ÎCCJ, decizie (scj.ro #126135)

Cerere de lămurire a dispozitivului formulată ulterior executării voluntare a obligației stabilită în titlul executoriu. Respingere.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Hotărârea judecătorească. Îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii.

Index alfabetic :

lămurirea dispozitivului

-titlu executoriu

-executare voluntară

C.proc.civ. din 1865, art. 281

1

În timpul executării unei hotărâri judecătorești, lămurirea se poate face numai pe calea contestației la executare, iar după executarea de bunăvoie a hotărârii, lămurirea nu mai este posibilă pentru că această procedură a fost pusă la dispoziția părții interesate, câtă vreme nu s-a cerut executarea, tocmai pentru înlăturarea oricăror eventuale dificultăți la executare.

Ulterior executării de bunăvoie de către părți, nu se mai poate cere lămurirea hotărârii sub aspectul înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului.

Secția I civilă, decizia nr. 1845 din 24 septembrie 2015

Prin cererea înregistrată la data de 25 septembrie 2014, petenta pârâtă S.C. B. S.A a formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 165 din 1 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, în cauza civilă privind pe reclamanta S.C. O.I.I.E. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și chemata în garanție S.C. TC C. S.A., în care s-a solicitat, ca prin încheierea ce se va pronunța, să se indice în concret alcătuirea construcțiilor existente pe terenurile situate în str. C.R. nr. B, C și D, conform raportului de expertiză efectuat de expertul F.L. și anume: construcția existentă pe terenul în suprafață de 129,1 m.p. situat în str. C.R. nr. B, alcătuită din magazie în stare degradată, suprafață construită 129,10 m.p., conform raportului de expertiză ; construcția existentă pe terenul în suprafață de 153,6 m.p. situat în str. C.R. nr. C, alcătuită din magazie în stare degradată, suprafață construită 153,60 m.p., conform raportului de expertiză ; construcția existentă pe terenul în suprafață de 506 m.p. situat în str. C.R. nr. D, alcătuită din magazie - depozit în stare bună, cu pereți de beton, suprafață construită 506 m.p. conform raportului de expertiză.

În motivarea cererii s-a arătat că prin sentința civilă nr. 165 din 1 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, a fost obligată pârâta să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei imobilul situat în str. C.R. nr. B, compus din teren în suprafață de 129,10 m.p. și construcția existentă pe acesta, imobilul situat în str. C.R. nr. C, compus din teren în suprafață de 153,6 m.p. și construcția existentă pe acesta și imobilul situat în str. C.R. nr. D, compus din teren în suprafață de 506 m.p. și construcția existentă pe acesta.

Petenta pârâtă consideră că în speță sunt incidente dispozițiile  art. 281

1

C.proc.civ., deoarece există posibilitatea confuziei între  clădirile reclamantei și cele ale pârâtei.

Prin încheierea din data de 17 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 165/2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, formulată de pârâta S.C. B. S.A., ca neîntemeiată, și s-a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea încheierii tribunalul a reținut, în esență, că  dispozitivul hotărârii a fost executat voluntar de către părți, astfel că nu există dispoziții nelămurite.

În privința cheltuielilor de judecată solicitate de către intimata reclamantă tribunalul a arătat că până la data pronunțării nu fusese depusă la dosar dovada achitării acestora.

Împotriva acestei încheieri au declarat apel reclamanta S.C. O.I.I.E. S.R.L. și pârâta S.C. B. S.A.

Prin decizia civilă nr. 78/A din 12 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București , Secția a IV-a civilă s-au respins ca nefondate apelurile declarate împotriva încheierii din data de 17 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma și în limita motivelor de apel, curtea a reținut următoarele:

Critica apelantei reclamante S.C. O.I.I.E. S.R.L. conform căreia, în mod  greșit a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în condițiile în care raportul de confirmare pentru fax demonstrează că înscrisurile doveditoare ale cheltuielilor de judecată fuseseră trimise Tribunalului București, atât la ora 10.22, cât și la ora 10.20, a fost respinsă ca nefondată, deoarece în  încheierea pronunțată în Camera de Consiliu se arată expres că la ora deliberării, respectiv 11.47, nu era depusă la dosar nici o chitanță prin care să se facă dovada cheltuielilor de judecată.

