ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Ordonanța din data de 26 septembrie 2018 emisă în dosarul penal nr. x/2015 al Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției, s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii abuz în serviciu, prev. de art. 297 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, presupus a fi săvârșită de membrii Comisiei Județene de Fond Funciar Timiș și al infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, prev. art. 47 C. pen. rap. la art. 297 C. pen. cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000, presupus a fi săvârșită de către A., cu motivarea că fapta nu este prevăzută de legea penală, reținându-se dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În fapt, s-a arătat că, în cursul anului 2013, prin intermediul unor hotărâri ale Comisiei de Fond Funciar Arad a fost efectuat un transfer de anexe din județul Arad în județul Timiș, cu aprobarea Comisiei de Fond Funciar a județului Timiș. La acel moment, s-a motivat realizarea transferului prin aceea că în județul Arad nu ar mai fi teren disponibil pentru a elibera certificate de proprietate pentru cei îndreptățiți, iar pe raza județului Timiș există teren excedentar.

Potrivit informațiilor existente, persoanele îndreptățite să primească aceste terenuri erau persoane fizice din județul Arad, care au vândut drepturile litigioase numitului A., beneficiarul real al acestor terenuri.

S-a mai sesizat că, în realizarea acestui transfer de anexe, este implicat și prefectul județului Timiș, numitul B., fost angajat al societăților deținute de A..

Procurorul de caz, în motivarea soluției de clasare a reținut că, analizându-se actele normative incidente în cauză, s-a constatat că atribuțiile comisiilor județene de fond funciar sunt prevăzute de art. 6 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 și că membrii Comisiei Județene de Fond Funciar Timiș au aprobat, la data de 20 septembrie 2012, validarea transferului de anexe prin încălcarea dispozițiilor art. 10 din H.G. nr. 890/2005 întrucât, la acea dată, procesul de reconstituire a dreptului de proprietate nu era finalizat, iar din datele prezentat în ședința comisiei din data de 20 septembrie 2012 nu rezulta un excedent de teren la nivelul județului Timiș.

S-a mai reținut că, de altfel, prin Legea nr. 165/16 mai 2013, s-a eliminat posibilitatea transferului de anexe între două județe, o astfel de situație fiind posibilă doar în același județ și numai între două localități.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 165/16 mai 2013, în situația în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile județene de fond funciar, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se atribuie un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine:

a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar;

b) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unității administrativ-teritoriale de institute, de stațiuni de cercetare ori de alte instituții publice;

c) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de stațiuni de cercetare ori de instituții publice pe raza localităților învecinate, aflate în același județ.

Astfel, s-a constatat că, la data de 20 septembrie 2012, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/16 mai 2013, membrii Comisiei Județene de Fond Funciar Timiș, prin aprobarea transferului de anexe între județele Timiș și Arad, înainte de încheierea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate pe raza județului Timiș, și-au îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, încălcând dispozițiile H.G. nr. 890/2005.

Față de aceste aspecte, raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, prin Ordonanța nr. 83/P/2015 din data de 26 septembrie 2018, s-a apreciat că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Un alt aspect reținut în ordonanța de clasare vizează faptul că din probele administrate a rezultat că numitul A., persoana care a cumpărat drepturile litigioase asupra terenurilor, i-ar fi instigat pe membrii Comisiei Județene de Fond Funciar Timiș să încalce dispozițiile legale și să-și exercite defectuos atribuțiile de serviciu și s-a apreciat, cu aceleași argumente, că fapta nu este prevăzută de legea penală.

La data de 17 ianuarie 2020 a fost întocmit referatul cu nr. x/2018 de către Serviciul Teritorial Timișoara din cadrul D.N.A., ce a fost transmis către secția de combatere a corupției din cadrul DNA, prin care se solicită să se analizeze legalitatea soluției de clasare dispusă în dosarul cu nr. x/2015 al DNA, secția de combatere a corupție.

