ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1845/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1845/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată,

la data de 25 septembrie 2014, petenta pârâtă SC B. SA a formulat cerere de

lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 165 din 01 februarie 2007

pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 30000/3/2006,

în cauza civilă privind pe reclamanta SC O.I.I.E. SA în contradictoriu cu

pârâta SC B. SA și chemata în garanție SC TC C. SA, în care s-a solicitat, ca

prin încheierea ce se va pronunța, să se indice în concret alcătuirea

construcțiilor existente pe terenurile situate în Calea Rahovei, sector 5, București

conform raportului de expertiză efectuat de expertul F.L. și anume: construcția

existentă pe terenul în suprafață de 129,1 m.p. situat în București, Calea

Rahovei, sector 5 alcătuită din magazie în stare degradată, suprafață

construită 129,10 m.p., conform raportului de expertiză întocmit de expert F.L.;

construcția existentă pe terenul în suprafață de 153,6 m.p. situat în București,

Calea Rahovei, sector 5 alcătuită din magazie în stare degradată, suprafață

construită 153,60 m.p., conform raportului de expertiză întocmit de expert F.L.;

construcția existentă pe terenul în suprafață de 506 m.p. situat în București,

Calea Rahovei, sector 5 alcătuită din magazie, depozit în stare bună, cu pereți

de beton, suprafață construită 506 m.p. conform raportului de expertiză

întocmit de expert F.L.

În motivarea cererii

s-a arătat că prin sentința civilă nr. 165 din 01 februarie 2007 pronunțată de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 30000/3/2006, a fost

obligată pârâta să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei imobilul

situat în București, Calea Rahovei, sector 5, compus din teren în suprafață de

129,10 m.p. și construcția existentă pe acesta, imobilul situat în București,

Calea Rahovei, sector 5, compus din teren în suprafață de 153,6 m.p. și

construcția existentă pe acesta și imobilul situat în București, Calea Rahovei,

sector 5, compus din teren în suprafață de 506 m.p. și construcția existentă pe

acesta.

Petenta pârâtă

consideră că în speță sunt incidente dispozițiile art. 281

1

C. proc.

civ., deoarece există posibilitatea confuziei între clădirile reclamantei și cele

ale pârâtei.

Prin încheierea din

data de 17 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 165 din 01

februarie 2007 pronunțată în dosarul nr. 30000/3/2006 de Tribunalul București, secția

a IV-a civilă, formulată de pârâta SC B. SA, în cauza civilă privind pe

reclamanta SC O.I.I.E. SA, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA și chemata în

garanție SC T.C.C. SA, prin administrator judiciar V. SPRL, ca neîntemeiată, și

s-a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca

neîntemeiată.

În motivarea

încheierii tribunalul a reținut, în esență, că dispozitivul hotărârii a fost

executat voluntar de către părți, astfel că nu există dispoziții nelămurite.

În privința

cheltuielilor de judecată solicitate de către intimata reclamantă tribunalul a

arătat că până la data pronunțării nu fusese depusă la dosar dovada achitării

acestora.

Împotriva acestei

încheieri au declarat apel reclamanta SC O.I.I.E. SRL și pârâta SC B. SA

Prin decizia civilă nr.

78/ A din 12 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate împotriva încheierii

din data de 17 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, în dosarul nr. 30000/3/2006, în contradictoriu cu intimata chemată în

garanție SC T.C.C. SA, prin administrator judiciar V. SPRL, cu sediul în București,

str. Ion Câmpineanu.

Analizând actele și

lucrările dosarului, prin prisma și în limita motivelor de apel, Curtea a reținut

următoarele:

Critica apelantei

reclamante SC O.I.I.E. SRL conform căreia, în mod greșit a fost respinsă

cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în condițiile în care raportul

de confirmare pentru fax demonstrează că înscrisurile doveditoare ale

cheltuielilor de judecată fuseseră trimise Tribunalului București, atât la ora 10.22,

cât și la ora 10.20, a fost respinsă ca nefondată, deoarece în încheierea

pronunțată în Camera de Consiliu se arată expres că la ora deliberării,

respectiv 11.47, nu era depusă la dosar nici o chitanță prin care să se facă

dovada cheltuielilor de judecată.

Raportul de

confirmare pentru fax nu demonstrează că dovezile privind efectuarea

cheltuielilor de judecată s-ar fi aflat la dosar, ci demonstrează lipsa de

diligență a părții în exercitarea drepturilor procedurale.

