ÎCCJ, decizie (scj.ro #133962)

Marcă figurativă bidimensională. Obiectul protecției. Invocarea dreptului exclusiv de folosință asupra formei produsului. Acțiune în contrafacere. Comercializarea unor produse similare cu cele a căror imagine este protejată prin marcă.  Limitele de protecție în cazul în care marca conține elemente descriptive care sunt în domeniul public.

Cuprins pe materii

: Dreptul proprietății intelectuală. Marcă.

Index alfabetic

: contrafacere

-marcă figurativă bidimensională

-marcă tridimensională

-certificat de înregistrare

-similaritatea produselor

Legea nr. 84/1998, art. 3, art. 5 lit. e, art. 10, art. 35

Notă

: Legea nr. 84/1998 a fost avută în vedere în forma în vigoare la data învestirii instanței cu cererea de chemare în judecată [dispozițiile art. 3, art. 5, art. 10,  art. 35 – la care se face referire în cuprinsul deciziei - au fost modificate și/sau completate prin art. I  din Legea nr. 66/2010

pentru modificarea și completarea Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, publicată în Monitorul Oficial nr. 226 din 9 aprilie 2010]

În cazul acțiunii în contrafacere a unei mărci figurative bidimensionale, prin care se pretinde comercializarea unor produse cu formă identică/similară cu cea pretins a fi protejată prin marcă,  trebuie stabilit, în primul rând, domeniul de protecție juridică, așa cum acesta rezultă din certificatul de înregistrare a mărcii. Or, în condițiile în care din extrasul de pe site-ul WIPO referitor la înregistrarea mărcii rezultă că aceasta constă din reprezentarea grafică a unui obiect rotund, cu un înveliș de fulgi de nucă de cocos, având culori revendicate alb, alb-gălbui (crem), roz și bej, înregistrată pentru produse și servicii din clasa 30 (patiserie și cofetărie, produse din ciocolată, înghețată), nefiind menționat faptul că marca ar fi tridimensională, rezultă că semnul înregistrat ca marcă constă într-un element figurativ destinat a fi aplicat pe produs sau pe ambalaje, iar nu în forma produsului.

Ca atare, reclamanta nu poate susține că din această înregistrare rezultă că deține drepturi exclusive de folosință asupra mărcii reprezentând o formă precis individualizată de pralină, astfel cum aceasta ar fi reprezentată grafic, și anume pralină de formă sferică cu glazură albă și înveliș din nucă de cocos. În acest caz, marca, fiind figurativă, rezidă în imaginea/fotografia/reprezentarea grafică a unui obiect, întrucât doar mărcile tridimensionale sunt reprezentate de aspectul real/fizic al produsului sau al ambalajului.  În situația în care s-ar fi intenționat înregistrarea ca marcă a formei produsului (a unei anumite praline pe care reclamanta o comercializa) sau a ambalajului, era necesar să se fi menționat în cererea de înregistrare că marca este tridimensională, obligație expres prevăzută atât în Regulamentul comun al Aranjamentului de la Madrid dar și în conținutul Legii nr.84/1998, tocmai pentru a rezulta cu claritate ceea ce este protejat prin înregistrare.

Pentru a stabili limitele de protecție date prin înregistrare este necesar să se determine în ce a constat distinctivitatea intrinsecă a mărcii, prin raportare la faptul dacă are în componență elemente descriptive care sunt în domeniul public și nu pot fi apropriate, în funcție de care se stabilesc elementele de distinctivitate, care pot determina ulterior și gradul de distinctivitate dobândită, întrucât cunoașterea mărcii pe piață este influențată de elementele distinctive, datorită particularității acestora mărcile putând fi memorate de către consumator.

În practica obișnuită în comerțul cu dulciuri, praline în special, forma sferică pentru praline, ca și pentru bomboane în general reprezintă o formă banală, clasică, una dintre formele geometrice de bază și una dintre formele care vin în mod natural în mintea consumatorului pentru acest gen de produse. De altfel, forma sferică inclusiv pentru praline în sens larg a fost chiar de la început  în industria produselor de cofetărie cel mai ușor de obținut manual, fiind caracteristică tocmai din acest motiv acestui tip de produse, ca și acoperirea cu diverse învelișuri prin rostogolirea acestor produse de formă sferică prin felurite semințe, fructe uscate sau ciocolată, fărâmițate.

De asemenea, aspectul alb al pralinei, dat de glazura folosită, este clasic, această culoare fiind folosită și de alți comercianți. Referitor la opțiunea reclamantei pentru învelișul de fulgi de cocos, se poate observa că fulgii de cocos au o formă care se găsește în comerț în mod obișnuit, fiind la îndemâna oricărui operator economic să îi utilizeze. Ca atare, nici despre această opțiune nu se poate susține că este specifică produsului reprezentat în imaginea înregistrată ca marcă, de natură a genera o particularitate susceptibilă de a indica originea produsului în cauză.

În consecință, nu se poate reține că forma sferică a pralinei ar fi inclusă în sfera protecției, aceasta fiind un element care ține de natura produsului, ca și învelișul de fulgi de cocos al căror aspect nu se desprinde de normal, astfel că această formă se află în domeniul public, neputând fi apropriată prin înregistrarea unei mărci.

Secția I civilă, decizia nr. 1231 din 31 mai 2016

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 06.07.2009, reclamanta A. SA a solicitat instanței de judecată să oblige pârâta SC B. SRL să înceteze de îndată orice act de comerț, precum importul, comercializarea și distribuția în România a produselor

Lumar

, care îi încalcă reclamantei drepturile de proprietate intelectuală conferite de mărcile nr. 729178/18.01.2000 și nr. 798984/20.02.2003, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta și-a precizat cererea la data de 25.01.2010, în sensul că solicită obligarea pârâtei să înceteze de îndată importul, vânzarea, distribuția, publicitatea și orice alt act comercial privind produsele dulciuri din clasa 30, care poartă semne identice sau similare cu mărcile sale înregistrate nr. 7291 78/18.01.2000 și 798984/20.02.2003.

În motivarea cererii s-au arătat în esență următoarele.

