ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.11.2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 491/2008

HOTĂRÂRE
26.11.2007
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 491/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 135

pronunțată în ședința publică de la 26 noiembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul B.N.E. împotriva rezoluției nr. 1419/P/2006 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești și rezoluția nr. 367/VIII/I/2007 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut următoarele considerente:

Petentul a susținut în

plângerea sa că rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale sunt nelegale și

netemeinice, deoarece, cu ocazia executării silite a sentinței civile nr. 649/2006

intimatul a sustras unele bunuri și pe altele le-a distrus.

Prin rezoluția nr. 1419/P/2006

a Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești s-a confirmat neînceperea

urmăririi penale față de numitul D.C., executor judecătoresc pentru săvârșirea

infracțiunilor de furt și distrugere, reținându-se că, atâta timp cât anterior

executării silite bunurile nu au fost inventariate, nu poate fi atrasă răspunderea

penală a executorului judecătoresc pentru faptele sesizate, deoarece nu s-a

putut stabili lipsa vreunui bun.

Instanța de fond, analizând

actele premergătoare efectuate în cauză a concluzionat că, în cauză, nu rezultă

indiciile săvârșirii vreunei fapte penale, în mod corect dispunându-se

neînceperea urmăririi penale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petiționarul B.N., criticând-o pentru nelegalitate, apreciind

că cercetările au fost efectuate de un organ necompetent.

Petiționarul a mai susținut

că intimatul a săvârșit fapta pentru care a formulat plângere.

Recursul nu este fondat.

Examinând cauza atât sub

aspectul motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte rețin următoarele considerente:

Rezoluția din 9 februarie

2007 a fost dată în dosarul nr. 1419/P/2006 anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 79/2007.

Art. 28

1

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., a fost modificat prin Legea nr. 79/2007 și art. III pct. 3

din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea codului de procedură

penală privind dispozițiile tranzitorii.

Numai după modificarea

textului menționat, infracțiunile săvârșite de executorii judecătorești sunt de

competența Curților de apel.

Cercetările penale au fost

efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, problema competenței după

calitatea persoanei punându-se numai după intrarea în vigoare a legii

modificatoare.

Al doilea motiv de recurs

este, de asemenea, nefondat.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză rezultă că prin sentința civilă nr. 649/2006 petiționarul B.N.

a fost obligat să permită executorului judecătoresc să transfere bunurile ce au

făcut obiectul unei alte hotărâri judecătorești (sentința civilă nr. 1211/2003)

din imobilul acestuia în imobilul ce aparține părților care s-au aflat în

litigiu cu acesta.

La data de 12 iulie 2006,

executorul judecătoresc însoțit de agenții de poliție a procedat la executarea

silită punând în executare dispozițiile sentinței menționate, întrucât partea

vătămată nu a fost de acord cu transferul bunurilor.

Anterior executării silite

nu s-a efectuat o inventariere a bunurilor. Susținerea părții vătămată este insuficientă

pentru a angaja răspunderea penală a făptuitorului pentru infracțiunile cu

privire la care au fost efectuate cercetări penale.

La instanță petiționarul nu

a depus înscrisuri noi.

Analizând actele

premergătoare efectuate în cauză (declarația făptuitorului D.C. coroborată cu

procesul verbal încheiat la data de 12 iulie 2006, de către executorul

judecătoresc D.C., procesul verbal încheiat la data de 20 decembrie 2006, de

către inspector S.M., planșele fotografice aflate în dosarul de urmărire penală

rezultă că intimatul, trecând la executarea titlului executor, s-a deplasat la

adresa imobilului ce face obiectul acestui titlu și negăsind vreo persoană

acasă, a deschis poarta pentru a proceda la executarea silită.

Cu ajutorul a 16 muncitori

și a agenților de pază care le-a asigurat integritatea corporală au fost mutate

și depozitate bunurile aflate în imobilul creditoarei S.I. pe terenul

debitorului B.N. Bunurile mai mari au fost depozitate în curtea debitorului în

starea în care se aflau iar bunurile mai mici au fost puse în saci și

transportate în curtea debitorului.

Două caroserii, rulota și un

aparat de sudură cu argon au fost ridicate de fiii pârâtului și duse în curtea

unui vecin.

Întrucât nu au putut fi

mutate din cauza greutății lor, un strung, o freză, un polizor fix și un

elevator, au fost lăsate în custodia creditoarei S.I.

Executorul judecătoresc a

încheiat procesul verbal din data de 12 iulie 2006 în care a consemnat

procedura de executare a sentinței civile nr. 649/2006, la executarea acestei

sentințe fiind prezenți atât contestatorul cât și fiii acestuia.

În procesul verbal încheiat

au fost evidențiate în detaliu bunurile care au fost depozitate în domiciliul

debitorului precum și cele care au rămas în imobilul aparținând creditoarei S.I.

Susținerile petentului nu au

fost confirmate de actele premergătoare efectuate în cauză și în mod corect s-a

dat soluția de neîncepere a urmăririi penale, rezoluțiile atacate fiind legale,

instanța de fond justificat le-a menținut.

Față de aceste considerente,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins

recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul B.N. împotriva sentinței penale nr. 135 din

26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 februarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-01-30
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 339/2009
Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 157 din 9 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plânger
ÎCCJ 2008-11-06
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3600/2008
Deliberând asupra recursului, se constată: Prin sentința penală nr. 130 din 11 septembrie 2008 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea petentei S.F.T. – C.F.R. SA Bucu
ÎCCJ 2008-12-05
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4047/2008
Asupra recursului de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 125 din 4 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca
ÎCCJ 2009-02-03
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 353/2009
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 93 din 31 iunie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit.
ÎCCJ 2008-10-07
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3144/2008
Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 98 din 28 iulie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată
Sursă