ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1986/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, la data de 18 iulie 2006, reclamantul A.G. a chemat în judecată pe

pârâtul C.S.M. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se

constate refuzul nelegal și nejustificat al pârâtului de a soluționa cererile

sale.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a adresat pârâtului două sesizări. În prima, a susținut

că doamna judecător T.A., de la Judecătoria Slatina, în dosarul nr. 8372/2005, și-a permis să îl amenințe cu suspendarea cauzei în situația în care la termenul

următor, respectiv cel din data de 14 decembrie 2005, nu se prezintă asistat de

apărător. În cea de a doua, a menționat că aceeași judecătoare a săvârșit

abateri disciplinare grave, urmare a încălcării repetate a dispozițiilor Legii

nr. 303/2004. Reclamantul a precizat că după două luni de la sesizarea

pârâtului a primit de la serviciul de inspecție judiciară pentru judecători un

răspuns în care s-au negat cele semnalate.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3056

din 22 noiembrie 2006, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a arătat că, prin adresa nr. 414/IJ/546/SIJ/2006 din 8

iunie 2006, serviciul de inspecție judiciară pentru judecători din cadrul C.S.M.

a răspuns la sesizările reclamantului, reținând că acestea se referă la greșita

suspendare de către judecătorul T.A.M. a judecării cauzei civile ce formează

obiectul dosarului nr. 8372/2005 al Judecătoriei Slatina, în ședința publică

din 14 decembrie 2005, și că această măsură procedurală este supusă recursului,

în condițiile art. 244

1

C. proc. civ.

Instanța de fond a apreciat

că cele sesizate de reclamant sunt nefondate, deoarece instanța care a

soluționat dosarul nr. 8372/2005 și-a manifestat rolul activ, conform art. 129

alin. (2) C. proc. civ., prin aducerea la cunoștința reclamantului a

obligațiilor care îi revin, precum și a sancțiunilor aplicabile.

Prin urmare, în opinia

curții de apel, faptele prezentate în petiții au fost corect analizate de către

pârât, iar dispozițiile art. 98 alin. (1) și art. 99 lit. f), h) și k) din

Legea nr. 303/2004, invocate de reclamant, nu sunt aplicabile în speță.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a formulat recurs, în termen legal, reclamantul A.G., care a

solicitat admiterea recursului, anularea sentinței, iar pe fond admiterea

acțiunii astfel cum a fost formulată

În motivarea cererii de

recurs, se prezintă de către recurent un istoric al litigiului care formează

obiectul dosarului nr. 8372/2005 al Judecătoriei Slatina.

În plus, se susține de către

recurent că prima instanță și-a însușit concluziile pârâtului exprimate în

răspunsul la petiții, fără să procedeze la analizarea pe fond a cererii deduse

judecății.

Intimatul a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în

motivare, în esență, că sentința recurată este legală și în conformitate cu

principiul constituțional al independenței judecătorilor, materializat prin

faptul că actele jurisdicționale nu pot face obiectul unei cenzuri din partea C.S.M.,

recurentul având la dispoziție calea de atac a recursului împotriva încheierii

de suspendare a cauzei.

Analizând hotărârea atacată,

în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului ca nefondat.

Sentința criticată este

legală și temeinică, în speță nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii.

Astfel, prin acțiunea dedusă

judecății recurentul-reclamant a solicitat instanței să constate refuzul

nejustificat al intimatului-pârât de a soluționa cererile sale înregistrate sub

nr. 2525/SR/2006 și nr. nr. 414/IJ/546/SIJ/2006.

În mod corect, prima

instanță a reținut faptul că intimatul-pârât a răspuns la aceste cereri, în

raport de obiectul acestora (a se vedea dosarul de fond).

Înalta Curte apreciază că

răspunsurile la cereri, apreciate de recurentul-reclamant ca fiind

nefavorabile, nu echivalează cu un refuz nejustificat de soluționare a

acestora, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. Cu alte

cuvinte, în speță, nu este vorba de exprimarea explicită, cu exces de putere, a

voinței intimatului-pârât de a nu soluționa cererile recurentului-reclamant.

În consecință, pentru

considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2005, Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.G. împotriva sentinței civile nr. 3056 din 22 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 aprilie 2007.