Din conținutul referatului cu nr. x/2018 al Serviciului Teritorial Timișoara, au rezultat următoarele:

Dosarul penal nr. x/2018 al Serviciului Teritorial Timișoara s-a constituit ca urmare a sesizării din oficiu din data de 12 iulie 2018, prin procesul-verbal întocmit constatându-se că există indicii din care rezultă posibila implicare a unor funcționari din cadrul Agenției Domeniile Statului Timiș și ai Prefecturii județului Timiș, în săvârșirea unor infracțiuni de corupție, constând în aceea că, în perioada 2012 - 2016, în schimbul unor avantaje materiale, au favorizat punerea în posesie cu terenuri prejudiciind astfel patrimoniul județului în beneficiul persoanelor interesate, folosindu-se de prerogativele funcțiilor deținute, prin întocmirea de documente specifice privind schimbarea amplasamentelor și comasarea de terenuri pentru cetățenii cu drept de punere în posesie, prin proceduri de schimb de anexe de la Comisia Județeană de Fond Funciar Arad la Comisia Județeană de Fond Funciar Timiș, cât și între comisiile locale de fond funciar din județul Timiș.

S-a arătat că între comisiile județene de fond funciar și comisiile locale de fond funciar, s-au realizat transferuri ilegale de terenuri, prin schimbarea amplasamentelor și comasare, acțiuni în urma cărora a fost diminuat patrimoniul A.D.S. și, implicit, veniturile la bugetul de stat ca urmare a diminuării încasărilor aferente redevențelor de concesiune.

În aceste activități ilicite s-au implicat numiții: C. și D., din cadrul A.D.S. Timiș, precum și persoane cu funcții de conducere din cadrul A.D.S. București și funcționari din cadrul Prefecturii Timiș.

În concret, cu privire la transferurile ilegale de terenuri între comisiile județene de fond funciar și comisiile locale de fond funciar, prin schimbarea amplasamentelor și comasare, acțiuni în urma cărora s-a produs un prejudiciu în patrimoniul A.D.S., fiind diminuate și încasările aferente redevențelor de concesiune, acțiuni derulate cu concursul numiților C. și D., din cadrul A.D.S. Timiș, cu sprijinul unor persoane cu funcții de conducere din cadrul A.D.S. București, au fost identificate următoarele situații:

- transferuri de terenuri din localitatea Felnac, județul Arad în localitatea Giera, județul Timiș (999,9 ha);

- preluare patrimoniu A.D.S. Viile Recaș, ajunse în proprietatea fostului concesionar;

- preluare prin transfer de anexe, cu schimbare de amplasament, Viile Buziaș (activitate nefinalizată);

- preluare prin transfer de anexe Viile Buziaș 2 (pe rolul Judecătoriei Lugoj este înregistrat un dosar având ca obiect suprafața de 28,79 ha din cele 200 ha, cu privire la care s-a dispus punerea în posesie prin protocol);

- schimburi de amplasamente și comasare de la comisii locale de fond funciar din județul Timiș.

În sensul celor arătate au fost inițiate și derulate demersuri de punere în posesie, pe alte amplasamente decât cete inițiale, pentru persoane influente și cu potențial financiar, interesate de obținerea de suprafețe de teren comasate, pentru care, altfel, ar fi trebuit să plătească redevențe.

O astfel de situație a fost identificată cu privire la schimbarea amplasamentului unor terenuri din localitatea Felnac, județul Arad în localitatea Giera, județul Timiș.

Cumpărător a fost numitul E., prin mandatar A. (persoană aflată în relații apropiate cu prefectul județului Timiș din acea perioadă, numitul B., persoană care a fost angajat al societății deținute de A.), pentru suprafețe de teren comasate situate în localitatea Giera, terenuri care, ulterior, au fost înstrăinate, prin vânzare, către numiții F. și G., fondatori ai farmaciilor H. și I., actele fiind autentificate la "BNP J." București.

Ca urmare a transferului de anexe prin hotărâri ale Comisiilor județene de fond funciar Timiș și Arad, la nivelul județului Timiș, a fost încheiat Protocolul de predare-preluare a terenurilor cu destinație agricolă din domeniul privat al statului din 11 ianuarie 2013, suprafața de referință fiind de 999,9 ha teren.

Prin Hotărârea nr. 41 din 20 septembrie 2012, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a terenurilor din Timiș a hotărât validarea transferului de anexe de pe raza comunei Felnac, județul Arad pe raza județului Timiș, comuna Giera, a unui număr de 457 cereri pentru suprafața de 999,9 ha, urmând a se proceda la efectuarea de modificări în listele anexă 39 Felnac și 49 Giera.

