ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6229/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 23

ianuarie 2004, reclamanta T.E. a solicitat instanței, în contradictoriu cu

Primăria comunei Albac, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 și Ministerul

Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Alba, să oblige pârâtele a-i restitui în

natură terenul în suprafață de 2986 mp înscris în C.F. 3203 Albac, județul Alba

iar, în subsidiar, să stabilească măsuri reparatorii în echivalent, în acord cu

art. 10.8 din Normele de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în legătură cu imobilul în litigiu, a formulat notificare potrivit

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 urmare răspunsului Primăriei Albac, că terenul

nu poate fi restituit în natură, solicitând un alt teren în compensare sau

acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.

Urmare corespondenței purtate cu

cele două pârâte, nu s-a putut ajunge la o înțelegere asupra valorii

imobilului, refuzându-se încheierea unui proces-verbal de divergență iar

despăgubirea propusă de reclamantă, nu a fost acceptată.

Investit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul Alba, secția civilă, prin sentința nr. 177 din 10 martie 2004, a

respins acțiunea reținând în esență că, întrucât terenul nu poate fi restituit

în natură, pârâta Primăria comunei Albac i-a făcut reclamantei o ofertă de

despăgubiri, luând în mod corect în calcul valoarea de circulație a imobilului,

față de localizarea acestuia, respectiv 120.000 lei vechi/mp.

Cât privește valoarea de 206.666

lei/mp, propusă prin expertiza extrajudiciară efectuată la cererea reclamantei,

se mai reține că aceasta nu poate fi luată în calcul întrucât reprezintă

valoarea tehnică a imobilului și nu valoarea de piață, astfel cum se prevede la

pct. 10.8 lit. B) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate

prin H.G. nr. 498/2003.

Ca atare, s-a apreciat că oferta

respectă prevederile legii, urmând ca pârâtele să emită dispoziția, conform

art. 23 alin. (1) din actul normativ mai sus citat.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Alba Iulia, secția civilă, care, prin decizia nr. 122/A din 12 aprilie

2006 a respins ca nefondat apelul reclamantei, reținând în esență că întrucât

restituirea în natură sau prin compensare nu este posibilă, în cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 9 pct. 2 din Legea nr. 10/2001.

În cauză, a declarat recurs în

termen legal reclamanta T.E. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304

pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. susține în esență că instanța de apel nu a

apreciat corect probele pe care ea însăși le-a admis, considerându-le utile, pe

unele chiar ignorându-le iar pe de altă parte motivarea respingerii acțiunii

conține aprecieri străine de sensul cererii, rupte din contextul concluziilor

expertizei, unul din motivele de apel nefiind „evaluat” în sensul admiterii sau

respingerii.

Pe de altă parte, se mai arată, nu

s-a luat în considerare faptul că despăgubirea oferită este cu mult mai mică

decât valoarea reală a terenului, luând în considerare prețul zonei.

Recursul se privește ca nefondat, în

considerarea argumentelor ce succed.

Legea nr. 10/2001 a fost modificată

și completată prin dispozițiile Legii nr. 247/2005, act normativ, intrat în

vigoare la 22 iulie 2005, care instituie alte proceduri pentru analizarea și

stabilirea cuantumului final al despăgubirilor.

Astfel, potrivit art. 16 alin. (2)

și (6) Capit. V, Titlul VII al Legii nr. 247/2005, notificările care, la data

intrării în vigoare a acestui act normativ, nu au fost soluționate în sensul

arătat la alin. (1) (prin decizie sau dispoziție motivată emisă de entitatea investită)

se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din subordinea Cancelariei Primului

Ministru.

După primirea dosarului, evaluatorul

sau societatea de evaluări desemnată, va efectua procedura de specialitate și

va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale.

Acest raport va conține cuantumul

despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Tot astfel, alin. (7) dispune că, în

baza raportului de evaluare, Comisia Centrală va proceda fie la emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre

reevaluare.

Din interpretarea acestor dispoziții

coroborate, rezultă că în ceea ce privește notificările nesoluționate până la

data intrării în vigoare a legii (cazul în speță) sau cele soluționate prin

emiterea unor decizii sau dispoziții neatacate în instanță, analizarea și

respectiv stabilirea cuantumului final al despăgubirilor intră în atribuțiile

Comisiei Centrale, în aceste situații controlul instanței trebuind să se

limiteze doar la stabilirea dreptului persoanei îndreptățite de a primi măsuri

reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor prevăzute de noua lege,

fără a mai putea statua asupra valorii acestora.

Așa fiind, în mod corect s-a

menținut hotărârea primei instanțe, respingându-se apelul, chiar dacă motivarea

este deficitară iar, pe alocuri, se face trimitere la texte abrogate, cum ar fi

art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, abrogat prin art. 1 pct. 15 al Legii

nr. 247 din 19 iulie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta T.E. împotriva deciziei civile nr. 122/A din 12 aprilie 2006 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie

2007.