ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2205/2008

Asupra recursurilor de față; Examinând actele dosarului constată următoarele: Tribunalul Dâmbovița, prin sentința penală nr. 460 din 14 noiembrie 2007, a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul M.A.I. , la pedeapsa de 2 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă executată de la 22 noiembrie 2006 la zi, menținându-se potrivit art. 350 C. proc. pen., starea de arest a inculpatului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, evaluând probele strânse la urmărirea penală și administrate în cursul cercetării judecătorești a reținut în esență următoarele: În după amiaza zilei de 22 noiembrie 2006, inculpatul, însoțit de prietena sa, martora C.F.C., traversau parcul Mitropoliei din Târgoviște, deplasându-se spre o bancă, de unde urma ca martora să ridice banii trimiși de mama sa din Italia. În timp ce parcurgea acest drum, inculpatul a fost acostat de partea vătămată D.E. aflat în compania martorului P.N.D. Partea vătămată l-a întrebat pe inculpat de ce în urmă cu 6 luni împreună cu alte persoane îl lovise într-o discotecă din comuna Șotânga. Cei doi au purtat discuțiile, timp de 10 – 15 minute, la circa 10 metri depărtare de martori.

La un moment dat, C.F., s-a îndreptat spre inculpat, în intenția de a pleca cu acesta, moment în care inculpatul a fost lovit simultan de partea vătămată, P.N. și A.L. venit și el în acel loc. În împrejurarea descrisă, inculpatul având un cuțit asupra sa a aplicat părții vătămate o lovitură în zona abdomenului, producându-i o plagă tăiată penetrantă în spațiul intercostal stâng XI. Partea vătămată a fost transportată la spital, unde s-a intervenit chirurgical efectuându-se splenectomie și ligatura de pachet vascular intercostal XI stâng. Raportul de expertiză nr. 591/ V din 22 noiembrie 2006 întocmit de S.M.L. Dâmbovița concluzionează că leziunile traumatice suferite de partea vătămată, i-au pus în primejdie viața, iar absența splinei prin practicarea splenectomiei de necesitate, reprezintă infirmitate fizică permanentă.

Agresiunile exercitate de inculpat asupra părții vătămate în circumstanțele descrise, s-au apreciat de prima instanță ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă în forma prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. În opinia instanței de fond, la momentul lovirii părții vătămate cu cuțitul, intenția nu a fost de a ucide, atitudinea agresivă, manifestându-se doar în încercarea de a scăpa de lovirile cărora era expus. La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere pericolul social al infracțiunii cum și datele care caracterizează pozitiv persoana inculpatului. Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița invocându-se critici de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, se susține că în raport de probe apreciate greșit de instanță, s-a dispus în mod greșit schimbarea încadrării juridice a faptei, care în materialitatea sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat în forma prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen. Aceeași hotărâre a fost supusă apelului exercitat de inculpat, care pretinde că nu a lovit partea vătămată cu cuțitul, vinovăția fiind reținută prin interpretarea exclusivă a declarațiilor părții vătămate și prietenilor acesteia, care au relatat împrejurări neadevărate. În situația în care nu se va pronunța achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., inculpatul a cerut reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 44 alin. (1) care reglementează legitima apărare, sau cel puțin scuza provocării cu consecința reducerii pedepsei până la limita cuantumului deja executat.

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 33 din 25 februarie 2008, a admis apelurile, a desființat în parte sentința și urmare reaprecierii probatoriului a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., condamnând inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare. În motivarea încadrării juridice a faptei, se invocă momentele succesive ale conflictului, debutul acestuia datorându-se agresiunilor victimei și martorilor exercitate asupra inculpatului, care a ripostat prin aplicarea unei lovituri cu cuțitul, obiect apt de a ucide, într-o zonă vitală, puternic vascularizată.