Raportul de confirmare pentru fax nu demonstrează că dovezile privind efectuarea cheltuielilor de judecată s-ar fi aflat la dosar, ci demonstrează lipsa de diligență a părții în exercitarea drepturilor procedurale.

Chiar dacă Codul de procedură civilă permite trimiterea unor înscrisuri prin fax, aceasta nu înseamnă că respectivul mijloc de comunicare trebuie să surprindă instanța și partea adversă, cum ar fi fost cazul în speță dacă s-ar fi ținut seama de înscrisuri care nu au fost avute în vedere de către toate părțile și nu au fost puse în dezbaterea contradictorie  a acestora.

Trebuie reținut că ședința din Camera de Consiliu s-a  judecat cu citarea părților și că reclamanta fusese reprezentată de către avocat care nici măcar nu a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

Oricum, momentul până la care pot fi primite înscrisuri doveditoare la dosar, nu este momentul la care se pronunță instanța ci momentul la care se acordă cuvântul pe fond, ceea ce dovedește încă odată legalitatea soluției primei instanțe.

Prin urmare, curtea a respins ca nefondat apelul declarat de către reclamantă.

Criticile apelantei pârâtei S.C. B. S.A. pornesc de la premisa că, atâta timp cât instanța fondului litigiului și prima instanță din cererea de lămurire au reținut raportul de expertiză întocmit de expertul F.L. în considerentele hotărârilor, era necesar ca dispozitivul acestora să reflecte acest aspect.

Susținerea  apelantei petente pârâte este parțial corectă cu precizarea că, dispozitivul sentinței civile nr. 165 din 1 februarie 2007 reflectă implicit raportul de expertiză menționat.

Atât expertiza invocată de către apelantă, cât și expertiza efectuată în apelul declarat pe fondul litigiului, sunt efectuate în specialitatea topografie geodezie cadastru. Or, din moment ce dispozitivul sentinței indică suprafețele terenurilor care au făcut obiectul revendicării și identifică respectivele terenuri prin adresele poștale, este clar că raportul de expertiză topografică a fost reflectat în acesta. Faptul că expertul topograf indică și construcțiile și lucrările existente pe terenul care trebuia identificat nu face ca respectiva expertiză să aibă  caracterul  unei expertize în construcții civile și industriale. Expertul a ținut cont de regula

superficio solo cedit

(terenul este principalul iar construcția este accesoriul) și a avut în vedere inclusiv construcțiile pentru a aduce argumente suplimentare, acolo unde era cazul, în sprijinul modalității de identificare a  terenului.

Procedându-se în felul arătat anterior, prima instanță care a soluționat fondul litigiului, a respectat principiul disponibilității și a soluționat cauza  din perspectiva obiectului acesteia.

Tribunalul a apreciat corect că motivul principal și peremptoriu pentru care lămurirea nu se impunea este acela că dispozitivul a fost executat de către părți voluntar fără ca, la momentul executării să se ivească vreo nelămurire.

Susținerile apelantei pârâte S.C. B. S.A. relative la existența  unor piedici la intabularea dreptului de proprietate sunt irelevante în speță, din moment ce dispozitivul sentinței civile nr. 165/2007 nu transfera și nu constituia vreun drept real susceptibil de a face obiectul intabulării în patrimoniul apelantei.

Apelanta reclamantă S.C. O. S.A. nu a învederat instanței că a întâmpinat dificultăți de genul celor invocate de către apelanta pârâtă. Dacă aceasta din urmă a întâmpinat dificultăți la intabularea unor drepturi consfințite în favoarea sa prin alte hotărâri judecătorești atunci se poate pune problema lămuririi dispozitivului acestora.

Susținerea apelantei pârâte S.C. B. S.A., conform căreia  trimiterea la expertiza efectuată de expertul F.L. ar fi necesară întrucât prin această probă s-ar stabili că S.C. B. S.A. este proprietara subsolului construcției aflate pe terenurile  revendicate, nu poate fi analizată în cererea de lămurire a dispozitivului unei hotărâri care este clară în identificarea imobilelor pe care pârâta a fost obligată să le lase în deplină proprietate și posesie  reclamantei.

