ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1845/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1845/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Deliberând, în
condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată,
la data de 25 septembrie 2014, petenta pârâtă SC B. SA a formulat cerere de
lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 165 din 01 februarie 2007
pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 30000/3/2006,
în cauza civilă privind pe reclamanta SC O.I.I.E. SA în contradictoriu cu
pârâta SC B. SA și chemata în garanție SC TC C. SA, în care s-a solicitat, ca
prin încheierea ce se va pronunța, să se indice în concret alcătuirea
construcțiilor existente pe terenurile situate în Calea Rahovei, sector 5, București
conform raportului de expertiză efectuat de expertul F.L. și anume: construcția
existentă pe terenul în suprafață de 129,1 m.p. situat în București, Calea
Rahovei, sector 5 alcătuită din magazie în stare degradată, suprafață
construită 129,10 m.p., conform raportului de expertiză întocmit de expert F.L.;
construcția existentă pe terenul în suprafață de 153,6 m.p. situat în București,
Calea Rahovei, sector 5 alcătuită din magazie în stare degradată, suprafață
construită 153,60 m.p., conform raportului de expertiză întocmit de expert F.L.;
construcția existentă pe terenul în suprafață de 506 m.p. situat în București,
Calea Rahovei, sector 5 alcătuită din magazie, depozit în stare bună, cu pereți
de beton, suprafață construită 506 m.p. conform raportului de expertiză
întocmit de expert F.L.
În motivarea cererii
s-a arătat că prin sentința civilă nr. 165 din 01 februarie 2007 pronunțată de
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 30000/3/2006, a fost
obligată pârâta să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei imobilul
situat în București, Calea Rahovei, sector 5, compus din teren în suprafață de
129,10 m.p. și construcția existentă pe acesta, imobilul situat în București,
Calea Rahovei, sector 5, compus din teren în suprafață de 153,6 m.p. și
construcția existentă pe acesta și imobilul situat în București, Calea Rahovei,
sector 5, compus din teren în suprafață de 506 m.p. și construcția existentă pe
acesta.
Petenta pârâtă
consideră că în speță sunt incidente dispozițiile art. 281
1
C. proc.
civ., deoarece există posibilitatea confuziei între clădirile reclamantei și cele
ale pârâtei.
Prin încheierea din
data de 17 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă,
s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 165 din 01
februarie 2007 pronunțată în dosarul nr. 30000/3/2006 de Tribunalul București, secția
a IV-a civilă, formulată de pârâta SC B. SA, în cauza civilă privind pe
reclamanta SC O.I.I.E. SA, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA și chemata în
garanție SC T.C.C. SA, prin administrator judiciar V. SPRL, ca neîntemeiată, și
s-a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca
neîntemeiată.
În motivarea
încheierii tribunalul a reținut, în esență, că dispozitivul hotărârii a fost
executat voluntar de către părți, astfel că nu există dispoziții nelămurite.
În privința
cheltuielilor de judecată solicitate de către intimata reclamantă tribunalul a
arătat că până la data pronunțării nu fusese depusă la dosar dovada achitării
acestora.
Împotriva acestei
încheieri au declarat apel reclamanta SC O.I.I.E. SRL și pârâta SC B. SA
Prin decizia civilă nr.
78/ A din 12 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
IV-a civilă, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate împotriva încheierii
din data de 17 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a
civilă, în dosarul nr. 30000/3/2006, în contradictoriu cu intimata chemată în
garanție SC T.C.C. SA, prin administrator judiciar V. SPRL, cu sediul în București,
str. Ion Câmpineanu.
Analizând actele și
lucrările dosarului, prin prisma și în limita motivelor de apel, Curtea a reținut
următoarele:
Critica apelantei
reclamante SC O.I.I.E. SRL conform căreia, în mod greșit a fost respinsă
cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în condițiile în care raportul
de confirmare pentru fax demonstrează că înscrisurile doveditoare ale
cheltuielilor de judecată fuseseră trimise Tribunalului București, atât la ora 10.22,
cât și la ora 10.20, a fost respinsă ca nefondată, deoarece în încheierea
pronunțată în Camera de Consiliu se arată expres că la ora deliberării,
respectiv 11.47, nu era depusă la dosar nici o chitanță prin care să se facă
dovada cheltuielilor de judecată.
Raportul de
confirmare pentru fax nu demonstrează că dovezile privind efectuarea
cheltuielilor de judecată s-ar fi aflat la dosar, ci demonstrează lipsa de
diligență a părții în exercitarea drepturilor procedurale.
