ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

25.02.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Asupra conflictului de competență de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 24/F din 08 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 50 rap.la art. 47 alin. (1), art. 597 alin. (1) și (2) raportat la art. 598 alin(1) lit. d) din C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a contestației la executare împotriva Sentinței penale nr. 7/F din data de 15.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020, contestație formulată de persoana condamnată A., deținut în Penitenciarul Poarta Albă, în favoarea Judecătoriei Medgidia.

A constatat existența conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel București și Judecătoria Medgidia și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță superioară comună, în vederea soluționării conflictului negativ constatat.

În acest sens, a reținut că prin cererile înregistrate pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. x/2020 și nr. y/2020, petentul condamnat A., deținut în Penitenciarul Giurgiu, a solicitat contopirea pedepselor. Prin încheierea din data de 14.01.2021 s-a dispus reunirea Dosarului nr. x/2020 la Dosarul nr. x/2020, cauza fiind soluționată sub acest din urmă număr. La termenul din 14.01.2021 petentul a arătat că pedeapsa de 5107 zile, recunoscută de Curtea de Apel București, este eronată.

La dosarul cauzei a fost atașat mandatul de executare nr. x/03.03.2020 și Hotărârea nr. 7/F/15.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel București.

La termenul din 14.01.2021 s-a pus în discuție excepția de necompetență materială.

Prin Sentința penală nr. 127 din 14.01.2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Judecătoria Medgidia a admis excepția de necompetență materială și în baza art. 597 - 598 din C. proc. pen. și art. 50 din C. proc. pen. a declinat competența materială de soluționare a cauzei, respectiv contestație la executare formulată de condamnatul A. (deținut în Penitenciarul Giurgiu) în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut următoarele:

Potrivit art. 598 din C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6) din C. proc. pen., iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Față de excepția invocată, instanța a reținut următoarele:

Petentul se află în executarea pedepsei de 5107 zile închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 7/F/15.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020, de recunoaștere a Sentinței penale nr. 498/2012 din data de 21.11.201 pronunțată de Judecătoria Valencia, secția a VIII-a penală, definitivă; Sentința penală nr. 524/15 din data de 22.10.2015 pronunțată de Judecătoria Valencia, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin sentința Curții Regionale din Valencia din data de 08.02.2016; Sentința penală nr. 460/15 din data de 26.11.2015 pronunțată de Judecătoria Valencia, secția a VI-a penală, rămasa definitivă la 26.11.2015, astfel cum a fost modificată prin Hotărârea nr. 14/26.07.2016 pronunțată de Judecătoria pentru Cauze penale nr. 14 Valencia, prin care a fost revocata suspendarea executării pedepsei, prin care persoana condamnata A., a fost condamnat la pedeapsa de 5107 zile închisoare, astfel: Sentința nr. 498/12 a Judecătoriei, secția a 8 a penală din Valencia din data de 21.11.2012, persoana transferabilă a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 242.1 din C. pen. spaniol; Sentința nr. 524/15 a Judecătoriei, secția a II-a penală, din Valencia din data de 22.10.2015 persoana transferabila a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 10 ani, 12 luni și 2 zile pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, două infracțiuni de tentativa la tâlhărie și doua infracțiuni de vătămare corporală prevăzute de art. 237, 242 și 617 .1 din C. pen. spaniol; Sentința nr. 460/15 a Judecătoriei, secția a 6 a Penala din Valencia, din data de: 26.11.2015, persoana transferabilă a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție prevăzută de art. 237, 238,1, 240 și 241.1 din C. pen. spaniol. Această sentință a fost modificată prin Hotărârea nr. 14/26.07.2016 pronunțată de Judecătoria pentru Cauze penale nr. 14 Valencia prin care a fost revocată suspendarea executării pedepsei.

Instanța a constatat că obiectul cererii petentului condamnat este nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută, respectiv Sentința penală nr. 7/F/15.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, aspect ce nu poate fi considerat o cauză de stingere/micșorare a pedepsei în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., ci reprezintă o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, așa încât o astfel de cerere are drept temei art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Urmare a declinării de competență, cauza a fost înregistrată la data de 29.01.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, sub nr. x/2020.

Examinând cererea de contestație la executare a Sentinței penale nr. 7/F/15.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 03.03.202) instanța a constatat că nu este incident cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare), întrucât nu se invocă vreo nelămurire privind punerea în executare a hotărârii în sensul existenței unei erori materiale evidente în dispozitiv, de natură a putea fi înlăturată de însăși instanța care a pronunțat hotărârea ci, petentul condamnat și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modalitatea în care a fost recunoscută pedeapsa de 5107 zile închisoare aplicată de autoritățile judiciare spaniole prin cumul aritmetic, solicitând, în esență, contopirea potrivit regulilor concursului de infracțiuni.

S-a menționat că, prin urmare, contestația la executare formulată de către condamnat vizează, în realitate, o cauză de micșorare a pedepsei fiind incident cazul prevăzut de art. 598 alin(1) lit. d) din C. proc. pen. (când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei)

Contestația la executare prin care se vizează, în fapt micșorarea pedepsei, întemeiată pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. se judecă, conform art. 597 alin. (1) și alin. (6) din C. proc. pen. de instanța de executare sau de instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului.

În cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoașterea unei hotărâri penale străine în vederea transferării condamnatului pentru executarea pedepsei într-un penitenciar din România, instanța competentă să judece contestația la executare este instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță, infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului.

Conform MEPI nr. x/2020 emis la data de 03.03.2020, contestatorul a fost condamnat pentru infracțiuni de tâlhărie care atrag, conform art. 35 alin. (1) din C. proc. pen. competența materială de soluționare, în primă instanță, a judecătoriei.

Or, persoana condamnată se afla, la momentul introducerii cererii în Penitenciarul Poarta Albă astfel că, s-a apreciat că Judecătoria Medgidia, inițial sesizată, era competentă să soluționeze contestația la executare.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Medgidia.

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară.

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența.

Înalta Curte constată că, condamnatul A. se află în executarea pedepsei de 5107 zile închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 7/F/15.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020, de recunoaștere a Sentinței penale nr. 498/2012 din data de 21.11.201 pronunțată de Judecătoria Valencia, secția a VIII-a penală, definitivă; Sentința penală nr. 524/15 din data de 22.10.2015 pronunțată de Judecătoria Valencia, secția a II-a penală, rămasa definitivă prin sentința Curții Regionale din Valencia din data de 08.02.2016; Sentința penală nr. 460/15 din data de 26.11.2015, pronunțată de Judecătoria Valencia, secția a VI-a penală, rămasă definitivă la 26.11.2015 astfel cum a fost modificata prin Hotărârea nr. 14/26.07.2016 pronunțată de Judecătoria pentru Cauze penale nr. 14 Valencia, prin care a fost revocată suspendarea executării pedepsei, prin care persoana condamnată A., a fost condamnat la pedeapsa de 5107 zile închisoare, astfel: Sentința nr. 498/12 a Judecătoriei, secția a 8 a penală din Valencia din data de 21.11.2012, persoana transferabilă a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 242.1 din C. pen. spaniol; Sentința nr. 524/15 a Judecătoriei, secția a II-a penală, din Valencia din data de 22.10.2015 persoana transferabila a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 10 ani, 12 luni și 2 zile pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, două infracțiuni de tentativă la tâlhărie și doua infracțiuni de vătămare corporală prevăzute de art. 237, 242 și 617 .1 din C. pen. spaniol; Sentința nr. 460/15 a Judecătoriei, secția a VI-a penală, din Valencia, din data de: 26.11.2015, persoana transferabilă a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție prevăzută de art. 237, 238,1, 240 și 241.1 din C. pen. spaniol. Această sentință a fost modificată prin Hotărârea nr. 14/26.07.2016 pronunțată de Judecătoria pentru Cauze penale nr. 14 Valencia prin care a fost revocată suspendarea executării pedepsei.

Din actele dosarului, respectiv din cuprinsul cererii formulată de condamnatul A. aflată la Dosar nr. x/2020 al Judecătoriei Medgidia reiese că acesta solicită contopirea pedepselor recunoscute prin Sentința penală nr. 7/F/15.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 03.03.2020 potrivit regulilor concursului de infracțiuni din C. pen. român.

Înalta Curte reține în raport cu motivele formulate, că, cererea având ca obiect contestația la executare formulată de către condamnat vizează o cauză de micșorare a pedepsei fiind incident cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. (când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei).

Conform art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face "când se invocă amnistia, prescripția grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei". Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., contestația la executare se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6) din C. proc. pen., respectiv instanța de executare sau instanța egală în grad cu instanța de executare, în a cărei raza se află locul de deținere.

Potrivit dispozițiile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, curtea de apel este competentă doar în cazul în care se cere recunoașterea și punerea în executare, pe teritoriul României, a hotărârilor judecătorești străine, în vederea transferării persoanei condamnate, sau în vederea executării în regim de detenție a pedepsei.

În acest sens, se are în vedere și Decizia nr. 1 din 22.02.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii, în considerentele căreia s-a remarcat faptul că, potrivit Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, curtea de apel dobândește atribuții specifice instanței de executare, respectiv de modificare a pedepsei, numai dacă ulterior recunoașterii unei hotărâri judecătorești străine același stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaștere a unei hotărâri privind aceeași persoană, potrivit art. 160 alin. (7) coroborat cu art. 154 alin. (13) lit. b), ceea ce înseamnă, per a contrario, că pentru celelalte situații caracteristice materiei executării competența se va stabili potrivit normelor de drept comun în materie.

În aceste condiții, instanța competentă să judece contestația la executare este instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță, infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului.

Având în vedere că la momentul formulării cererii condamnatul A. se afla la Penitenciarul Poarta Albă și văzând că, conform MEPI nr. x/2020 emis la data de 03.03.2020, acesta a fost condamnat pentru infracțiuni de tâlhărie care atrag, conform art. 35 alin. (1) din C. proc. pen. competența materială de soluționare, în primă instanță, a judecătoriei, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel București a reținut că nu este competentă, competența revenind judecătoriei, potrivit normelor procesuale de drept comun, raportat la infracțiunile pentru care cetățeanul român A. a fost condamnat prin hotărârea judecătorească străină, recunoscută conform legislației române, respectiv Judecătoriei Medgidia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili că instanța competentă a soluționa cauza privind pe condamnatul A. este Judecătoria Medgidia, instanță căreia îi va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat A., în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.