Instanța care a soluționat fondul litigiului nu a fost sesizată cu capete de cerere având ca obiect constatarea sau recunoașterea calității de proprietar a S.C. B. S.A. cu privire la  anumite construcții.

În consecință, Curtea a respins și apelul declarat de către  petenta  pârâtă S.C. B. S.A.

Împotriva deciziei civile nr. 78/A din 12 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă a declarat recurs petenta pârâtă  .

Recurenta pârâtă a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în sensul că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 281

1

C.pr.civ. și a dispozițiilor art. 480 C.civ.

Potrivit art. 281

1

C.pr.civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

În speță, sunt necesare lămuriri cu privire la întinderea și aplicarea dispozitivului hotărârii în privința construcțiilor pe care pârâta S.C. B. S.A. a fost obligată să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie ca efect al admiterii acțiunii în revendicare.

Prin cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 165 din 1 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, pârâta S.C. B. S.A. a solicitat instanței să identifice în concret construcțiile pe care a fost obligată să le lase în proprietate și posesie reclamantei, respectiv să indice în concret alcătuirea construcțiilor, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert F.L., în vederea identificării acestora.

Cu prilejul soluționării cererii de lămurire, instanța de fond a reținut, atât faptul că identificarea construcțiilor se face potrivit raportului de expertiză întocmit de expert F.L., cât și faptul că referire la raportul de expertiză se regăsește doar în considerentele sentinței, așadar nu și prin dispozitivul hotărârii. Pârâta S.C. B. S.A. a formulat apel arătând că în acest caz soluția era de admitere a cererii de lămurire în sensul de a se lămuri că identificarea construcțiilor este cea făcută prin expertiza F., iar nu de respingere.

Instanța de apel a menționat că susținerea apelantei este parțial corectă și a confirmat prin decizia pronunțată faptul că dispozitivul sentinței nr. 165/2007 a Tribunalului București nu cuprinde descrierea construcțiilor, dar a considerat că acest dispozitiv reflectă implicit faptul că aceste construcții sunt cele descrise în expertiza F.L.

În  felul acesta au fost încălcate dispozițiile art. 281

1

C.pr.civ. care menționează în mod expres că atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la întinderea dispozitivului instanța trebuie să admită cererea și să dea aceste lămuriri, precum și dispozițiile art. 261 C.pr.civ. referitoare la cuprinsul hotărârii judecătorești și dispozițiile art. 480 C.civ. care reglementează acțiunea în revendicare.

Dispozitivul hotărârii trebuie să fie clar și explicit, iar nu implicit. Procedura lămuririi a fost reglementată tocmai în vederea clarificării, interpretării măsurilor dispuse de instanță atunci când acestea nu sunt explicite. Recunoscând că nu sunt explicite, respectiv că referirea la expertiza F. în dispozitiv este implicită, cum spune instanța de apel, se impunea lămurirea hotărârii în acest sens, iar nu respingerea cererii de lămurire.

De asemenea, în cazul unei acțiuni în revendicare imobiliară întemeiată pe dispozițiile art. 480 C.civ. dispozitivul hotărârii trebuie să fie extrem de clar în sensul identificării imobilului - teren și construcții, și să nu lase loc la interpretări și speculații, cu atât mai mult în acele situații, cum este și cazul în speță, în care, în urma revendicării se pun probleme de vecinătate între părțile care au fost în litigiu, pârâta fiind proprietara altor suprafețe de teren și construcții.

Ca urmare a pronunțării hotărârii a cărei lămurire se solicită, S.C. B. S.A. se află în raporturi de vecinătate cu reclamanta S.C. O.I.I.E. S.R.L., S.C. B. S.A. deținând alte construcții și părți de construcții în zona respectivă.

În consecință, este imperios necesar să se clarifice dispozitivul hotărârii în sensul de a se menționa compunerea construcțiilor restituite reclamantei, cel puțin sub aspectul de a se menționa că este vorba de construcțiile identificate prin expertiza F., așa cum a menționat Tribunalul București prin încheierea din 17 noiembrie 2014.