Chiar dacă Codul de
Procedură Civilă permite trimiterea unor înscrisuri prin fax, aceasta nu
înseamnă că respectivul mijloc de comunicare trebuie să surprindă instanța și
partea adversă, cum ar fi fost cazul în speță dacă s-ar fi ținut seama de
înscrisuri care nu au fost avute în vedere de către toate părțile și nu au fost
puse în dezbaterea contradictorie a acestora.
Trebuie reținut că
ședința din Camera de Consiliu s-a judecat cu citarea părților și că reclamanta
SC O.I.I.E. SRL fusese reprezentată de către avocat care nici măcar nu a
solicitat obligarea pârâtei SC B. SA la plata cheltuielilor de judecată.
Oricum, momentul până
la care pot fi primite înscrisuri doveditoare la dosar, nu este momentul la
care se pronunță instanța ci momentul la care se acordă cuvântul pe fond, ceea
ce dovedește încă odată legalitatea soluției primei instanțe.
Prin urmare, Curtea a
respins, ca nefundat, apelul declarat de către reclamantă.
Criticile apelantei
pârâtei SC B. SA pornesc de la premisa că, atâta timp cât instanța fondului
litigiului și prima instanță din cererea de lămurire au reținut raportul de
expertiză întocmit de expertul F.L. în considerentele hotărârilor, era necesar
ca dispozitivul acestora să reflecte acest aspect. Susținerea apelantei petente
pârâte este parțial corectă cu precizarea că, dispozitivul sentinței civile nr.
165 din 1 februarie 2007 reflectă implicit raportul de expertiză menționat.
Atât expertiza invocată de către apelantă, cât și expertiza efectuată în apelul
declarat pe fondul litigiului, sunt efectuate în specialitatea topografie
geodezie cadastru. Or, din moment ce dispozitivul sentinței indică suprafețele
terenurilor care au făcut obiectul revendicării și identifică respectivele
terenuri prin adresele poștale, este clar că raportul de expertiză topografică
a fost reflectat în acesta. Faptul că expertul topograf indică și construcțiile
și lucrările existente pe terenul care trebuia identificat nu face ca
respectiva expertiză să aibă caracterul unei expertize în construcții civile și
industriale. Expertul a ținut cont de regula superficio solo cedit (terenul
este principalul iar construcția este accesoriul) și a avut în vedere inclusiv
construcțiile pentru a aduce argumente suplimentare, acolo unde era cazul, în
sprijinul modalității de identificare a terenului.
Procedându-se în
felul arătat anterior, prima instanță care a soluționat fondul litigiului, a
respectat principiul disponibilității și a soluționat cauza din perspectiva
obiectului acesteia.
Tribunalul a apreciat
corect că motivul principal și peremptoriu pentru care lămurirea nu se impunea
este acela că dispozitivul a fost executat de către părți voluntar fără ca, la
momentul executării să se ivească vreo nelămurire.
Susținerile apelantei
pârâte SC B. SA relative la existența unor piedici la intabularea dreptului de
proprietate sunt irelevante în speță, din moment ce dispozitivul sentinței
civile nr. 165/2007 nu transfera și nu constituia vreun drept real susceptibil
de a face obiectul intabulării în patrimoniul apelantei. Apelanta reclamantă SC
O. SA nu a învederat instanței că a întâmpinat dificultăți de genul celor
invocate de către apelanta pârâtă. Dacă aceasta din urmă a întâmpinat
dificultăți la intabularea unor drepturi consfințite în favoarea sa prin alte
hotărâri judecătorești atunci se poate pune problema lămuririi dispozitivului
acestora.
Susținerea apelantei
pârâte SC B. SA, conform căreia trimiterea la expertiza efectuată de expertul F.L.
ar fi necesară întrucât prin această probă s-ar stabili că SC B. SA este
proprietara subsolului construcției aflate pe terenurile revendicate, nu poate
fi analizată în cererea de lămurire a dispozitivului unei hotărâri care este
clară în identificarea imobilelor pe care pârâta a fost obligată să le lase în
deplină proprietate și posesie reclamantei. Instanța care a soluționat fondul
litigiului nu a fost sesizată cu capete de cerere având ca obiect constatarea
sau recunoașterea calității de proprietar a SC B. SA cu privire la anumite
construcții.