Lovitura aplicată a fost de intensitate generând o puternică hemoragie și în final intervenția chirurgicală în care s-a practicat extirparea splinei părții vătămate. Împotriva deciziei parchetul a declarat recurs, criticând hotărârea ca nelegală, sub aspectul pedepsei redusă sub limita minimă prevăzută de lege în raport de dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., cum și pentru greșita reținere a dispozițiilor art. 73 lit. a) în loc de art. 73 lit. b) ce-și găseau aplicare în cauză. Hotărârea a fost recurată și de inculpat, care în ședința publică de la acest termen solicită să se ia act de manifestarea expresă de voință, în sensul că își retrage calea de atac. Soluționând recursul parchetului în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată fondată calea de atac fiind prezent cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Reevaluând probatoriul strâns la urmărirea penală cât și în faza cercetării judecătorești, instanța de apel, a apreciat corect asupra încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpat, ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, în forma prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., atât sub aspectul laturii obiective cât și subiective. Greșit însă, a reținut aceeași instanță incidența dispozițiilor art. 73 lit. a), care vizează circumstanța atenuantă a depășirii limitelor legitimei apărări. Pentru existența acestei circumstanțe atenuante, cunoscută și ca „exces scuzabil” este necesar să se constate că inculpatul se afla în legitimă apărare, că a depășit limitele acesteia și depășirea nu s-a produs sub imperiul tulburării sau temerii.

În cauza dedusă judecății, este cert dovedit că inculpatul a aplicat lovitura cu cuțitul asupra părții vătămate, în condițiile în care partea vătămată și martorii P.N., A.L. cereau explicații despre un conflict petrecut în urmă cu 6 luni într-o discotecă, inculpatul fiind suspectat ca fiind autorul. În această împrejurare, sub imperiul temerii, tulburării provocată de partea vătămată și martori, care au și aplicat lovituri cu palmele și picioarele la întâmplare inculpatului, acesta din urmă a lovit partea vătămată cu cuțitul. Ulterior epuizării acestui moment a intervenit și martora C.F. pentru a-i despărți și inculpatul a fugit din locul descris fiind urmărit de partea vătămată și martori, până la momentul imobilizării de către agenții de poliție aflați în apropiere.

Față de momentul de debut al conflictului și succesiunea agresiunilor, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., ce justifică coborârea pedepsei sub limita legală. De observat, că instanța de control judiciar reținând circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen., a aplicat o pedeapsă nelegală, sub limita permisă de textul incriminator, făcând greșit aplicarea art. 76 lit. b) C. pen., pedeapsă care potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., incident în cauză putea fi redusă doar până la 1/3 din minimul special, ceea ce reprezintă 2 ani și 6 luni închisoare. Pe cale de consecință, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul parchetului va fi admis, se va casa decizia numai în limita celor expuse respectiv, greșitei rețineri a prevederilor art. 73 lit. a) C. pen., în loc de art. 73 lit. b) C. pen., precum și a dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen., în loc de art. 76 alin. (2) C. pen.

Rejudecând cauza, în temeiul art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., inculpatul va fi condamnat la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare, care sub aspectul cuantumului este considerată de natură să asigure scopul educativ preventiv enunțat de art. 52 C. pen. Vor fi menținute restul dispozițiilor deciziei atacate. Conform art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce durata arestului executat la zi. În temeiul art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., se va lua act de manifestarea de voință a inculpatului exprimată în ședință publică, în sensul de a se lua act de retragerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva deciziei penale nr. 33 din 25 februarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată numai sub aspectul greșitei rețineri a dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen., în loc de art. 73 lit. b) C. pen., precum și a dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen., în loc de art. 76 alin. (2) C. pen. și în ceea ce privește pedeapsa principală aplicată inculpatului M.A.I. În baza art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul M.A.I. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, ca pedeapsă principală.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 22 noiembrie 2006 la 19 iunie 2008. Ia act de retragerea recursului declarat de recurentul intimat inculpat M.A.I. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2008.