Reclamanta deține drepturi exclusive de proprietate intelectuală, reprezentate de marca internațională nr. 729178/18.01.2000 și marca internațională nr. 798984/20.02.2003. Pârâta S.C. B. S.R.L. desfășoară activitatea pe piața românească prin importul, distribuirea și vânzarea dulciurilor, printre care se număra și produsele

Lumar

, care reproduc pe ambalajele lor elemente grafice ce încalcă în mod vădit drepturile reclamantei de proprietate intelectuală. Pralinele comercializate de pârâtă au același aspect și aceeași formă cu pralinele

Raffaello

, protejate de mărcile reclamantei, în ambele cazuri fiind vorba de aceleași praline rotunde acoperite cu fulgi de cocos, praline ce sunt reprezentate și pe ambalajul produselor.

În drept, conform art. 35 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile si indicațiile geografice titularul mărcii are drepturi exclusive, fiind sancționate actele de încălcare a mărcii ca fapte ilicite, așa cum este cazul în speță, în care folosirea unui însemn similar, dată fiind asemănarea cu marca, produce în percepția publicului un risc de confuzie care include și riscul de asociere (alin.2, lit. b). Importul și, ulterior, comercializarea de către pârâtă a unor produse purtând semne similare cu mărcile reclamantei reprezintă acte de contrafacere, fiind îndeplinite condițiile legii. Astfel, în primul rând există similaritatea însemnelor pârâtei cu mărcile reclamantei, deoarece pârâta comercializează produse având aceeași forma și aspect cu mărcile reclamantei. În doctrină și în jurisprudență s-a stabilit cu valoare de principiu faptul că, pentru a determina similaritatea între o marcă și un însemn, se iau în considerare atât impresia de ansamblu lăsată consumatorilor, cât și analiza tuturor factorilor relevanți și a modului în care aceștia interacționează între ei, stabilindu-se de asemenea faptul că se analizează asemănările și nu diferențele, iar în cazul în care acestea, combinate, dau o imagine globală similară, atunci există similaritate între marca și însemnul folosit de celălalt comerciant. Se are în vedere și faptul că un consumator obișnuit nu reține detaliile, ci însemnul în ansamblu, iar în cazul mărcilor figurative se ține seama de totalitatea elementelor care compun marca.

Referitor la marca nr. 798984/20.02.2003, a arătat reclamanta, pralinele

Raffaello

au o formă sferică, cu o glazură albă și franjuri de cocos, formă protejată și înregistrată ca marcă, aceasta fiind reprezentată grafic și pe cutia de ambalaj a pralinelor, pe toate fețele laterale ale acesteia. Pralinele

Lumar

sunt tot sferice, au aceeași culoare albă, chiar dacă într-o nuanță ușor diferită, aceeași suprafață acoperită cu franjuri de cocos, specifică pralinelor

Raffaello

. De asemenea, însemne similare cu mărcile reclamantei sunt redate și pe ambalajul cutiei în care sunt comercializate, având aceeași nuanță de alb.

Referitor la marca nr. 729178/18.01.2000, folosită pentru produsul

Raffaello

, aceasta este compusă din pralina descrisă mai sus, care este învelită într-un ambalaj transparent pe care se regăsește un șervețel de formă ovală, în interiorul căruia se află înscrisă denumirea produsului și o panglică roșie. Aceeași descriere se potrivește și însemnelor folosite de pârâtă prin comercializarea pralinelor

Lumar

, anume pralina învelită într-un ambalaj transparent, pe care este reprezentată grafic aceeași formă ovală, denumirea produsului și aceeași panglică roșie, ca pe ambalajul reclamantei.

Reclamanta a arătat că se poate vorbi și de o similaritate conceptuală între mărcile sale și însemnele pârâtei, deoarece atât mărcile cât și însemnele redau prin combinație de culori și prin detalii grafice aceeași idee privind consistența și finețea dulciurilor oferite consumatorilor. Similaritatea conceptuală este realizată prin copierea servilă a elementelor grafice (pralina învelită în cocos, panglică roșie), precum și prin poziționarea acestor detalii în ansamblul imaginii. Referitor la condiția identității produselor, reclamanta a arătat că mărcile sale sunt înregistrate pentru produsele din clasa 30, iar pârâta folosește însemne similare pentru produse din aceeași clasă, ceea ce determină existența unui risc de confuzie pentru un consumator obișnuit.

În fine, reclamanta a susținut că mărcile sale au un grad de distinctivitate inerentă ridicată, având aptitudinea intrinsecă de a identifica produsele pentru care sunt folosite, ca provenind de la o anumită întreprindere și de a le deosebi de cele ale altui comerciant, iar consumatorul asociază în mod automat mărcile reclamantei cu produsul

Raffaello

și cu originea comercială a acestuia. Similaritatea dintre mărci și însemne și identitatea produselor induce un risc de confuzie, incluzând si riscul de asociere între produsele reclamantei și cele comercializate de pârâtă, deoarece mărcile reclamantei sunt mărci notorii și se află pe piață de o perioadă îndelungată de timp, fiind bine cunoscute printre consumatori. Aceștia asociază în mod automat forma rotundă învelită cu fulgi de cocos cu produsele

Raffaello

, iar vânzarea pralinelor

Lumar

având aceeași forma cu pralinele

Raffaello

creează impresia că există o legătură, fie între produsele

Raffaello

și

Lumar

, în sensul că aparțin aceluiași producător, fie între reclamantă și pârâtă, fapt care este în avantajul pârâtei, date fiind poziția superioară, de lider mondial și național, deținută de reclamantă în domeniu, dar produce prejudicii reclamantei.

Produsele care fac parte din categoria celor de larg consum, cum este și cazul dulciurilor, fiind destinate consumatorilor obișnuiți, se adresează unui public mai ușor de indus in eroare, iar gradul de atenție al acestui tip de consumatori nu este unul ridicat, dat fiind faptul ca este vorba în cazul de față de produse cumpărate frecvent în viața de zi cu zi. Aceste relații greșite care se creează în mintea consumatorilor aduc prejudicii însemnate reclamantei, marca sa nemaiputând să își exercite o funcție esențială, de a distinge produsele și serviciile unui comerciant de cele ale altui comerciant.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.35 din Legea nr. 84/1998.