În consecință, Curtea
a respins și apelul declarat de către petenta pârâtă SC B. SA
Împotriva deciziei
civile nr. 78/ A din 12 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a IV-a civilă, a declarat recurs petenta pârâtă SC B. SA
Recurenta pârâtă a invocat
motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că
hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea
greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 281
1
C. proc. civ. și
a dispozițiilor art. 480 C. civ.
Potrivit art. 281
1
C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul,
întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde
dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să
lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
În speță, sunt
necesare lămuriri cu privire la întinderea și aplicarea dispozitivului
hotărârii în privința construcțiilor pe care pârâta SC B. SA a fost obligată să
le lase în deplină proprietate și liniștită posesie ca efect al admiterii
acțiunii în revendicare.
Prin cererea de
lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 165 din 01 februarie 2007
pronunțată de Tribunalul Bucuresti, secția a IV-a civilă, pârâta SC B. SA a
solicitat instanței să identifice în concret construcțiile pe care a fost
obligată să le lase în proprietate și posesie reclamantei, respectiv să indice în
concret alcătuirea construcțiilor, conform raportului de expertiză efectuat în
cauză de expert F.L., în vederea identificării acestora.
Cu prilejul
soluționării cererii de lămurire, instanța de fond a reținut, atât faptul că
identificarea construcțiilor se face potrivit raportului de expertiză întocmit
de expert F.L., cât și faptul că referire la raportul de expertiză se regăsește
doar în considerentele sentinței, așadar nu și prin dispozitivul hotărârii. Pârâta
SC B. SA a formulat apel arătând că în acest caz soluția era de admitere a
cererii de lămurire în sensul de a se lămuri că identificarea construcțiilor
este cea făcută prin expertiza F., iar nu de respingere.
Instanța de apel a menționat
că susținerea apelantei este parțial corectă și a confirmat prin decizia
pronunțată faptul că dispozitivul sentinței nr. 165 din 01 februarie 2007 a
Tribunalului București nu cuprinde descrierea construcțiilor, dar a considerat că
acest dispozitiv reflectă implicit faptul că aceste construcții sunt cele
descrise în expertiza F.L.
În felul acesta au
fost încălcate dispozițiile art. 281
1
C. proc. civ., care
menționează în mod expres că atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la
întinderea dispozitivului instanța trebuie să admită cererea și să dea aceste
lămuriri, precum și dispozițiile art. 261 C. proc. civ., referitoare la cuprinsul
hotărârii judecătorești și dispozițiile art. 480 C. civ., care reglementează
acțiunea în revendicare.
Dispozitivul hotărârii
trebuie să fie clar și explicit, iar nu implicit. Procedura lămuririi a fost
reglementată tocmai în vederea clarificării, interpretării măsurilor dispuse de
instanță atunci când acestea nu sunt explicite. Recunoscând că nu sunt
explicite, respectiv că referirea la expertiza F. în dispozitiv este implicită,
cum spune instanța de apel, se impunea lămurirea hotărârii în acest sens, iar
nu respingerea cererii de lămurire.
De asemenea, în cazul
unei acțiuni în revendicare imobiliară întemeiată pe dispozițiile art. 480 C.
civ., dispozitivul hotărârii trebuie să fie extrem de clar în sensul
identificării imobilului - teren și construcții, și să nu lase loc la
interpretări și speculații, cu atât mai mult în acele situații, cum este și
cazul în speță, în care, în urma revendicării se pun probleme de vecinătate
între părțile care au fost în litigiu, pârâta fiind proprietara altor suprafețe
de teren și construcții.
Ca urmare a
pronunțării hotărârii a cărei lămurire se solicită, SC B. SA se află în
raporturi de vecinătate cu reclamanta SC O.I.I.E. SRL, SC B. SA deținând alte
construcții și părți de construcții în zona respectivă.
În consecință, este
imperios necesar să se clarifice dispozitivul hotărârii în sensul de a se
menționa compunerea construcțiilor restituite reclamantei, cel puțin sub
aspectul de a se menționa că este vorba de construcțiile identificate prin
expertiza F., așa cum a menționat Tribunalul București prin încheierea din 17
noiembrie 2014.
Instanța de apel
menționează în considerentele deciziei recurate că expertiza F. este o
expertiză topo, iar prin faptul că identifică și construcțiile nu are
caracterul unei expertize construcții civile și industriale și din acest moment
nu poate fi admisă cererea de lămurire.
