ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 851/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 172 pronunțată în ședința publică de la 27 noiembrie 2007 a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul P.M. împotriva rezoluției nr. 2183/II/2/2007 din 11 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele considerente: Petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 2183 din 11 octombrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care i-a fost respinsă plângerea împotriva rezoluției din 19 iulie 2007, privind neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător G.S.

pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. În motivarea plângerii petentul a susținut că este parte în dosarul civil nr. 416/215/2006 aflat pe rol la Judecătoria Craiova, privind ieșirea din indiviziune și la termenul din 4 aprilie 2007, deși instanța a încuviințat proba cu doi martori, în încheierea de ședință s-a consemnat că nu solicită proba cu martori. În opinia petentului această faptă este un fals, iar intimata a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Verificându-se încheierile de ședință întocmite în dosarul nr. 416/215/2006 s-a constatat că la termenele din 2, 6 și 27 iunie 2007 din complet nu a mai făcut parte intimata, iar aspectele sesizate de petent nu au fost confirmate.

Instanța a reținut că prin încheierea de ședință din 4 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 416/215/2006, s-au consemnat cererile formulate de părți, instanța s-a pronunțat asupra acestora, inclusiv asupra cererii de disjungere formulată de petent, care avea calitatea de reclamant în litigiul civil aflat pe rol. Cererea de probatoriu invocată de petent nu a fost regăsită în consemnările din caietul de ședință al grefierului, simplele afirmații ale petiționarului, fără nici un corespondent în materialul probator administrat în cauză, nu pot constitui temei pentru angajarea răspunderii penale a intimatului magistrat. Împotriva sentinței a declarat recurs petentul solicitând casarea sentinței atacate și pe fond admiterea plângerii.

Recursul nu este fondat. Examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele considerente: Potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., în cazul în care este admisă plângerea și desființată rezoluția sau ordonanța atacată, instanța trimite cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale. Judecătorul este obligat, în acest caz, să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă. În cauză, au fost efectuate acte premergătoare din care rezultă că susținerile petentului nu sunt reale, încheierea de ședință dată în dosarul civil respectiv, fiind întocmită conform notelor de ședință consemnate în caietul grefierului.

Petentul nu menționează în plângerea sa ce împrejurări urmează a mai fi constatate și prin care anume mijloace de probe în cazul în care ar fi începută urmărirea penală de către procuror. Constatând că hotărârea este legală și temeinică în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.M. împotriva sentinței penale nr. 172 din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2008.