Chiar dacă Codul de

Procedură Civilă permite trimiterea unor înscrisuri prin fax, aceasta nu

înseamnă că respectivul mijloc de comunicare trebuie să surprindă instanța și

partea adversă, cum ar fi fost cazul în speță dacă s-ar fi ținut seama de

înscrisuri care nu au fost avute în vedere de către toate părțile și nu au fost

puse în dezbaterea contradictorie a acestora.

Trebuie reținut că

ședința din Camera de Consiliu s-a judecat cu citarea părților și că reclamanta

SC O.I.I.E. SRL fusese reprezentată de către avocat care nici măcar nu a

solicitat obligarea pârâtei SC B. SA la plata cheltuielilor de judecată.

Oricum, momentul până

la care pot fi primite înscrisuri doveditoare la dosar, nu este momentul la

care se pronunță instanța ci momentul la care se acordă cuvântul pe fond, ceea

ce dovedește încă odată legalitatea soluției primei instanțe.

Prin urmare, Curtea a

respins, ca nefundat, apelul declarat de către reclamantă.

Criticile apelantei

pârâtei SC B. SA pornesc de la premisa că, atâta timp cât instanța fondului

litigiului și prima instanță din cererea de lămurire au reținut raportul de

expertiză întocmit de expertul F.L. în considerentele hotărârilor, era necesar

ca dispozitivul acestora să reflecte acest aspect. Susținerea apelantei petente

pârâte este parțial corectă cu precizarea că, dispozitivul sentinței civile nr.

165 din 1 februarie 2007 reflectă implicit raportul de expertiză menționat.

Atât expertiza invocată de către apelantă, cât și expertiza efectuată în apelul

declarat pe fondul litigiului, sunt efectuate în specialitatea topografie

geodezie cadastru. Or, din moment ce dispozitivul sentinței indică suprafețele

terenurilor care au făcut obiectul revendicării și identifică respectivele

terenuri prin adresele poștale, este clar că raportul de expertiză topografică

a fost reflectat în acesta. Faptul că expertul topograf indică și construcțiile

și lucrările existente pe terenul care trebuia identificat nu face ca

respectiva expertiză să aibă caracterul unei expertize în construcții civile și

industriale. Expertul a ținut cont de regula superficio solo cedit (terenul

este principalul iar construcția este accesoriul) și a avut în vedere inclusiv

construcțiile pentru a aduce argumente suplimentare, acolo unde era cazul, în

sprijinul modalității de identificare a terenului.

Procedându-se în

felul arătat anterior, prima instanță care a soluționat fondul litigiului, a

respectat principiul disponibilității și a soluționat cauza din perspectiva

obiectului acesteia.

Tribunalul a apreciat

corect că motivul principal și peremptoriu pentru care lămurirea nu se impunea

este acela că dispozitivul a fost executat de către părți voluntar fără ca, la

momentul executării să se ivească vreo nelămurire.

Susținerile apelantei

pârâte SC B. SA relative la existența unor piedici la intabularea dreptului de

proprietate sunt irelevante în speță, din moment ce dispozitivul sentinței

civile nr. 165/2007 nu transfera și nu constituia vreun drept real susceptibil

de a face obiectul intabulării în patrimoniul apelantei. Apelanta reclamantă SC

O. SA nu a învederat instanței că a întâmpinat dificultăți de genul celor

invocate de către apelanta pârâtă. Dacă aceasta din urmă a întâmpinat

dificultăți la intabularea unor drepturi consfințite în favoarea sa prin alte

hotărâri judecătorești atunci se poate pune problema lămuririi dispozitivului

acestora.

Susținerea apelantei

pârâte SC B. SA, conform căreia trimiterea la expertiza efectuată de expertul F.L.

ar fi necesară întrucât prin această probă s-ar stabili că SC B. SA este

proprietara subsolului construcției aflate pe terenurile revendicate, nu poate

fi analizată în cererea de lămurire a dispozitivului unei hotărâri care este

clară în identificarea imobilelor pe care pârâta a fost obligată să le lase în

deplină proprietate și posesie reclamantei. Instanța care a soluționat fondul

litigiului nu a fost sesizată cu capete de cerere având ca obiect constatarea

sau recunoașterea calității de proprietar a SC B. SA cu privire la anumite

construcții.