Expertiza F. este
singura expertiză efectuată în cadrul litigiului care identifică construcțiile.
Nu este vorba doar de o simplă identificare a construcțiilor existente pe
teren, cum menționează instanța de apel. Expertul F. descrie fiecare
construcție, menționând inclusiv starea acesteia și cui aparține potrivit
actelor de proprietate. In speță nu s-a pus nici un moment problema efectuării
unei expertize construcții, tocmai datorită faptului că expertul F. a
identificat atât terenurile, cât și construcțiile, iar hotărârile judecătorești
s-au pronunțat pe baza acestei expertize. Expertiza efectuată în procesul de
revendicare în apel de experții G.C., V.C. și C.M. se referă numai la terenuri,
iar nu și la construcții. Singura expertiză efectuată în proces care se referă
la construcții este expertiza F., aceasta identificând construcțiile fiecărei
părți, cum de altfel corect reține și instanța de apel și instanța de fond cu
prilejul soluționării cererii de lămurire.
Potrivit
raționamentului instanței de apel ar însemna că au fost restituite construcții,
fără să fie identificate și nu le poate identifica în procedura de lămurire,
ceea ce este inadmisibil.
Instanța de apel
reține în mod nelegal că în speță nu se mai impune lămurirea cu privire la
întinderea sau aplicarea dispozitivului întrucât hotărârea deja a fost pusă în
executare de bună voie. Acest aspect demonstrează o dată mai mult încălcarea
dispozițiilor legale care guvernează această procedură specială a lămuririi hotărârii
judecătorești, art. 281
1
și urm C. proc. civ.
Faptul că s-a
executat de bună voie sentința civilă a cărei lămurire se solicită este
irelevant în speță. Fiind vorba de o hotărâre de revendicare este imperios
necesar ca dispozitivul acesteia să descrie exact imobilul în litigiu.
Hotărârea judecătorească este cea care produce efecte juridice și se înscrie în
cartea funciară, nicidecum procesul verbal întocmit cu ocazia executării de
bună voie.
SC B. SA a formulat o
cerere de lămurire, iar nu o contestație la titlu, aceasta din urmă fiind
legată de executare. Cererea de lămurire nu are legătură si nu este
condiționată de procedura de executare.
Lămurirea poate
dispusă oricând, la cererea oricăreia din părți, ori de câte ori sunt necesare
lămurire cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului
hotărârii.
În plus, așa cum
rezultă din extrasul de carte funciară depus de recurentă la dosar în fața
instanței de fond și în apel rezultă că există o serie de suprapuneri la cartea
funciară, care se impun a fi lămurite.
În consecință,
considerentele deciziei în sensul că SC O.I.I.E. SRL nu a învederat instanței
că ar fi întâmpinat dificultăți la întabulare și că numai dacă aceasta
întâmpina astfel de dificultăți s-ar fi pus problema lămuririi dispozitivului
sunt străine de natura pricinii și de dispozițiile legale care reglementează
această procedură specială.
Lămurirea
dispozitivului este necesară ori de câte ori acesta este neclar, iar nu doar
atunci când sunt piedici la întabularea dreptului.
Existența unor
suprapuneri în cartea funciară demonstrează că situația nu este deloc clară și
deci se impune lămurirea dispozitivului hotărârii, urmând ca pe baza acestei
lămuriri să se clarifice ulterior aceste suprapuneri.
În condițiile în care
s-a reținut atât de către prima instanța, cât și de către instanța de apel că
identificarea construcțiilor este cea din raportul de expertiză F.L. și că
referința la raportul de expertiză există în considerente, așadar nu și în
dispozitiv, soluția care se impunea era cea de admitere a cererii de lămurire,
iar nu de respingere, stabilindu-se că alcătuirea construcțiilor este cea din
expertiza F.
În recurs, intimata
reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca
nefondat.
Examinând recursul
prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că nu este fondat.
Dispozițiile art. 281
1
C. proc. civ., pe care recurenta pârâtă și-a întemeiat cererea dedusă judecății, sunt
aplicabile pentru lămurirea hotărârii sub aspectul înțelesului, întinderii sau
aplicării dispozitivului.
În speță, prin
sentința civilă nr. 165 din 01 februarie 2007 Tribunalul București, secția a
IV-a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC O.I.I.E. SRL (..)
