ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3600/2008

Deliberând asupra recursului, se constată: Prin sentința penală nr. 130 din 11 septembrie 2008 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea petentei S.F.T. – C.F.R. SA București împotriva ordonanței nr. 410/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, obligând-o totodată la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța soluția respectivă s-a reținut că prin ordonanța atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc D.M. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 214 C. pen., art. 215 C. pen. și art. 246 C. pen., disjungându-se cercetările cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 260 C. pen., art. 214 C. pen.

și art. 215 C. pen., față de învinuitul D.M. și făptuitorul P.E.A., cauza astfel disjunsă fiind de competența Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, întrucât din cercetările efectuate a reieșit că toate activitățile desfășurate de executorul judecătoresc au avut încuviințarea instanței de judecată iar urmărirea bunurilor s-a făcut cu respectarea dispozițiilor procedurale. Tot instanța de fond a mai constatat că titlul executoriu a fost pus în aplicare cu respectarea dispozițiilor legale, iar nemulțumirile legate de modalitatea de executare efectivă, valoarea bunurilor supuse acestei proceduri sau a creanței pot face obiectul unei contestații la executare, instanța civilă fiind competentă să supravegheze faza respectivă în procesul civil.

În termen legal, petenta a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate întrucât nu ar fi observat că în dosarul penal nu se putea dispune neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. pen., din moment ce există acte de executare în modalitatea faptică. Se susține că ar fi fost incident cazul de împiedicare a exercitării acțiunii penale prev.de art. 10 lit. d) C. proc. pen., în acest sens fiind și motivarea procurorilor. De asemenea se invocă existența unei urmăriri penale incomplete care nu ar justifica soluția de netrimitere în judecată dar nici una de sesizare a instanței de fond sub aspectul infracțiunilor reclamate.

În motivul II de recurs se invocă reținerea unei situații de fapt eronată în raport cu materialul probator al cauzei, trimițând la plângerea prin care s-a declanșat procedura prealabilă a controlului intern în cadrul organului de urmărire penală, conform dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen. Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârea atacată, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept - conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează: În primul rând se observă că motivele de recurs sunt invocate la modul general de către petentă, fără a se putea cantona la o încălcare anume a dispozițiilor legale.

În ceea ce privește fondul pricinii S.F.T. – C.F.R. SA a sesizat organul de urmărire penală cu faptul că executorul judecătoresc D.M. a instrumentat executarea silită din 24 august 2005 dispusă de către Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 1063/2005 și Judecătoria Galați în dosarul nr. 865/MD/2005 la prețuri mult subevaluate a vagoanelor de marfă de către expertul judiciar, învinuitul M.D.M. Bunurile ce au făcut obiectul executării silite au fost lăsate în custodia făptuitorului P.E.A. Astfel, petentă a fost executată silit de către SC T. SA Brașov, la care avea debite, prin încheierea de ședință din 30 mai 2005 a Judecătoriei Ploiești și cea din 24 august 2005 a Judecătoriei Galați. În afara bunurilor vândute prin licitație publică, altele nu au putut fi valorificate în același mod, întrucât se aflau în trafic.

Cererea creditoarei de adjudecare a bunurilor respective în contul creanței, la prețul de evaluare a fost respinsă de executorul judecătoresc, care însă a fost obligat la încuviințarea cererii prin sentința civilă nr. 374 din 13 ianuarie 2006 a Judecătoriei Ploiești. Același lucru s-a întâmplat și la Galați când prin sentința civilă nr. 3605 din 26 aprilie 2006 Judecătoria Ploiești a dispus obligarea executorului judecătoresc la preluarea și a bunurilor care nu au fost scoase la licitație pentru că nu au fost aduse la locul organizării acesteia. O situație identică a fost rezolvată prin sentința civilă nr. 6113 din 9 august 2006 a Judecătoriei Ploiești. Contestațiile la executare formulate de petentă au fost respinse ca nefondate.

Oricum, simpla formulare a unei contestații fără o dispoziție expresă de suspendare din partea instanței, nu întrerupe activitatea executorului judecătoresc. Deși petenta a pierdut în instanța civilă procesele intentate, a transferat aceste litigii în penal, susținând că cei reclamați ar fi săvârșit infracțiuni, fără însă a se putea administra vreo probă în acest sens. Corect a stabilit atât organul de urmărire penală cât și instanța de fond că executorul judecătoresc nu a încălcat nici o normă penală, ea conformându-se dispozițiilor instanțelor civile. În plângerile adresate organului de urmărire penală , petenta susține că a fost devalizată prin vânzarea mobiliară silită a vagoanelor de tren care au fost subevaluate de expertul judiciar și că au fost executați silit printr-o simplă încheiere de încuviințare a executării silite nedându-li-se posibilitatea de a se prevala de un proces care să parcurgă judecata în fond, în apel și în recurs.

Critica este nefondată și evidențiază necunoașterea dispozițiilor legale ce guvernează faza de executare a hotărârilor civile definitive. Referitor la reținerea greșită a temeiului juridic al rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, corect a constatat organul de urmărire penală că faptele existente în materialitatea lor nu îmbracă haina penală, fiind activități specifice executării silite și nu din cele care să se încadreze în normele încriminatoare la infracțiunile reclamate. În afara actelor judiciare civile întocmite în faza de executare, organul de urmărire penală nu a avut posibilitatea stabilirii unei activități infracționale, conduita intimatei conformându-se dispozițiilor legale incidente.

Față de împrejurarea că soluția atacată este legală și temeinică, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.F.T. - CFR SA împotriva sentinței penale nr. 130 din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2008.