ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2539/2018

Asupra conflictului de competență constată următoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă sub nr. x/2017 în data de 18.04.2017, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Mureș, s-a solicitat, ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună:

În motivarea acțiunii reclamanții, au arătat că în calitate de grefieri, respectiv grefieri arhivari în cadrul Judecătoriei Târgu Mureș au obținut o serie de titluri executorii, respectiv hotărâri judecătorești prin care le-au fost recunoscute anumite drepturi salariale restante, care au fost achitate de către angajatorul Tribunalul Mureș, plata acestor drepturi salariale făcându-se în mod eșalonat și cu întârziere.

Prin sentința civilă nr. 1293/14.09.2017, Tribunalul Alba, secția I civilă a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat în favoarea Tribunalului Mureș competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Mureș.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Alba a reținut următoarele:

Potrivit art. 269 alin. (1) și (2) Codul muncii rap. la art. 210 din Legea nr. 62/2011 judecarea conflictelor de muncă este de competența Tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul, reședința sau locul de muncă reclamantul.

Conform art. 127 C. proc. civ., dacă un judecător, procuror, asistent judiciar și grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Raportat la aceste dispoziții legale, Tribunalul Alba a constatat că reclamanții nu se află în situația prevăzută de art. 127 C. proc. civ., neavând calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar, grefier, la Tribunalul Mureș - instanța competentă conform art. 269 Codul muncii coroborat cu art. 210 din Legea 62/2011 - fiind angajați ai Judecătoriei Târgu Mureș, pe funcția de grefieri arhivari, astfel că nu este incident cazul de competență facultativă prevăzut de art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Cum în materia conflictelor de muncă, dispozițiile Codului muncii și ale Legii 62/2011 reglementează competența teritorială exclusivă a tribunalului de la domiciliul/reședința/locul de muncă al reclamanților, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

Prin încheierea pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Mureș în data de 20 februarie 2018 s-a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată față de reclamanta B. și formarea unui nou dosar, respectiv dosarul înregistrat sub numărul 383/102/2018.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 190/06.03.2018 a Tribunalului Mureș, secția I civilă, pronuțată în dosarul nr. x/2018 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe în privința reclamantei care are calitatea de grefier la Tribunalul Mureș și a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

În baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență și s-a înaintat dosarul, pentru soluționarea conflictului de competență, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta B., potrivit adresei nr. x/15.01.2018 emisă de Tribunal Mureș are calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Mureș, începând cu data de 01.09.2010 până în prezent, iar prezentul litigiu are natura juridică a unui litigiu de muncă, iar, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 269 alin. (1) Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2010, în sensul că reclamanta putea sesiza instanța de la locul său de muncă, aflat în județul Mureș.

În esentă, Tribunalul Mureș a apreciat că, în prezenta pricină nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 127 C. proc. civ., în sensul că reclamanta nu funcționează ca grefier în cadrul instanței de la care a operat declinarea de competență, respectiv Tribunalul Alba, ci aceasta își desfășoară activitatea în cadrul Tribunalului Mureș, astfel încât, instanța de la care a operat declinarea de competență nu reprezintă instanța unde aceasta își desfășoară activitatea, potrivit dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ., sens în care textul legal ce a stat la baza declinării de competență dispusă de Tribunalul Alba în favoarea Tribunalului Mureș nu este aplicabil și nu poate justifica învestirea acestei din urmă instanțe cu judecarea litigiului.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit cererii de chemare in judecată și a obiectului acesteia, reclamanta a promovat o acțiune pentru soluționarea unui conflict individual de muncă.

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 reglementează competența instanței de judecată în soluționarea conflictelor individuale de muncă, respectiv tribunalul în circumscripția căruia se află domiciliul reclamantei sau locul de muncă al acesteia.

Ambele instanțe care s-au dezînvestit reciproc au pornit de la premisa că obiectul prezentei cauze îl reprezintă acordarea unor drepturi salariale ale personalului din justiției, decurgând din raporturile de muncă dintre părți, astfel încât se constată că instanța de judecată a fost învestită în cauză cu un conflict de drepturi.