împotriva pârâtei SC B. SA (..), a obligat pârâta să lase reclamantei în
deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, Calea Rahovei,
compus din teren în suprafață de 129,1 m.p. si construcția existentă pe acesta,
imobilul situat în București, Calea Rahovei compus din teren în suprafață de
153,6 m.p. și construcția existentă pe acesta si imobilul situat în București,
Calea Rahovei, în suprafață de 506 m.p. și construcția existentă pe acesta. S-a
respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă împotriva
chematei în garanție SC T.C.C. SA (..), ca neîntemeiată.
Această hotărâre a
rămas definitivă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel București,
prin decizia civilă nr. 129/ A din 22 martie 2012 și irevocabilă, prin
respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin
decizia nr. 825 din 20 februarie 2013.
În aceste condiții,
prin adresa nr. 282 din 22 februarie 2013, reclamanta SC O.I.I.E. SRL a
solicitat societății pârâte SC B. SA, ca în temeiul art. 622 alin. (1) C. proc.
civ., să își îndeplinească de bunăvoie obligația stabilită prin titlul
executoriu, sentința civilă nr. 165 din 01 februarie 2007 pronunțată de
Tribunalul București, secția a IV-a civilă.
La data de 14 martie 2013,
pârâta SC B. SA a predat reclamantei SC O.I.I.E. SRL imobilele care au făcut
obiectul acțiunii în revendicare, prilej cu care a fost încheiat un proces -
verbal de predare/punere în posesie de către executorul judecătoresc.
La data de 08
octombrie 2014, pârâta SC B. SA a formulat cerere de lămurire a dispozitivului
sentinței civile nr. 165 din 01 februarie 2007 a Tribunalului București, secția
a IV-a civilă, cerere ce face obiectul cauzei pendinte, în sensul de a se
indica în concret alcătuirea construcțiilor pe care a fost obligată să le
restituie reclamantei, conform raportului de expertiză efectuat de expert F.L.
În acest context,
instanțele anterioare au reținut în mod corect, că motivul principal și
peremptoriu pentru care lămurirea nu se impune este acela că dispozitivul hotărârii
a fost executat de către părți în mod voluntar, fără ca la momentul executării
să se ivească vreo nelămurire.
Analizând cu
prioritate motivul de recurs invocat cu privire la această chestiune, Înalta
Curte constată că în timpul executării hotărârii, lămurirea se putea face numai
pe calea contestației la executare, iar după executarea de bună voie a
hotărârii judecătorești, lămurirea nu mai este posibilă pentru că această
procedură a fost pusă la dispoziția părții interesate, câtă vreme nu s-a cerut
executarea, tocmai pentru înlăturarea oricăror eventuale dificultăți la
executare.
Ulterior executării
de bună-voie de către părți, nu se mai poate cere lămurirea hotărârii sub
aspectul înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului.
Examinarea cu
prioritate a acestui motiv de critică face inutilă analiza celorlalte motive de
recurs, pe care instanța de control judiciar le amintește în continuare.
În ceea ce privește
susținerea recurentei pârâte în sensul că este greșit raționamentul instanței
de apel, potrivit căruia fiind restituite terenuri au fost restituite și construcții
fără să fie identificate, și care nu pot fi identificate în procedura de
lămurire a hotărârii, Înalta Curte constată că în litigiul de fond au fost
restituite imobilele ce au făcut obiectul acțiunii în revendicare, ca atare,
fiind respectat principiul disponibilității părților în procesul civil.
Imobilele supuse
restituirii, identificate prin expertiza F.L., sunt menționate în concret în
considerentele hotărârii care fac corp comun și explicitează dispozitivul
hotărârii, nefiind necesară o lămurire în acest sens.
Pe de altă parte,
această procedură este pusă la dispoziția părții interesate și folosită numai
atunci când există contradicții în cadrul dispozitivului, când acesta nu
cuprinde date care să permită executarea hotărârii, ceea ce nu este cazul în
speța de față, hotărârea fiind executată de bună voie de părți, fără
impedimente la executare.
Susținerile
recurentei relative la raporturile de vecinătate dintre părți, ca și cele care
vizează aspectele legate de problemele de carte funciară, referitoare la
existența unor piedici la intabularea dreptului de proprietate nu prezintă relevanță
din perspectiva soluționării cererii de față întemeiată pe art. 281
1
C. proc. civ.
Pentru toate aceste
considerente, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., va respinge, ca nefundat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de pârâta SC B. SA împotriva deciziei civile nr. 78/
A din 12 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 septembrie 2015.