în prezent conferă indicii temeinice pentru a se bănui că inculpații au săvârșit, în formă continuată, infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Relevante, în acest sens, sunt procesele verbale de consemnare a actelor premergătoare, procesul verbal de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental de către inculpați cu investigatorii sub acoperire D.R., P.N., F.C. și P.M., declarațiile martorilor denunțători O.M. și M.C. și ale investigatorilor sub acoperire menționați, precum și declarațiile inculpaților.

Curtea a apreciat că probele administrate în faza de urmărire penală, relevă indicii temeinice în sensul cerut de dispozițiile art. 143 raportat la art. 68 1 C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile anterior menționate. În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., acesta se menține și în prezent, respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de text, întrucât, pe de o parte, cuantumul pedepsei prevăzute de lege, pentru infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este mai mare de 4 ani închisoare, iar pe de altă parte, în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și această condiție este realizată, rezultând din gravitatea faptelor comise și din circumstanțele ce țin de persoana inculpaților.

Prin urmare pericolul concret pentru ordinea publică poate fi definit ca fiind starea de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, ca reacție colectivă, față de infracțiunile săvârșite de către inculpați, de natură a afecta echilibrul social firesc și a induce temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale cu grad mare de pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare. De aceea, la stabilirea pericolului pe care îl are pentru societate lăsarea în libertate a inculpaților se ține seama de gravitatea concretă a infracțiunilor comise, rezultând din modalitățile și împrejurările săvârșirii acestora, așa cum acestea sunt relevate de probatoriul administrat în cauză.

Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența C.E.D.O., păstrarea ordinii publice este un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea respective persoane ar tulbura, în mod real, ordinea publică, deci dacă ordinea publică ar fi efectiv amenințată. Tot așa, jurisprudența constantă a instanței europene a stabilit, cu valoare de principiu general, că legitimitatea detenției provizorii se evaluează, în funcție de particularitățile cauzei, continuarea încarcerării fiind justificată dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce trebuie protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție și a regulii respectării libertății individuale statuate de Convenție.

Având în vedere considerentele menționate, Curtea va menține starea de arest a inculpaților C.C.E. și S.C.C. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recursuri inculpații C.C.E. și S.C.C., fără a le motiva în scris. În ședința publică de astăzi, 13 august 2008, recurenții, prin apărători, au criticat hotărârea, susținând nelegalitatea și netemeinicia ei, prin faptul că n-ar fi existat temeiuri concrete, care să justifice arestarea inculpaților și nici n-ar fi dovedită starea de pericol concret pentru ordinea publică, determinat de lăsarea în libertate a inculpaților Inculpații au mai arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală și pentru că a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților, fără a se analiza faptele săvârșite de către inculpați și nici împrejurările comiterii acestor fapte.

În sfârșit, apărătorii inculpaților au mai criticat hotărârea și pentru că în motivarea sa instanța a folosit o serie de noțiuni ca „gravitatea infracțiunii”, „atitudine nesinceră”, „pericol pentru ordinea publică”, fără a le analiza nuanțat, prin raportare la situațiile concrete și la persoanele inculpaților, încălcându-se astfel, nu doar dreptul procesual intern, în materie, dar și punctele de vedere exprimate pe marginea și în jurisprudența C.E.D.O. Recursurile inculpaților sunt nefondate. Analiza făcută de Înalta Curte criticilor aduse hotărârii atacate demonstrează că, contrar susținerilor inculpaților, încheierea atacată este temeinică și legală, pronunțată după o judicioasă și pertinentă analiză a existenței, în concret, a condițiilor cerute de lege, pentru menținerea stării de arest a inculpaților.

Din probele legal administrate, rezultă cu certitudine presupunerea rezonabilă că inculpații, dacă ar fi lăsați în libertate, n-ar ezita să acționeze, pentru a scăpa de răspundere penală și chiar de a comite alte fapte de corupție. Temeiurile prevăzute de art. 148 C. proc. pen., avute în vedere inițial, la luarea măsurii arestării preventive sunt prezente în continuare și fac ca o eventuală lăsare în libertate a inculpaților să nască un sentiment de insecuritate în comunitate, de natură a afecta prestigiul instituției în care inculpații și-au exercitat funcțiile până la data organizării flagrantului. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursurile de față, ale inculpaților C.C.E.

și S.C.C., împotriva Încheierii din 31 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondate, și să le respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând astfel hotărârea atacată. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați C.C.E. și S.C.C. împotriva încheierii din 31 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 3675/2/2008 (nr. vechi 1379/2008). Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 august 2008.