În consecință, Curtea

a respins și apelul declarat de către petenta pârâtă SC B. SA

Împotriva deciziei

civile nr. 78/ A din 12 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, a declarat recurs petenta pârâtă SC B. SA

Recurenta pârâtă a invocat

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că

hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ. și

a dispozițiilor art. 480 C. civ.

Potrivit art. 281

1

C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul,

întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde

dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să

lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

În speță, sunt

necesare lămuriri cu privire la întinderea și aplicarea dispozitivului

hotărârii în privința construcțiilor pe care pârâta SC B. SA a fost obligată să

le lase în deplină proprietate și liniștită posesie ca efect al admiterii

acțiunii în revendicare.

Prin cererea de

lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 165 din 01 februarie 2007

pronunțată de Tribunalul Bucuresti, secția a IV-a civilă, pârâta SC B. SA a

solicitat instanței să identifice în concret construcțiile pe care a fost

obligată să le lase în proprietate și posesie reclamantei, respectiv să indice în

concret alcătuirea construcțiilor, conform raportului de expertiză efectuat în

cauză de expert F.L., în vederea identificării acestora.

Cu prilejul

soluționării cererii de lămurire, instanța de fond a reținut, atât faptul că

identificarea construcțiilor se face potrivit raportului de expertiză întocmit

de expert F.L., cât și faptul că referire la raportul de expertiză se regăsește

doar în considerentele sentinței, așadar nu și prin dispozitivul hotărârii. Pârâta

SC B. SA a formulat apel arătând că în acest caz soluția era de admitere a

cererii de lămurire în sensul de a se lămuri că identificarea construcțiilor

este cea făcută prin expertiza F., iar nu de respingere.

Instanța de apel a menționat

că susținerea apelantei este parțial corectă și a confirmat prin decizia

pronunțată faptul că dispozitivul sentinței nr. 165 din 01 februarie 2007 a

Tribunalului București nu cuprinde descrierea construcțiilor, dar a considerat că

acest dispozitiv reflectă implicit faptul că aceste construcții sunt cele

descrise în expertiza F.L.

În felul acesta au

fost încălcate dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., care

menționează în mod expres că atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la

întinderea dispozitivului instanța trebuie să admită cererea și să dea aceste

lămuriri, precum și dispozițiile art. 261 C. proc. civ., referitoare la cuprinsul

hotărârii judecătorești și dispozițiile art. 480 C. civ., care reglementează

acțiunea în revendicare.

Dispozitivul hotărârii

trebuie să fie clar și explicit, iar nu implicit. Procedura lămuririi a fost

reglementată tocmai în vederea clarificării, interpretării măsurilor dispuse de

instanță atunci când acestea nu sunt explicite. Recunoscând că nu sunt

explicite, respectiv că referirea la expertiza F. în dispozitiv este implicită,

cum spune instanța de apel, se impunea lămurirea hotărârii în acest sens, iar

nu respingerea cererii de lămurire.

De asemenea, în cazul

unei acțiuni în revendicare imobiliară întemeiată pe dispozițiile art. 480 C.

civ., dispozitivul hotărârii trebuie să fie extrem de clar în sensul

identificării imobilului - teren și construcții, și să nu lase loc la

interpretări și speculații, cu atât mai mult în acele situații, cum este și

cazul în speță, în care, în urma revendicării se pun probleme de vecinătate

între părțile care au fost în litigiu, pârâta fiind proprietara altor suprafețe

de teren și construcții.

Ca urmare a

pronunțării hotărârii a cărei lămurire se solicită, SC B. SA se află în

raporturi de vecinătate cu reclamanta SC O.I.I.E. SRL, SC B. SA deținând alte

construcții și părți de construcții în zona respectivă.

În consecință, este

imperios necesar să se clarifice dispozitivul hotărârii în sensul de a se

menționa compunerea construcțiilor restituite reclamantei, cel puțin sub

aspectul de a se menționa că este vorba de construcțiile identificate prin

expertiza F., așa cum a menționat Tribunalul București prin încheierea din 17

noiembrie 2014.

Instanța de apel

menționează în considerentele deciziei recurate că expertiza F. este o

expertiză topo, iar prin faptul că identifică și construcțiile nu are

caracterul unei expertize construcții civile și industriale și din acest moment

nu poate fi admisă cererea de lămurire.