Instanța de apel menționează în considerentele deciziei recurate că expertiza F. este o expertiză topo, iar prin faptul că identifică și construcțiile nu are caracterul unei expertize construcții civile și industriale și din acest moment nu poate fi admisă cererea de lămurire.

Expertiza F. este singura expertiză efectuată în cadrul litigiului care identifică construcțiile. Nu este vorba doar de o simplă identificare a construcțiilor existente pe teren, cum menționează instanța de apel. Expertul F. descrie fiecare construcție, menționând inclusiv starea acesteia și cui aparține potrivit actelor de proprietate. În speță nu s-a pus nici un moment problema efectuării unei expertize construcții, tocmai datorită faptului că expertul F. a identificat atât terenurile, cât și construcțiile, iar hotărârile judecătorești s-au pronunțat pe baza acestei expertize. Expertiza efectuată în procesul de revendicare în apel de experții G.C., V.C. și C.M. se referă numai la terenuri, iar nu și la construcții. Singura expertiză efectuată în proces care se referă la construcții este expertiza F., aceasta identificând construcțiile fiecărei părți, cum de altfel corect reține și instanța de apel și instanța de fond cu prilejul soluționării cererii de lămurire.

Potrivit raționamentului instanței de apel ar însemna că au fost restituite construcții, fără să fie identificate și nu le poate identifica în procedura de lămurire, ceea ce este inadmisibil.

Instanța de apel reține în mod nelegal că în speță nu se mai impune lămurirea cu privire la întinderea sau aplicarea dispozitivului întrucât hotărârea deja a fost pusă în executare de bunăvoie. Acest aspect demonstrează o dată mai mult încălcarea dispozițiilor legale care guvernează această procedură specială a lămuririi hotărârii judecătorești - art. 281

1

și urm C.pr.civ.

Faptul că s-a executat de bunăvoie sentința civilă a cărei lămurire se solicită este irelevant în speță. Fiind vorba de o hotărâre de revendicare este imperios necesar ca dispozitivul acesteia să descrie exact imobilul în litigiu. Hotărârea judecătorească este cea care produce efecte juridice și se înscrie în cartea funciară, nicidecum procesul verbal întocmit cu ocazia executării de bunăvoie.

S.C. B. S.A. a formulat o cerere de lămurire, iar nu o contestație la titlu, aceasta din urmă fiind legată de executare. Cererea de lămurire nu are legătură si nu este condiționată de procedura de executare.

Lămurirea poate dispusă oricând, la cererea oricăreia din părți, ori de câte ori sunt necesare lămurire cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii.

În plus, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară depus de recurentă la dosar în fața instanței de fond și în apel rezultă că există o serie de suprapuneri la cartea funciară, care se impun a fi lămurite.

În consecință, considerentele deciziei în sensul că S.C. O.I.I.E. S.R.L. nu a învederat instanței că ar fi întâmpinat dificultăți la întabulare și că numai dacă aceasta întâmpina astfel de dificultăți s-ar fi pus problema lămuririi dispozitivului sunt străine de natura pricinii și de dispozițiile legale care reglementează această procedură specială.

Lămurirea dispozitivului este necesară ori de câte ori acesta este neclar, iar nu doar atunci când sunt piedici la întabularea dreptului.

Existența unor suprapuneri în cartea funciară demonstrează că situația nu este deloc clară și deci se impune lămurirea dispozitivului hotărârii, urmând ca pe baza acestei lămuriri să se clarifice ulterior aceste suprapuneri.

În  condițiile în care s-a reținut atât de către prima instanța, cât și de către instanța de apel că identificarea construcțiilor este cea din raportul de expertiză F.L. și că referința la raportul de expertiză există în considerente, așadar nu și în dispozitiv, soluția care se impunea era cea de admitere a cererii de lămurire, iar nu de respingere, stabilindu-se că alcătuirea construcțiilor este cea din expertiza F.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că nu este fondat.

Dispozițiile art. 281

1

C.proc.civ., pe care recurenta pârâtă și-a întemeiat cererea dedusă judecății, sunt aplicabile pentru lămurirea hotărârii sub aspectul înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului.