În raport de data formulării cererii de chemare în judecată - 18.04.2017, sunt incidente în cauză prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, care derogă de la dispozițiile art. 284 alin. (2) din Codul muncii (actual art. 269 alin. (2), în considerarea caracterului de normă specială ulterioară ce reglementează competența de soluționare a conflictelor de muncă.

În conformitate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011: "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Fiind vorba despre o competență teritorială alternativă, însă absolută, reclamanta avea alegerea între două instanțe deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ., respectiv fie instanța de la domiciliul său, fie instanța de la locul de muncă al acesteia.

În speță, se constată că locul de muncă al reclamantei la data sesizării instanței, 18.04.2017, în considerarea căruia reclamanta a solicitat plata drepturilor salariale neachitate, este situat în municipiul Mureș, întrucât, conform adresei nr. x/15.01.2018 emisă de Tribunalul Mureș, reclamanta are calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Mureș, începând cu data de 01.09.2010 până în prezent; pe de altă parte, instanța de la de la locul de muncă al reclamantei, Tribunalul Mureș, este situată în circumscripția teritorială a Curții de Apel Târgu Mureș.

Conflictul negativ de competență între Tribunalul Alba și Tribunalul Mureș nu a fost generat de aplicarea prevederilor sus - citate, ci de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., astfel încât, dacă se ajunge la concluzia că art. 127 nu este incident, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată trebuie stabilită în raport de art. 210 din Legea nr. 62/2010.

Art. 127 C. proc. civ. prevede: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și in cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Astfel cum s-a arătat mai sus, reclamanta, la data promovării cererii de chemare în judecată, avea calitatea de grefieră în cadrul Tribunalului Mureș, calitate pe care o are și în prezent.

În speță, dispozițiile art. 127 C. proc. civ. sunt prevalente în cauză față de dispozițiile Codului muncii și Legii nr. 62/2011, fiind dispoziții speciale și derogatorii, ce sunt de strictă interpretare și care reglementează expres doar situația în care cererea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea grefierul care are calitatea de reclamant, situație ce se regăsește în speță.

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. sunt aplicabile în speță, deoarece acestea reglementează ipoteza particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații: respectiv, când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) - cazul în speță - și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În cea dintâi situație, potrivit legii, reclamantul "va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea."

Pentru a opera însă această competența specială, obligatorie când este vorba despre legitimarea procesuală activă a subiectelor vizate de textul legal, este necesar a fi îndeplinite două condiții: a) reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă potrivit legii; b) sesizarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate.

Înalta Curte constată că, în cauză, este îndeplinită atât prima condiție, în sensul că din relațiile aflate la dosar rezultă că reclamanta funcționează ca grefieră în cadrul Tribunalului Mureș, cât și cea de-a doua condiție, fiind sesizat Tribunalul Alba, instanță de același grad, din circumscripția curții de apel învecinate (Curtea de Apel Alba Iulia) celei în care reclamanta își desfășoara activitatea ca grefier (Curtea de Apel Târgu Mureș).

În acest sens, se reține că, la edictarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., intenția legiuitorului a fost de a stabili o competență teritorială, în astfel de cazuri, în cadrul unei curți de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța în care reclamanta, în oricare dintre calitățile prevăzute de acest text, își desfășoară activitatea.

Pentru a putea invoca dispozițiile legale anterior citate și pentru a sesiza o altă instanță este suficient ca la data promovării cererii, reclamanta să fie judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea în raza teritorială instanței competente să soluționeze cauza, aspect necontestat.

Soluția este în acord și cu decizia nr. 7 din 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma "instanța la care își desfășoare activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanță.

Or, reclamanta s-a adresat în vederea soluționării propriului litigiu de muncă Tribunalului Alba, aflat în raza de competență a unei curți de apel învecinată Curții de Apel Tărgu Mureș, respectiv Curtea de Apel Alba.

Introducând cererea de chemare în judecată la Tribunalul Alba, respectiv la una din instanțele competente material din circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în raza căreia se află domiciliul sau locul său de muncă, reclamanta și-a manifestat opțiunea, determinând astfel competența teritorială exclusivă în soluționarea cererii sale.

Așa fiind, Înalta Curte va stabili competența teritorială de judecare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15.06.2018.