Expertiza F. este

singura expertiză efectuată în cadrul litigiului care identifică construcțiile.

Nu este vorba doar de o simplă identificare a construcțiilor existente pe

teren, cum menționează instanța de apel. Expertul F. descrie fiecare

construcție, menționând inclusiv starea acesteia și cui aparține potrivit

actelor de proprietate. In speță nu s-a pus nici un moment problema efectuării

unei expertize construcții, tocmai datorită faptului că expertul F. a

identificat atât terenurile, cât și construcțiile, iar hotărârile judecătorești

s-au pronunțat pe baza acestei expertize. Expertiza efectuată în procesul de

revendicare în apel de experții G.C., V.C. și C.M. se referă numai la terenuri,

iar nu și la construcții. Singura expertiză efectuată în proces care se referă

la construcții este expertiza F., aceasta identificând construcțiile fiecărei

părți, cum de altfel corect reține și instanța de apel și instanța de fond cu

prilejul soluționării cererii de lămurire.

Potrivit

raționamentului instanței de apel ar însemna că au fost restituite construcții,

fără să fie identificate și nu le poate identifica în procedura de lămurire,

ceea ce este inadmisibil.

Instanța de apel

reține în mod nelegal că în speță nu se mai impune lămurirea cu privire la

întinderea sau aplicarea dispozitivului întrucât hotărârea deja a fost pusă în

executare de bună voie. Acest aspect demonstrează o dată mai mult încălcarea

dispozițiilor legale care guvernează această procedură specială a lămuririi hotărârii

judecătorești, art. 281

1

și urm C. proc. civ.

Faptul că s-a

executat de bună voie sentința civilă a cărei lămurire se solicită este

irelevant în speță. Fiind vorba de o hotărâre de revendicare este imperios

necesar ca dispozitivul acesteia să descrie exact imobilul în litigiu.

Hotărârea judecătorească este cea care produce efecte juridice și se înscrie în

cartea funciară, nicidecum procesul verbal întocmit cu ocazia executării de

bună voie.

SC B. SA a formulat o

cerere de lămurire, iar nu o contestație la titlu, aceasta din urmă fiind

legată de executare. Cererea de lămurire nu are legătură si nu este

condiționată de procedura de executare.

Lămurirea poate

dispusă oricând, la cererea oricăreia din părți, ori de câte ori sunt necesare

lămurire cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului

hotărârii.

În plus, așa cum

rezultă din extrasul de carte funciară depus de recurentă la dosar în fața

instanței de fond și în apel rezultă că există o serie de suprapuneri la cartea

funciară, care se impun a fi lămurite.

În consecință,

considerentele deciziei în sensul că SC O.I.I.E. SRL nu a învederat instanței

că ar fi întâmpinat dificultăți la întabulare și că numai dacă aceasta

întâmpina astfel de dificultăți s-ar fi pus problema lămuririi dispozitivului

sunt străine de natura pricinii și de dispozițiile legale care reglementează

această procedură specială.

Lămurirea

dispozitivului este necesară ori de câte ori acesta este neclar, iar nu doar

atunci când sunt piedici la întabularea dreptului.

Existența unor

suprapuneri în cartea funciară demonstrează că situația nu este deloc clară și

deci se impune lămurirea dispozitivului hotărârii, urmând ca pe baza acestei

lămuriri să se clarifice ulterior aceste suprapuneri.

În condițiile în care

s-a reținut atât de către prima instanța, cât și de către instanța de apel că

identificarea construcțiilor este cea din raportul de expertiză F.L. și că

referința la raportul de expertiză există în considerente, așadar nu și în

dispozitiv, soluția care se impunea era cea de admitere a cererii de lămurire,

iar nu de respingere, stabilindu-se că alcătuirea construcțiilor este cea din

expertiza F.

În recurs, intimata

reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca

nefondat.

Examinând recursul

prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că nu este fondat.

Dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., pe care recurenta pârâtă și-a întemeiat cererea dedusă judecății, sunt

aplicabile pentru lămurirea hotărârii sub aspectul înțelesului, întinderii sau

aplicării dispozitivului.

În speță, prin

sentința civilă nr. 165 din 01 februarie 2007 Tribunalul București, secția a

IV-a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC O.I.I.E. SRL (..)