Prin sentința civilă nr.1800 din 23.11.2010

,

Tribunalul București, Secția a III-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel  reclamanta și pârâta.

Prin decizia civilă nr.205/A din 12.07.2011, Curtea de Apel București, Secția a IX-a civilă

pentru cauze privind proprietatea intelectuală a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 39.804,75 lei reprezentând cheltuieli de judecată și a menținut sentința pentru rest.

Prin decizia civilă nr.3089 din 04.06.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr.205/A/2011, pe care a casat-o, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

În motivarea deciziei de casare s-au reținut în esență următoarele.

Recurenta este deținătoarea mărcilor nr.729178/18.01.2000, ce reprezintă o pralină învelită într-un ambalaj pe care este desenată o panglică de culoare roșie și un șervețel dantelat pe care este înscris numele produsului și nr.798984/20.02.2003 ce reprezintă o pralină acoperită cu fulgi de cocos.

Prin recurs se invocă nelegalitatea deciziei cu referire la jurisprudența C.J.U.E în aprecierea distinctivității, jurisprudență obligatorie pentru statele membre ale Uniunii Europene. Într-adevăr, interpretarea dată de C.J.U.E. este obligatorie pentru statele membre ale Uniunii Europene, de la data aderării și pentru mărcile înregistrate ulterior aderării. În cauză se discută distinctivitatea unor mărci înregistrate anterior aderării: marca combinată 729178 este înregistrată în anul 2000, iar marca figurativă 798984 este înregistrată în anul 2003. Drept urmare, se aplică legea națională, anume art.5 alin.(2) coroborat cu alin.(1) lit.b) – d) din Legea nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice. Legea română nu aplică decât parțial teoria dobândirii caracterului distinctiv prin folosință, prevăzând posibilitatea dobândirii caracterului distinctiv înainte de înregistrare, nu și după înregistrare. Drept urmare critica vizând încălcarea jurisprudenței C.J.U.E cu privire la aprecierea distinctivității și după data depunerii cererii de înregistrare sau după data înregistrării, invocată de recurentă, este nefondată.

Forma produsului poate fi protejată însă cu anumite condiții prevăzute expres de art.5 lit. e) din legea mărcilor. Astfel, potrivit art.5 lit. e) sunt refuzate la înregistrarea și pot fi declarate nule, dacă sunt înregistrare mărcile constituite exclusiv din forma produsului, care este impusă de natura produsului sau este necesară obținerii unui rezultat tehnic sau alte caracteristici. Or, în cauză, marca 79894 nu este constituită exclusiv din forma produsului-bomboană ci este vorba de o pralină acoperită cu fulgi de cocos. Deși instanța analizează distinctivitatea formei, nu a analizat marca sub aspectul ei exterior, câtă vreme este vorba de un înveliș în fulgi de cocos.

Caracterul distinctiv al mărcii nu rezultă din semnul în sine, ci din perceperea lui ca atare de către public, existând o relație trilaterală semn-produs-public. Semnul este distinctiv pentru bunurile la care este aplicat atunci când este recunoscut de cei cărora le este adresat ca identificând bunurile dintr-o anumită sursă comercială sau poate fi recunoscut ca atare. Este deci necesar ca, văzând semnul, publicul vizat să atribuie produsul sau serviciul respectiv unei întreprinderi determinate. Dacă semnele pot fi percepute de publicul vizat ca identificând și diferențiind bunurile produse de reclamantă de bunurile altor producători, care fac parte din aceeași categorie și care sunt identificate prin același semn. Drept urmare, instanța trebuia să cerceteze marca prin raportare la criticile privind contrafacerea produselor și a modului de folosire a mărcii reclamantei.

Cât privește marca tridimensională 729178 (ambalaj prin care se vede o pralină), instanța de apel nu a mai făcut analiza din perspectiva contrafacerii, susținută de reclamantă, respectiv de a analiza marca reclamantei în ansamblul ei, ci s-a limitat la analiza mărcii pârâtei.

Din cele expuse, rezultă că instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel invocate de reclamantă, ceea ce semnifică că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită. Cum Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art.314 C.proc.civ., hotărăște asupra fondului pricinii numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite, recursul a fost admis iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași curți de apel.

În rejudecare, prin decizia nr. 463/A din 19.11.2014, Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.1800/2010 pronunțată de Tribunalul București; a schimbat în parte sentința apelată în sensul că s-a admis, în parte, acțiunea; a fost obligată pârâta să înceteze de îndată orice act de comerț, precum importul, comercializarea sau distribuția în România a produselor

LUMAR

care încalcă drepturile reclamantei izvorâte din MI nr.798984 din 20.02.2003 ce reprezintă o pralină  acoperită cu fulgi de nucă de cocos. S-a respins în rest acțiunea și, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva aceleiași sentințe. A fost obligată  apelanta-pârâtă să plătească apelantei-reclamante suma de 60.000 lei  cu titlu de cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale desfășurate.

În motivarea deciziei s-au reținut următoarele.

Prima chestiune invocată prin cererea de apel a fost omisiunea primei instanțe de a aprecia cu privire la distinctivitatea mărcii figurative bidimensionale nr.798984/20.02.2003 dobândită prin folosirea îndelungată și susținută a semnului înregistrat. Instanța de recurs a înlăturat această critică a recurentei reclamante, statuând în sensul că, de vreme ce mărcile internaționale în discuție sunt înregistrate anterior aderării României la Uniunea Europeană, instanța națională nu este ținută a face aplicarea principiilor ce rezultă din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la distinctivitatea dobândită prin folosire ulterior înregistrării, legea română reglementând exclusiv posibilitatea de a obține distinctivitate prin folosire anterior înregistrării, în condițiile art.5 alin. (2) din Legea nr. 84/1998. În concluzia acestei statuări, în aplicarea prevederilor art.315 C.proc.civ., văzând și împrejurarea că sub aspectul arătat Înalta Curte a considerat nefondat recursul reclamantei, curtea de apel a constatat că nu îi este permis a aprecia asupra chestiunii efectelor juridice ale distinctivității dobândite ca efect al folosirii.

