ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 491/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 491/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 135
pronunțată în ședința publică de la 26 noiembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești,
secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată,
plângerea formulată de petentul B.N.E. împotriva rezoluției nr. 1419/P/2006 a
Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești și rezoluția nr. 367/VIII/I/2007 a
Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Pentru a pronunța această
sentință instanța a reținut următoarele considerente:
Petentul a susținut în
plângerea sa că rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale sunt nelegale și
netemeinice, deoarece, cu ocazia executării silite a sentinței civile nr. 649/2006
intimatul a sustras unele bunuri și pe altele le-a distrus.
Prin rezoluția nr. 1419/P/2006
a Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești s-a confirmat neînceperea
urmăririi penale față de numitul D.C., executor judecătoresc pentru săvârșirea
infracțiunilor de furt și distrugere, reținându-se că, atâta timp cât anterior
executării silite bunurile nu au fost inventariate, nu poate fi atrasă răspunderea
penală a executorului judecătoresc pentru faptele sesizate, deoarece nu s-a
putut stabili lipsa vreunui bun.
Instanța de fond, analizând
actele premergătoare efectuate în cauză a concluzionat că, în cauză, nu rezultă
indiciile săvârșirii vreunei fapte penale, în mod corect dispunându-se
neînceperea urmăririi penale.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs petiționarul B.N., criticând-o pentru nelegalitate, apreciind
că cercetările au fost efectuate de un organ necompetent.
Petiționarul a mai susținut
că intimatul a săvârșit fapta pentru care a formulat plângere.
Recursul nu este fondat.
Examinând cauza atât sub
aspectul motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte rețin următoarele considerente:
Rezoluția din 9 februarie
2007 a fost dată în dosarul nr. 1419/P/2006 anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 79/2007.
Art. 28
1
pct. 1 lit.
b) C. proc. pen., a fost modificat prin Legea nr. 79/2007 și art. III pct. 3
din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea codului de procedură
penală privind dispozițiile tranzitorii.
Numai după modificarea
textului menționat, infracțiunile săvârșite de executorii judecătorești sunt de
competența Curților de apel.
Cercetările penale au fost
efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, problema competenței după
calitatea persoanei punându-se numai după intrarea în vigoare a legii
modificatoare.
Al doilea motiv de recurs
este, de asemenea, nefondat.
Din actele premergătoare
efectuate în cauză rezultă că prin sentința civilă nr. 649/2006 petiționarul B.N.
a fost obligat să permită executorului judecătoresc să transfere bunurile ce au
făcut obiectul unei alte hotărâri judecătorești (sentința civilă nr. 1211/2003)
din imobilul acestuia în imobilul ce aparține părților care s-au aflat în
litigiu cu acesta.
La data de 12 iulie 2006,
executorul judecătoresc însoțit de agenții de poliție a procedat la executarea
silită punând în executare dispozițiile sentinței menționate, întrucât partea
vătămată nu a fost de acord cu transferul bunurilor.
Anterior executării silite
nu s-a efectuat o inventariere a bunurilor. Susținerea părții vătămată este insuficientă
pentru a angaja răspunderea penală a făptuitorului pentru infracțiunile cu
privire la care au fost efectuate cercetări penale.
La instanță petiționarul nu
a depus înscrisuri noi.
Analizând actele
premergătoare efectuate în cauză (declarația făptuitorului D.C. coroborată cu
procesul verbal încheiat la data de 12 iulie 2006, de către executorul
judecătoresc D.C., procesul verbal încheiat la data de 20 decembrie 2006, de
către inspector S.M., planșele fotografice aflate în dosarul de urmărire penală
rezultă că intimatul, trecând la executarea titlului executor, s-a deplasat la
adresa imobilului ce face obiectul acestui titlu și negăsind vreo persoană
acasă, a deschis poarta pentru a proceda la executarea silită.
Cu ajutorul a 16 muncitori
și a agenților de pază care le-a asigurat integritatea corporală au fost mutate
și depozitate bunurile aflate în imobilul creditoarei S.I. pe terenul
debitorului B.N. Bunurile mai mari au fost depozitate în curtea debitorului în
starea în care se aflau iar bunurile mai mici au fost puse în saci și
transportate în curtea debitorului.
Două caroserii, rulota și un
aparat de sudură cu argon au fost ridicate de fiii pârâtului și duse în curtea
unui vecin.
Întrucât nu au putut fi
mutate din cauza greutății lor, un strung, o freză, un polizor fix și un
elevator, au fost lăsate în custodia creditoarei S.I.
Executorul judecătoresc a
încheiat procesul verbal din data de 12 iulie 2006 în care a consemnat
procedura de executare a sentinței civile nr. 649/2006, la executarea acestei
sentințe fiind prezenți atât contestatorul cât și fiii acestuia.
În procesul verbal încheiat
au fost evidențiate în detaliu bunurile care au fost depozitate în domiciliul
debitorului precum și cele care au rămas în imobilul aparținând creditoarei S.I.
Susținerile petentului nu au
fost confirmate de actele premergătoare efectuate în cauză și în mod corect s-a
dat soluția de neîncepere a urmăririi penale, rezoluțiile atacate fiind legale,
instanța de fond justificat le-a menținut.
Față de aceste considerente,
în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins
recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de petiționarul B.N. împotriva sentinței penale nr. 135 din
26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu
minori și de familie.
Obligă recurentul petiționar
la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 8 februarie 2008.