împotriva pârâtei SC B. SA (..), a obligat pârâta să lase reclamantei în

deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, Calea Rahovei,

compus din teren în suprafață de 129,1 m.p. si construcția existentă pe acesta,

imobilul situat în București, Calea Rahovei compus din teren în suprafață de

153,6 m.p. și construcția existentă pe acesta si imobilul situat în București,

Calea Rahovei, în suprafață de 506 m.p. și construcția existentă pe acesta. S-a

respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă împotriva

chematei în garanție SC T.C.C. SA (..), ca neîntemeiată.

Această hotărâre a

rămas definitivă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel București,

prin decizia civilă nr. 129/ A din 22 martie 2012 și irevocabilă, prin

respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

decizia nr. 825 din 20 februarie 2013.

În aceste condiții,

prin adresa nr. 282 din 22 februarie 2013, reclamanta SC O.I.I.E. SRL a

solicitat societății pârâte SC B. SA, ca în temeiul art. 622 alin. (1) C. proc.

civ., să își îndeplinească de bunăvoie obligația stabilită prin titlul

executoriu, sentința civilă nr. 165 din 01 februarie 2007 pronunțată de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

La data de 14 martie 2013,

pârâta SC B. SA a predat reclamantei SC O.I.I.E. SRL imobilele care au făcut

obiectul acțiunii în revendicare, prilej cu care a fost încheiat un proces -

verbal de predare/punere în posesie de către executorul judecătoresc.

La data de 08

octombrie 2014, pârâta SC B. SA a formulat cerere de lămurire a dispozitivului

sentinței civile nr. 165 din 01 februarie 2007 a Tribunalului București, secția

a IV-a civilă, cerere ce face obiectul cauzei pendinte, în sensul de a se

indica în concret alcătuirea construcțiilor pe care a fost obligată să le

restituie reclamantei, conform raportului de expertiză efectuat de expert F.L.

În acest context,

instanțele anterioare au reținut în mod corect, că motivul principal și

peremptoriu pentru care lămurirea nu se impune este acela că dispozitivul hotărârii

a fost executat de către părți în mod voluntar, fără ca la momentul executării

să se ivească vreo nelămurire.

Analizând cu

prioritate motivul de recurs invocat cu privire la această chestiune, Înalta

Curte constată că în timpul executării hotărârii, lămurirea se putea face numai

pe calea contestației la executare, iar după executarea de bună voie a

hotărârii judecătorești, lămurirea nu mai este posibilă pentru că această

procedură a fost pusă la dispoziția părții interesate, câtă vreme nu s-a cerut

executarea, tocmai pentru înlăturarea oricăror eventuale dificultăți la

executare.

Ulterior executării

de bună-voie de către părți, nu se mai poate cere lămurirea hotărârii sub

aspectul înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului.

Examinarea cu

prioritate a acestui motiv de critică face inutilă analiza celorlalte motive de

recurs, pe care instanța de control judiciar le amintește în continuare.

În ceea ce privește

susținerea recurentei pârâte în sensul că este greșit raționamentul instanței

de apel, potrivit căruia fiind restituite terenuri au fost restituite și construcții

fără să fie identificate, și care nu pot fi identificate în procedura de

lămurire a hotărârii, Înalta Curte constată că în litigiul de fond au fost

restituite imobilele ce au făcut obiectul acțiunii în revendicare, ca atare,

fiind respectat principiul disponibilității părților în procesul civil.

Imobilele supuse

restituirii, identificate prin expertiza F.L., sunt menționate în concret în

considerentele hotărârii care fac corp comun și explicitează dispozitivul

hotărârii, nefiind necesară o lămurire în acest sens.

Pe de altă parte,

această procedură este pusă la dispoziția părții interesate și folosită numai

atunci când există contradicții în cadrul dispozitivului, când acesta nu

cuprinde date care să permită executarea hotărârii, ceea ce nu este cazul în

speța de față, hotărârea fiind executată de bună voie de părți, fără

impedimente la executare.

Susținerile

recurentei relative la raporturile de vecinătate dintre părți, ca și cele care

vizează aspectele legate de problemele de carte funciară, referitoare la

existența unor piedici la intabularea dreptului de proprietate nu prezintă relevanță

din perspectiva soluționării cererii de față întemeiată pe art. 281

1

C. proc. civ.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge, ca nefundat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta SC B. SA împotriva deciziei civile nr. 78/

A din 12 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 septembrie 2015.