În schimb, a apreciat curtea de apel că Înalta Curte a reținut în același timp că se impune analiza caracterului distinctiv al mărcii în contextul perceperii semnului de către public în relație cu produsul căruia îi este asociat, astfel încât chestiunea a fost analizată în continuare, odată cu critica referitoare la efectele înregistrării mărcii și la existența conflictului cu semnul utilizat de pârâtă.

Cea de-a doua critică formulată de reclamantă privește argumentul instanței în sensul că lipsa distinctivității lasă fără protecție marca, apelanta A. apreciind că un atare raționament nu era permis tribunalului, în lipsa unei cereri reconvenționale de anulare a mărcilor de care aceasta s-a prevalat. Această susținere a fost apreciată ca fiind fondată, curtea de apel constatând pe de-o parte că, în lipsa unei cereri de anulare, marca internațională figurativă bidimensională nr. 798984/20.02.2003 este prezumată a fi valabil înregistrată, ceea ce implică și prezumția gradului de distinctivitate necesar înregistrării, iar pe de altă parte că o cerere de anulare nu a fost formulată în cauză. Corect a reținut însă prima instanță susținerea pârâtei în sensul că o apărare privind caracterul slab distinctiv al mărcii influențează gradul de protecție de care aceasta se bucură și implicit și modul de evaluare a riscului de confuzie în cadrul unui presupus conflict cu un semn folosit de un terț.

În prealabil evaluării conflictului cu care a fost învestită, este necesară lămurirea întinderii efectelor înregistrării bidimensionale de care s-a prevalat reclamanta. Cu ocazia rejudecării părțile au adus în discuție chestiunea obiectului protecției de care beneficiază marca bidimensională nr.798984/2003, părând a fi în dispută existența unor dezlegări ale instanței de recurs cu privire la acest aspect. Apelanta-reclamantă a susținut (inclusiv prin cererea de apel) că această marcă protejează forma rotundă a pralinei

Rafaello

, în timp ce apelanta-pârâtă a contestat o atare împrejurare, arătând în esență că art.5 alin.(1) lit. e) din Legea nr. 84/1998 se opune acordării protecției pentru forma produsului.

Curtea de apel a observat, în primul rând, că Înalta Curte a indicat spre analiză cerințele impuse de art.5 alin. (1) lit. e) din lege pentru recunoașterea protecției formei produsului. În al doilea rând, s-a statuat în decizia de casare că marca nr.798984 nu este constituită exclusiv din forma produsului – bomboană, ci este constituită dintr-o bomboană pralină acoperită cu fulgi de cocos. În privința primei observații a instanței de recurs, s-a constatat că art.5 alin. (1) lit. e) din lege exclude de la protecție forma produsului care este impusă de natura produsului sau este necesară obținerii unui rezultat tehnic sau care dă o valoare substanțială produsului. Or, forma sferică (sau rotundă, în limbaj bidimensional) pentru o bomboană pralină nu este impusă de natura produsului, nici nu este necesară obținerii unui rezultat tehnic și nici nu dă valoare substanțială produsului, în sensul normei legale analizate. Pentru a ajunge la această concluzie, curtea de apel a observat că, deși este posibil ca forma rotundă (sau sferică) să fie o opțiune des întâlnită a producătorilor de bomboane (dulciuri), pe piață sunt frecvente și bomboane (inclusiv praline) de alte forme (paralipipedice, conice, tronconice sau alte forme ce nu urmează forme geometrice consacrate) și care pot primi diverse învelișuri, forma bomboanei din marca reclamantei nefiind una necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic (spre exemplu pentru a realiza umplutura sau învelișul din fulgi de cocos). În mod evident, față de argumentele expuse, forma bomboanei

Rafaello

nu este impusă nici de natura produsului și nici nu dă valoare substanțială acestuia.

Curtea de apel a mai reținut și argumentul reclamantei apreciat ca fiind susținut de jurisprudența Tribunalului de primă instanță al Uniunii Europene invocată în cererea de apel, cauza T-194/01, în sensul că nu există o diferență de regim juridic între marca bidimensională și cea tridimensională, ci doar de modalitate de reprezentare a elementelor protejate prin înregistrare. De aceea, în coordonatele apreciate ca fiind fixate de instanța supremă, curtea de apel a reținut pe de-o parte că marca bidimensională nr.798984 nu protejează exclusiv forma (statuându-se, cum s-a subliniat, că este o bomboană pralină învelită în fulgi de cocos), distinctivitatea sa rezultând din ansamblul elementelor protejate, iar pe de altă parte că forma rotundă sau sferică este de asemenea un element inclus în sfera protecției, deoarece nu se încadrează în dispozițiile art.5 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 84/1998.

Față de aceste constatări, curtea de apel a observat că pârâta comercializează sub denumirea

Lumar

bomboane praline de formă rotundă îmbrăcate în fulgi de cocos, cu înfățișare identică cu cea reprezentată în marca reclamantei nr.798984, după cum rezultă din dovezile aflate la dosarul de fond, administrate de însăși pârâta. În prezența identității semnelor și a identității de produse pentru care semnul este folosit, respectiv înregistrat (anume produse din clasa 30, produse de patiserie și dulciuri), prevederile art.35 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 84/1998 (în forma în vigoare la data sesizării instanței, 30.07.2009) prezumă existența riscului de confuzie, scutind astfel titularul mărcii de a face o atare dovadă. De aceea, curtea de apel a constatat că în cauză, contrar susținerilor primei instanțe, cererea întemeiată pe drepturile exclusive rezultând din înregistrarea mărcii internaționale nr.798984 este fondată și se impunea admiterea sa în consecință.

Au fost înlăturate argumentele pârâtei (însușite de tribunal) în sensul că distinctivitatea scăzută a mărcii reclamantei duce la respingerea solicitării sale de recunoaștere a protecției. Curtea de apel a considerat relevantă în acest sens împrejurarea că semnul utilizat de pârâtă este identic cu cel protejat și nu similar; în această ultimă ipoteză s-ar fi putut reține cu ușurință că existența unei legături slabe semn protejat-produs în percepția consumatorului ar fi împiedicat ca acesta din urmă să considere că un alt semn, similar, provine de la același producător. În schimb, pentru ipoteza identității între semne, curtea de apel a considerat că a reține argumentul pârâtei ar echivala cu lipsirea totală de protecție a semnului reclamantei, ceea ce nu poate fi conceput, în condițiile în care, cum s-a subliniat, valabilitatea înregistrării de care aceasta se prevalează este prezumată până la proba contrară.

