ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3026/2008

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea dată în

ședința publică din data de 11 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată,

cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților T.C.J. și M.L.M.

și a menținut starea de arest preventiv a inculpaților T.M.C., T.C.J., M.L.M.,

D.A.D. și N.F.D.

Pentru a dispune astfel,

instanța a reținut următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 41

din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman au fost condamnați, inculpații

la pedepse privative de libertate, reținându-se că, în perioada ianuarie 2002 -

septembrie 2006, în mod repetat, în baza unei rezoluții infracționale unice,

prin promisiunea mincinoasă a unui loc de muncă decent, inculpații au cazat în

apartamente din Madrid pe victimele traficului de persoane, pe care le-au

constrâns prin amenințare și violență cu ajutorul inculpatei M.L. să practice

prostituția.

Curtea de Apel București a

fost sesizată cu apelurile declarate de inculpați împotriva acestei sentințe

penale.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea a constatat că temeiurile care au determinat arestarea

inițială se mențin fiind îndeplinită una din condițiile alternative prevăzută

de art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Instanța de apel a reținut

că în cauză există indicii temeinice referitor la săvârșirea unei fapte penale,

fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 68

1

C. proc. pen.

Constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

în temeiul art. 300

2

cu referire la art. 160

b

alin. (3) C.

proc. pen. și având în vedere împrejurarea că împotriva inculpaților s-a

pronunțat o hotărâre de condamnare, instanța a menținut starea de arest

preventiv a inculpaților.

Deliberând, asupra cererii

de înlocuire a măsurii arestării preventive, care au fost formulate de

inculpații M.L. și T.C.J., instanța a concluzionat că din probele administrate

în cauză, se desprind indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile

pentru care au fost trimiși în judecată, fapte ce prezintă un grad de pericol

social deosebit.

Împotriva acestei încheieri

au declarat recurs inculpații M.L.M. și N.F.D., criticând-o pentru

netemeinicie, solicitându-se admiterea recursului și punerea în libertate a

inculpaților.

Examinând cauza sub toate

aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că recursurile sunt nefondate pentru

considerentele ce succed.

Prin sentința penală nr. 41

pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2008, Tribunalul Teleorman, în

baza art. 26 raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,

modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpata M.L.M.

la 7 ani închisoare. În baza art. 26 raportat la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea

nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe aceeași

inculpată la 8 ani închisoare.

În baza art. 328 C. pen.,

inculpata a mai fost condamnată inculpata la 6 ani închisoare.

Făcându-se aplicarea art. 33

lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata M.L.M. să

execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

Inculpatul N.F.D. a fost

condamnat, la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Potrivit art. 139 C. proc.

pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când

s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Instanța de apel în mod

corect a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive, formulată de

inculpata M.L.M., deoarece temeiurile care au determinat arestarea inițială se

mențin.

În cauză există indicii

temeinice referitor la săvârșirea unei fapte penale, fiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 68

1

C. proc.

pen.

Pedeapsa prevăzută de lege

pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei este închisoare mai mare de

4 ani, iar față de natura, gravitatea și împrejurările comiterii faptelor, în

mod corect s-a apreciat că lăsarea în libertate a acestei inculpate prezintă

pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor la inculpatul N.F.D.

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit.

f) C. proc. pen., justificându-se menținerea arestării preventive în temeiul art.

300

2

cu referire la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Toate aceste considerente

atrag concluzia că hotărârea pronunțată de instanță este legală și temeinică și

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse

recursurile ca nefondate.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații M.L.M. și N.F.D. împotriva încheierii din

11 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 571/87/2007.

Obligă recurenții inculpați

să plătească statului suma de câte 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma

de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 septembrie 2008.