În speță, prin sentința civilă nr. 165 din 1 februarie 2007 Tribunalul București, Secția a IV-a civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. O.I.I.E. S.R.L. (...) împotriva pârâtei S.C. B. S.A. (...), a obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul situat în str. C.R. nr. B, compus din teren în suprafață de 129,1 m.p. si construcția existentă pe acesta, imobilul situat în str. C.R. nr. C compus din teren în suprafață de 153,6 m.p. și construcția existentă pe acesta si imobilul situat în str. C.R. nr. D, în suprafață de 506 m.p. și construcția existentă pe acesta. S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă împotriva chematei în garanție S.C. TC C. S.A. (...), ca neîntemeiată.

Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 129/A din 22 martie 2012 și irevocabilă, prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 825 din 20 februarie 2013.

În aceste condiții, prin adresa din 22 februarie 2013, reclamanta S.C. O.I.I.E. S.R.L. a solicitat societății pârâte S.C. B. S.A., ca în temeiul art. 622 alin. (1) C.proc.civ., să își îndeplinească de bunăvoie obligația stabilită prin titlul executoriu - sentința civilă nr. 165 din 1 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă.

La data de 14 martie 2013 pârâta S.C. B. S.A. a predat reclamantei S.C. O.I.I.E. S.R.L. imobilele care

au făcut obiectul acțiunii în revendicare, prilej cu care a fost încheiat un proces - verbal de predare/punere în posesie de către executorul judecătoresc.

La data de 8 octombrie 2014, pârâta S.C. B. S.A. a formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 165 din 1 februarie 2007 a Tribunalului București, Secția a IV-a civilă, cerere ce face obiectul cauzei

pendinte

, în sensul de a se indica în concret alcătuirea construcțiilor pe care a fost obligată să le restituie reclamantei, conform raportului de expertiză efectuat de expert F.L.

În acest context, instanțele anterioare au reținut în mod corect, că motivul principal și peremptoriu pentru care lămurirea nu se impune este acela că dispozitivul hotărârii a fost executat de către părți în mod voluntar, fără ca la momentul executării să se ivească vreo nelămurire.

Analizând cu prioritate motivul de recurs invocat cu privire la această chestiune, Înalta Curte constată că în timpul executării hotărârii, lămurirea se putea face numai pe calea contestației la executare, iar după executarea de bunăvoie a hotărârii judecătorești, lămurirea nu mai este posibilă pentru că această procedură a fost pusă la dispoziția părții interesate, câtă vreme nu s-a cerut executarea, tocmai pentru înlăturarea oricăror eventuale dificultăți la executare.

Ulterior executării de bunăvoie de către părți, nu se mai poate cere lămurirea hotărârii sub aspectul înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului.

Examinarea cu prioritate a acestui motiv de critică face inutilă analiza celorlalte motive de recurs, pe care instanța de control judiciar le amintește în continuare.

În ceea ce privește susținerea recurentei pârâte în sensul că este greșit raționamentul instanței de apel, potrivit căruia fiind restituite terenuri au fost restituite și construcții fără să fie identificate, și care nu pot fi identificate în procedura de lămurire a hotărârii, Înalta Curte constată că în litigiul de fond au fost restituite imobilele ce au făcut obiectul acțiunii în revendicare, ca atare, fiind respectat principiul disponibilității părților în procesul civil.

Imobilele supuse restituirii, identificate prin expertiza F.L., sunt menționate în concret în considerentele hotărârii care fac corp comun și explicitează dispozitivul hotărârii, nefiind necesară o lămurire în acest sens.

Pe de altă parte, această procedură este pusă la dispoziția părții interesate și folosită numai atunci când există contradicții în cadrul dispozitivului, când acesta nu cuprinde date care să permită executarea hotărârii, ceea ce nu este cazul în speța de față, hotărârea fiind executată de bunăvoie de părți, fără impedimente la executare.

Susținerile recurentei relative la raporturile de vecinătate dintre părți, ca și cele care vizează aspectele legate de problemele de carte funciară, referitoare la existența unor piedici la intabularea dreptului de proprietate nu prezintă relevanță din perspectiva soluționării cererii de față întemeiată pe art. 281

1

C.proc.civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a respins ca nefondat recursul declarat în cauză.