Argumentând lipsa de similaritate și de identitate între produse, pârâta a susținut că fiecare producător deține o rețetă pentru fabricarea pralinelor, adesea secretă, care dă gust diferit fiecăreia, însă curtea reține că în cauză conținutul interior al pralinei și gustul acesteia nu sunt relevante deoarece nu fac obiectul protecției, esențială fiind reprezentarea exterioară a produsului, care este tot o pralină, ca și produsul pentru care marca reclamantei justifică protecție. Pârâta a mai susținut că nu există risc de confuzie incluzând riscul de asociere, deoarece consumatorul este suficient de informat și atent; un alt argument a fost folosirea unor ambalaje diferite de cele utilizate de reclamantă pentru pralinele în discuție. Curtea de apel a reținut, pe de-o parte, cele mai sus subliniate cu privire la prezumarea prin lege a riscului de confuzie în cazul identității de semne și de produse, iar pe de altă parte a constatat, în privința ambalajelor, că dacă acestea permit consumatorului a percepe produsul (pralina) cu înfățișarea protejată (cum este cazul cutiilor folosite de pârâtă, acoperite cu celofan transparent), este indiferent care este modalitatea de ambalare pentru existența încălcării. În plus, curtea de apel a observat că și aplicarea semnului ce reproduce bomboana produsă de pârâtă, identic cu marca reclamantei, pe ambalajele propriilor produse, constituie act de încălcare a dreptului exclusiv al reclamantei rezultat din înregistrarea mărcii nr.798984/2003.

Au fost apreciate ca fiind relevante și dovezile administrate de reclamantă cu privire la percepția publicului asupra semnului său, ce rezultă din studiul depus la dosarul de fond. Astfel, un procent de 64% dintre respondenții de pe teritoriul României au recunoscut spontan semnul bomboanei rotunde învelită în fulgi de cocos, 50,3% dintre respondenți identificând produsul ce poartă acest semn ca „purtând” marca

Rafaello

, în această analiză

Rafaello

fiind denumirea sub care bomboana în discuție este comercializată și făcând deci legătura dintre produs și semn. La filele 424 și următoarele au fost depuse studii efectuate în alte țări din Europa, care atestă că o parte semnificativă a persoanelor intervievate recunosc bomboana învelită în fulgi de cocos și o atribuie denumirii

Rafaello

. În aceste condiții, curtea de apel a reținut că în percepția publicului, semnul protejat este asociat produsului reclamantei, rezultând că folosirea semnului identic pentru produse identice de către pârâtă este de natură a aduce atingere dreptului exclusiv al reclamantei asupra mărcii.

Curtea de apel a înlăturat și apărarea pârâtei în sensul că acordarea protecției mărcii bidimensionale în condițiile cerute de reclamantă ar echivala cu recunoașterea protecției formei specifice unei mărci tridimensionale, având în vedere argumentul, sprijinit de considerentele instanței de recurs, că protecția nu poartă exclusiv asupra formei produsului în sine, ci a ansamblului reprodus în cadrul mărcii figurative, și anume bomboana rotundă de culoare albă învelită în fulgi de cocos.

În privința mărcii internaționale figurative tridimensionale nr.729178/2000 (înregistrată pentru clasa 30, inclusiv praline), apelanta s-a rezumat la a critica hotărârea primei instanțe susținând că pârâta a încălcat și această marcă, iar tribunalul nu a analizat acest aspect. Curtea de apel a reținut că prima instanță a constatat că, în prezența înregistrărilor de care se prevalează pârâta (marca internațională combinată nr.919523 pentru clasa 30, marca verbală internațională

LUMAR

nr.891120/2005 pentru clasa 30 și marca internațională verbală

LUMARKI

nr.899495/2005 pentru clasa 30), nu se poate reține săvârșirea actelor de contrafacere de către pârâtă, deoarece aceasta justifică folosirea semnelor prin înregistrările amintite. Este adevărat că prima instanță nu a procedat la analiza comparativă a semnului folosit de pârâtă cu privire la care s-a susținut că ar intra în conflict cu marca internațională tridimensională nr.729178/2000 a reclamantei, însă curtea de apel a constatat că analiza în discuție, realizată în apel, conduce la aceeași concluzie, a netemeiniciei acțiunii întemeiată pe această înregistrare. Astfel, pe de-o parte este relevantă împrejurarea că ambalajele produselor pârâtei, pungi pentru bomboane, cutii pentru bomboane sau alte dulciuri din clasa 30 și ambalaje individuale ale pralinelor) poartă întocmai semnul protejat prin marca internațională nr.919523, reprezentat de o imagine a unei case pe un câmp de culoare galbenă cu copaci de culoare verde în fundal, imagine înconjurată de o bandă de culoare roșie pe care, în partea superioară, este scris cuvântul

LUMAR

și cu caractere mici SLODKIE SZALENSTWO, iar pe partea inferioară este scris HIGH QUALITY.

Pe de altă parte, protecția asigurată reclamantei prin înregistrarea tridimensională privește pralina ambalată în celofan transparent, cu margini albe decorate cu auriu, pe care este aplicată o panglică roșie cu dungi aurii, iar în mijlocul acesteia este desenat un oval alb cu auriu  pe care este inscripționat cuvântul

Rafaello

. Comparând aceste reprezentări din punct de vedere vizual, curtea de apel a observat că gradul de similaritate este foarte scăzut, astfel încât nu se poate reține existența riscului de confuzie. Singurul element comun este banda de culoare roșie, care înconjoară elementul figurativ de pe ambalajele pârâtei, respectiv traversează ambalajul din marca tridimensională, însă această asemănare nu este suficientă. Din punct de vedere conceptual, astfel cum s-a descris, semnul folosit de pârâtă reproduce imaginea unei case și a unui câmp de culoare galbenă, înconjurate de o bandă roșie, în timp ce marca tridimensională a reclamantei cuprinde bomboana ambalată cu stilizarea unor elemente cum sunt un șervețel brodat cu auriu sau o panglică roșie.

