ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 491/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 135 pronunțată în ședința publică de la 26 noiembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.N.E. împotriva rezoluției nr. 1419/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești și rezoluția nr. 367/VIII/I/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele considerente: Petentul a susținut în plângerea sa că rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale sunt nelegale și netemeinice, deoarece, cu ocazia executării silite a sentinței civile nr. 649/2006 intimatul a sustras unele bunuri și pe altele le-a distrus.

Prin rezoluția nr. 1419/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești s-a confirmat neînceperea urmăririi penale față de numitul D.C., executor judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și distrugere, reținându-se că, atâta timp cât anterior executării silite bunurile nu au fost inventariate, nu poate fi atrasă răspunderea penală a executorului judecătoresc pentru faptele sesizate, deoarece nu s-a putut stabili lipsa vreunui bun. Instanța de fond, analizând actele premergătoare efectuate în cauză a concluzionat că, în cauză, nu rezultă indiciile săvârșirii vreunei fapte penale, în mod corect dispunându-se neînceperea urmăririi penale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul B.N., criticând-o pentru nelegalitate, apreciind că cercetările au fost efectuate de un organ necompetent.

Petiționarul a mai susținut că intimatul a săvârșit fapta pentru care a formulat plângere. Recursul nu este fondat. Examinând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte rețin următoarele considerente: Rezoluția din 9 februarie 2007 a fost dată în dosarul nr. 1419/P/2006 anterior intrării în vigoare a Legii nr. 79/2007. Art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost modificat prin Legea nr. 79/2007 și art. III pct. 3 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea codului de procedură penală privind dispozițiile tranzitorii. Numai după modificarea textului menționat, infracțiunile săvârșite de executorii judecătorești sunt de competența Curților de apel.

Cercetările penale au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, problema competenței după calitatea persoanei punându-se numai după intrarea în vigoare a legii modificatoare. Al doilea motiv de recurs este, de asemenea, nefondat. Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că prin sentința civilă nr. 649/2006 petiționarul B.N. a fost obligat să permită executorului judecătoresc să transfere bunurile ce au făcut obiectul unei alte hotărâri judecătorești (sentința civilă nr. 1211/2003) din imobilul acestuia în imobilul ce aparține părților care s-au aflat în litigiu cu acesta. La data de 12 iulie 2006, executorul judecătoresc însoțit de agenții de poliție a procedat la executarea silită punând în executare dispozițiile sentinței menționate, întrucât partea vătămată nu a fost de acord cu transferul bunurilor.

Anterior executării silite nu s-a efectuat o inventariere a bunurilor. Susținerea părții vătămată este insuficientă pentru a angaja răspunderea penală a făptuitorului pentru infracțiunile cu privire la care au fost efectuate cercetări penale. La instanță petiționarul nu a depus înscrisuri noi. Analizând actele premergătoare efectuate în cauză (declarația făptuitorului D.C. coroborată cu procesul verbal încheiat la data de 12 iulie 2006, de către executorul judecătoresc D.C., procesul verbal încheiat la data de 20 decembrie 2006, de către inspector S.M., planșele fotografice aflate în dosarul de urmărire penală rezultă că intimatul, trecând la executarea titlului executor, s-a deplasat la adresa imobilului ce face obiectul acestui titlu și negăsind vreo persoană acasă, a deschis poarta pentru a proceda la executarea silită.

Cu ajutorul a 16 muncitori și a agenților de pază care le-a asigurat integritatea corporală au fost mutate și depozitate bunurile aflate în imobilul creditoarei S.I. pe terenul debitorului B.N. Bunurile mai mari au fost depozitate în curtea debitorului în starea în care se aflau iar bunurile mai mici au fost puse în saci și transportate în curtea debitorului. Două caroserii, rulota și un aparat de sudură cu argon au fost ridicate de fiii pârâtului și duse în curtea unui vecin. Întrucât nu au putut fi mutate din cauza greutății lor, un strung, o freză, un polizor fix și un elevator, au fost lăsate în custodia creditoarei S.I. Executorul judecătoresc a încheiat procesul verbal din data de 12 iulie 2006 în care a consemnat procedura de executare a sentinței civile nr. 649/2006, la executarea acestei sentințe fiind prezenți atât contestatorul cât și fiii acestuia.

În procesul verbal încheiat au fost evidențiate în detaliu bunurile care au fost depozitate în domiciliul debitorului precum și cele care au rămas în imobilul aparținând creditoarei S.I. Susținerile petentului nu au fost confirmate de actele premergătoare efectuate în cauză și în mod corect s-a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale, rezoluțiile atacate fiind legale, instanța de fond justificat le-a menținut. Față de aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.N. împotriva sentinței penale nr. 135 din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2008.