A susținut apelanta-reclamantă că elementul dominant al mărcii tridimensionale este bomboana glazurată cu fulgi de cocos, reluat întocmai în forma produselor ambalate ale pârâtei. Or, curtea de apel a reținut în cele ce preced că folosirea semnului protejat în forma bomboanei glazurate de către pârâtă reprezintă o încălcare a celeilalte mărci de care reclamanta se prevalează în cauză. Totodată, a apreciat curtea de apel că, deși se poate afirma că bomboana glazurată este un element important și al mărcii tridimensionale, protecția poartă asupra ansamblului înregistrat, care este mult mai complex (chiar dacă bomboana este vizibilă) și față de care nu se poate reține încălcarea.

În consecință, deoarece pârâta folosește semnul pentru care justifică protecție, iar similaritatea acestuia cu marca reclamantei este foarte scăzută, cererea este neîntemeiată. În aceste coordonate, în limitele criticilor formulate prin apel, curtea de apel a observat că în mod corect a respins prima instanță acțiunea cu referire la marca tridimensională nr.729178/2000, chiar dacă argumentele tribunalului, corecte, sunt completate de instanța de apel.

În ceea ce privește hotărârile judecătorești ale altor instanțe naționale din Europa, care privesc litigii născute din încălcarea dreptului reclamantei asupra mărcilor sale, curtea observă că ele au valoarea dată în sistemul român de drept jurisprudenței, chestiunile acolo dezlegate nu țin instanța și pot servi exclusiv la o mai bună apreciere asupra întinderii drepturilor părților prin argumentele dezvoltate acolo de părți ori prin considerentele reținute de instanțe, însă sub aspectul existenței încălcării ele sunt lipsite de relevanță, cât timp situația de fapt din fiecare cauză este distinctă și numai instanța învestită cu respectiva pretenție de contrafacere poate aprecia asupra sa.

Calea de atac declarată de pârâtă privea greșita soluționare de către prima instanță a cererii accesorii a pârâtei privind plata cheltuielilor efectuate cu procesul. Or, prin prisma admiterii apelului reclamantei și al schimbării hotărârii cu efectul admiterii în parte a acțiunii reclamantei, devine neîntemeiată cererea pârâtei privind plata cheltuielilor de judecată, pârâta căzând în pretenții în sensul art.274 C.proc.civ. Soluționând cererea accesorie a reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată, a făcut aplicarea prevederilor art.276 C.proc.civ., constatând că pretențiile reclamantei au fost admise numai în parte.

Împotriva acestei decizii și a tuturor încheierilor de ședință pronunțate de către Curtea de Apel București în rejudecare a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, modificarea deciziei civile nr. 463/A/2014 în sensul respingerii în totalitate a apelului formulat de A. și, pe cale de consecință, menținerea în tot a sentinței Tribunalului București în sensul respingerii acțiunii A. ca neîntemeiată, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu atât în etapa recursului, cât și în etapele anterioare.

În motivarea recursului s-au arătat următoarele.

Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în esență că marca 798984 reprezentând pralina Raffaello nu reprezintă reproducerea bidimensională a unei simple forme rotunde, ci aceasta reprezintă redarea unei forme rotunde având un anumit element specific, și anume învelișul din fulgi de cocos. Astfel este necesar să se determine dacă reprezentarea bidimensională a unui înveliș de fulgi de cocos prezintă și comportă o distinctivitate intrinsecă și suficientă, astfel încât să reprezinte un temei al admiterii acțiunii în contrafacere.

Instanța de apel a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, schimbându-i natura juridică și a aplicat în mod greșit art. 3 lit. a) din Legea nr. 84/1998.

Prin hotărârea recurată, instanța de apel a îmbrățișat susținerile apelantei-reclamante, potrivit cărora marca nr. 798984 protejează forma rotundă a pralinei

Rafaello

și a concluzionat că pârâta încalcă această marcă doar prin faptul comercializării unor praline cu formă rotundă. Însă, potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 84/1998 în forma în vigoare la data înregistrării mărcii nr. 798984 „marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor persoane; pot constitui mărci semne distinctive, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale și, în special, forma produsului sau a ambalajului sau, combinații de culori, precum și orice combinație a acestor semne". Prin urmare, legea face distincție între mărcile figurative și cele tridimensionale, doar acestea din urmă putând conferi protecție pentru forma unui produs.

Marca figurativă/bidimensională protejează imaginea/elementul figurativ, în timp ce marca tridimensională conferă protecție pentru forma sau ambalajul produsului.

Pentru ca o marcă să fie calificată ca marcă tridimensională, este necesar ca solicitantul să menționeze expres acest aspect în cererea de înregistrare a mărcii. Acest fapt este confirmat de Regula 9 paragraful 4 litera a) pct. viii din Regulamentul comun al Aranjamentului de la Madrid, potrivit căruia cererea de aplicare internațională trebuie să conțină: „mențiunea „marcă tridimensională" când aplicarea de bază sau înregistrarea de bază se referă la o marcă tridimensională". Aceeași abordare este îmbrățișată și de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI): „dacă nu este indicat tipul de marcă și a fost furnizată o singură latură a obiectului și dacă descrierea mărcii nu arată că marca este tridimensională, Oficiul va trata acea marcă ca fiind figurativă". În Regula 14 paragraful 2 pct. ii) Regulamentul comun al Aranjamentului de la Madrid, înregistrarea internațională va conține „toate datele cuprinse în cererea de aplicare internațională". Prin urmare, înregistrarea internațională va menționa în mod expres caracterul tridimensional al mărcii. Astfel, dacă în cererea și certificatul de înregistrare a mărcii nu este specificat în mod expres că se solicită, respectiv se acordă protecție pentru o marcă tridimensională, marca în discuție nu poate fi considerată ca fiind marcă tridimensională și nu va da naștere unui drept asupra formei.

În cazul de față, astfel cum reiese din certificatele de înregistrare ale mărcilor nr. 729178 și nr. 798984, doar marca 729178 cuprinde mențiunea expresă „marcă tridimensională". În schimb, marca nr. 798984 nu a fost înregistrată ca o marcă tridimensională, astfel încât aceasta conferă un drept de proprietate industrială doar asupra imaginii pralinei depuse spre înregistrare și nu asupra formei produsului. De altfel, acest aspect nu este contestat, ci chiar confirmat de intimată în motivele de apel depuse la dosarul în cauză, în care aceasta precizează în mod expres că marca nr. 798984 este o marcă bidimensională. Așa fiind, apelanta-reclamantă ar putea să interzică terților doar utilizarea pe ambalaje a fotografiei/a imaginii bidimensionale înregistrate, iar nu și fabricarea/comercializarea pralinelor cu formă sferică, învelite în fulgi de cocos.

Prin urmare, instanța de apel a reținut în mod greșit că marca nr. 798984 protejează forma rotundă sau sferică a pralinei

Rafaello

, în realitate această marcă conferind protecție doar pentru imaginea/fotografia/ reprezentarea bidimensională înregistrată.

De asemenea, instanța de apel a reținut în mod greșit că nu ar exista nicio diferență de regim juridic între marca bidimensională și cea tridimensională. În acest sens, CJUE a reținut în jurisprudența sa că: „o marcă tridimensională nu se confundă cu reprezentarea sa grafică bidimensională. Atunci când imaginea unui produs apare pe ambalaj, consumatorii nu se confruntă cu marca tridimensională” (CJCE,

August Stork c/a OAPI

). Prin urmare, raționamentul instanței de apel potrivit căruia între mărcile tridimensionale și cele dimensionale „nu există o diferență de regim juridic" si prin urmare nici de protecție/limite ale protecției reprezintă o încălcare a chiar definiției mărcii prevăzută art. 3 lit. a) din Legea nr. 84/1998, precum și a art. 35 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 84/1998.

Faptul că există diferență de regim juridic în sensul că drepturile oferite de o marcă tridimensională nu sunt identice cu drepturile conferite de o marcă bidimensională și prin urmare sfera de protecție conferită de o marcă bidimensională este diferită de cea a unei mărci tridimensionale a fost subliniată și de CJUE: „în special, OAPI a menționat, pe de o parte, că certificatele de înregistrarea a mărcilor tridimensionale nu cuprind decât o reprezentare bidimensională a respectivelor mărci și, pe de altă parte, că jurisprudența referitoare la existența sau lipsa caracterului distinctiv al unei mărci tridimensionale constituite din aspectul produsului desemnat se aplică și în cazul în care marca solicitată este o marcă figurativă constituită din forma produsului respectiv" (cauza

T-148/08

). Dar, „o marcă tridimensională nu este în mod necesar percepută de publicul relevant în același mod ca o marcă figurativă. În primul caz, publicul amintit percepe un obiect tangibil, pe care îl poate examina din mai multe unghiuri, în timp ce, în al doilea caz publicul nu vede decât o imagine". „Rezultă că din moment ce, în decizia atacată, camera de recurs și-a întemeiat concluzia privind existența riscului de confuzie între desenul sau modelul industrial contestat și marca anterioară (n.r. marcă figurativă) pe o comparare a desenului sau modelului industrial respectiv cu un semn diferit (n.r. marcă tridimensională) de marca anterioară (n.r. marcă figurativă), aceasta a comis o eroare de drept, iar decizia atacată trebuie anulată".

În același sens, în jurisprudența internațională, distincția de regim juridic între mărcile tridimensionale și cele bidimensionale a fost reținută și din perspectiva faptului că percepția publicului este diferită: „criteriile de apreciere a caracterului distinctiv al mărcilor tridimensionale (constituite din înfățișarea produsului) nu diferă de cele aplicabile altor categorii de mărci. Cu toate aceste, percepția publicului pertinent nu este în mod necesar aceeași în cazul mărcilor tridimensionale ca și în cazul mărcilor verbale sau figurative (care constau într-un semn independent de aspectul produsului care îl desemnează). Într-adevăr, consumatorii obișnuiți nu obișnuiesc să prezume originea produselor pe baza formei lor sau a ambalajului lor, în lipsa oricărui element grafic sau de text, astfel că este posibil să fie mai dificilă stabilirea caracterului distinctiv al mărcilor tridimensionale decât în cazul mărcilor verbale sau figurative"(CJCE,

August Stork c/a OAPI

).

Pornind de la această premisă greșită, instanța de apel a extins în mod nelegal protecția conferită de marca bidimensională nr. 798984, conferindu-i efectele unei mărci tridimensionale. Practic, instanța de apel a concluzionat că existența fizică a unui produs (pralină) de formă rotundă (formă, de altfel, consacrată pentru acest tip de produs), acoperit cu fulgi de cocos ce se poate vizualiza prin celofanul unui ambalaj căruia îi sunt aplicate elemente grafice color si mărcile de portofoliu

LUMAR/LUMARKI

puternic distinctive și protejate prin înregistrare în portofoliul pârâtei reprezintă un act de încălcare a unei mărci reprezentate de o fotografie a unei bomboane capturată în formă bidimensională într-un chenar alb.

Orice marcă, indiferent dacă este bidimensională (grafică), sau tridimensională (în relief), nu este un produs, ci servește pentru marcarea produsului. Înregistrarea mărcii nu ține cont de materialul din care este realizat produsul, deci tipul învelișului nu are practic nicio importanță. În cazul mărcii referitoare la un produs de cofetărie cu înveliș (de exemplu marca nr 798984), este nerelevant dacă învelișul din imaginea grafică a acestui produs semnifică un înveliș din fulgi de cocos sau de exemplu „un înveliș din petale de trandafir, din fulgi de orez, din rumeguș sau din pietricele etc". Afirmația că pe suprafața mărcii nr 798984 sunt fulgi de cocos este neautorizată.

Marca nr 798984 este un semn grafic (bidimensional), care reprezintă probabil fotografia unei praline învelite în fulgi, de exemplu de cocos. O asemenea marcă grafică nu protejează produsul (pralina), ci prin aplicarea pe ambalaj indică producătorul acestor praline. Așa procedează în realitate A. S.A., aplicând pe ambalajul pralinelor marca nr 798984. Nu se poate reține încălcarea de către recurentă a drepturilor ce derivă din înregistrarea mărcii bidimensionale nr. 798984 atâta timp cât aceasta este compusă din fotografia (și nu forma) unui produs captată în plan vertical-față, iar recurenta nu a aplicat și nu aplică această fotografie (imagine) a produsului pe ambalajele produselor sale comercializate pe piața din România.

Forma unui produs este protejată doar printr-o marcă tridimensională și nu bidimensională. Astfel, prima instanță de fond a constatat în mod corect că obiectul protecției obținute de către intimată prin înregistrarea mărcii figurative bidimensionale nr. 798984 îl constituie reprezentarea grafică/imaginea fotografică a acestui semn și nu forma sau trăsăturile caracteristice ale acestuia, protecția asupra acestei mărci neputând fi extinsă, față de modul în care a fost înregistrată.

În plus, caracterul bidimensional al mărcii rezultă și din faptul că o înregistrare tridimensională, comportând caracteristicile arătate în certificatul de înregistrare al mărcii nr. 798984 nu se putea realiza. Astfel, la înregistrarea unei mărci comerciale, grafice sau în spațiu trebuie indicată, în mod obligatoriu, lista mărfurilor pentru a căror marcare este utilizată această marcă și culoarea elementelor grafice ale mărcii, aspect care a fost respectat de către intimată, fiind cert faptul că marca nr. 798984 este înregistrată pentru marcarea următoarelor produse din clasa 30: „prăjituri și produse de cofetărie, produse din ciocolată, înghețată" („Pastry and confectionery, chocolate articles, ice creams"; „Patiserie și cofetărie, articole de ciocolată, înghețată"); este înregistrată pentru suprafața în culorile: „ alb, ecru, roz, bej" (White, off white, pink, beige"; „Alb, de culoare alb, roz, bej").

Faptul că marca este destinată și pentru marcarea „înghețatei" confirmă încă odată, că marca nr. 798984 este un semn grafic (bidimensional), care poate fi aplicat pe ambalajul „înghețatei". Or, prin aserțiunea că marca nr. 798984 este o marcă tridimensională, protejând forma produsului, intimata ar fi trebuit să dovedească și să motiveze că pot avea forma tridimensională a pralinei învelite în fulgi de cocos și, spre exemplu, „înghețata în caserolă, înghețata pe băț, înghețata la pahar, înghețata la vafa". Intimata nu a dovedit acest lucru, așa încât nu există temei pentru a aprecia că marcă nr 798984 este o marcă tridimensională (în relief).

De asemenea, forma produselor protejate prin marca nr. 798984, în cazul în care aceasta ar fi tridimensională, trebuie să conțină simultan patru culori: „alb, ecru, roz, bej". Și în acest caz intimata dacă afirmă că marca nr. 798984 este una tridimensională, trebuie să dovedească și să justifice că suprafața pralinelor Raffaello, și, în mod corelativ, suprafața pralinelor

LUMAR

pretins a contraface forma pralinelor Raffaello, conțin simultan cele patru culori rezervate: „alb, ecru, roz, bej". Or, intimata nu a făcut dovada nici a faptului că aceasta folosește marca astfel cum a fost înregistrată, având caracteristicile „alb, ecru, roz, bej" și nici a faptului că pârâta comercializează produse într-o formă „alb, ecru, roz, bej".

Critica antamată de care intimată, potrivit căreia pârâta nu a solicitat anularea mărcii nr.

798984 este nejustificată. Ar fi fost lipsit de sens ca să depună o cerere de anulare a drepturilor protejate prin marca în relief (tridimensională) în situația în care marca nr. 798984 este un semn grafic (bidimensional).

Marca nr. 798984 invocată de către intimată este o marcă slab distinctivă (chiar dacă a fost înregistrată și nu s-au formulat acțiuni în anularea acesteia în termenul de 5 ani prevăzut de lege) iar forma rotundă a bomboanei reprodusă în imaginea protejată de marcă este una dintre formele clasice, consacrate pentru acest tip de produs, astfel încât intimata nu poate obține prin înregistrare drepturi exclusive asupra bomboanelor cu formă rotundă, de culoare albă și/sau acoperite cu fulgi de cocos, monopolizând astfel un tip de produs fabricat și comercializat de marea majoritate a entităților ce își desfășoară activitatea pe această piață.

Mai mult, faptul că marca

RAFFAELLO

este bine cunoscută nu poate împiedica numeroși alți producători să comercializeze același tip de produse (i.e. bomboane rotunde învelite în fugi de cocos sau bomboane rotunde cu glazură de ciocolată albă, etc.) sub numele lor propriu, la fel cum renumele băuturii răcoritoare, carbogazoasă cu aromă distinctivă de cola, nu poate împiedica alte entități de pe piață să comercializeze același tip de băuturi cu aromă de cola sub alte denumiri.

Intimata și-a protejat prin înregistrare ca mărci tridimensionale și/sau desene/modele industriale ambalajele și elementele grafice ce intră în compunerea acestora însă nu a optat pentru acest tip de înregistrare și în ceea ce privește forma produsului (pralinei) comercializată prin marca

RAFFELLO

, cunoscând în mod cert faptul că astfel de înregistrare (ca marcă sau desene/model) ar fi fost respinsă din oficiu ca urmare a neîndeplinirii motivelor absolute de refuz, anume neîndeplinirea condiției noutății și a caracterului individual prevăzute de legislația relevantă.

Protecția obținută însă de reclamantă prin această marcă slab distinctivă protejată nu îndrituiește și nu poate conduce instanța la o concluzie în sensul lărgirii sferei și limitelor protecției mărcii invocate, în sensul interpretării că protecția comportă asupra formei produsului, așa cum este solicitat fără temei de către reclamantă.

Posibilitatea de a utiliza forma obișnuită sau comună a unui produs (forma rotundă în cazul bomboanelor) este o garanție a libertății comerțului atât la nivel european cât și mondial, iar orice încercare a unor producători, precum cea a apelantei - reclamante, de a-și apropria astfel de forme prin forțarea instanței de a extinde limitele de protecție ale mărcii dincolo de limitele legale denotă o atit