Terenurile din comuna Giera, județul Timiș au făcut obiectul inventarierii fiind aplicabile dispozițiile art. 221 din Legea nr. 1/2000, conform PV 499 și PV 500 din data de 13 septembrie 2010, fiind terenuri neretrocedabile, evidențiate astfel în baza de date a A.D.S. București și Timiș.

Astfel, pentru a putea ieși din patrimoniul A.D.S., se impunea a se consemna că acele terenuri nu erau sub incidența art. 221 din Legea nr. 1/2000.

La solicitarea A.D.S., Corpul de Control al M.A.D.R. a constatat că suprafețele de teren care fac obiectul procesului-verbal de delimitare nr. x/30 mai 2008 (care cuprinde parcelele transferate ulterior pentru cetățenii din județul Arad) nu sunt sub incidența art. 221 din Legea nr. 1/2000 și pot face obiectul retrocedării, celelalte suprafețe de teren fiind neretrocedabile.

Procesele-verbale de constatare au fost întocmite de comisia de specialitate constituită în baza deciziei președintelui A.D.S. nr. 155/19 iulie 2010, iar prin Nota de constatare a Corpului de Control al M.A.D.R. nr. 206338 s-a arătat că suprafețele de teren nu se află sub incidența art. 221 din Legea nr. 1/2000.

Ulterior, s-a modificat și baza de date a A.D.S. în sensul că s-a precizat că terenurile sunt "retrocedabile conform notei " făcând obiectul Protocolului A.D.S.Giera/Arad.

Față de starea de fapt descrisă în actul de sesizare, prin ordonanța din data de 20 iulie 2018, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. și abuz în serviciu, prev. de art. 297 C. pen. cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000.

La prezenta cauza a fost atașat și procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 7 iunie 2019, prin care s-au reținut aspecte similare cu cele descrise mai sus, în concret, arătându-se că în cursul anului 2019, urma a fi finalizată o tranzacție prin care s-ar prelua aproximativ 3.400 ha din patrimoniul A.D.S., terenurile fiind situate în județele Timiș și Arad, activitate infracțională în care este implicat numitul K., fost director al L. Timișoara, interesat de obținerea de fonduri europene pentru proiecte din domeniul agricol.

Prin Ordonanța din data de 13 februarie 2019, s-a dispus reunirea dosarului penal nr. x/2019, în care a fost formulată o sesizare de către numitul M., care a învederat aspecte similare, respectiv comiterea de fapte de natură penală cu prilejul unor schimburi de terenuri efectuate pe raza județului Timiș, cu implicarea directă a unor funcționari din cadrul Prefecturii Timiș, A.D.S. și a altor unități administrative sau instituții publice.

La dosarul penal nr. x/2018, s-a mai reunit și cauza penală nr. x/P/2018, aflată în supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, constituită ca urmare a sesizării formulate de reprezentanții Corpului de Control al Ministrului Afacerilor Interne, conform procesului-verbal din data de 9 mai 2018, din care rezultă, urmare a controlului tematic efectuat la Instituția Prefectului Județului Timiș, neregulile identificate în fundamentarea transferului de anexe (cu suprafețe de teren) între județele Arad și Timiș și deficiențe în procesul de gestionare a titlurilor de proprietate în perioada 2015 - 2018 pentru suprafețe de teren situate în localități din jud. Timiș și emiterea mai multor ordine ale prefectului pentru atribuirea în proprietate a suprafețelor de teren aferente caselor de locuit din județul Timiș.

Analizând soluția dispusă prin ordonanța din data de 26 septembrie 2018 întocmită în dosarul cu nr. x/2015 al DNA, secția de combatere a corupției prin care s-a dispus clasarea cauzei cu privire la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen., prin raportare la aspectele expuse în conținutul referatului cu nr. x/2018 din 17 ianuarie 2020 al Serviciului Teritorial Timișoara, procuror șef al secției de combatere a corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a constatat că sunt incidente disp. art. 335 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea.

Mai precis, pe parcursul efectuării actelor de urmărire penală în dosarul cu nr. x/2018 al ST Timișoara, au apărut elemente noi care evidențiază încălcarea atribuțiilor de serviciu de către reprezentanții Comisiei Județene de Fond Funciar Timiș și ai Comisiilor Locale de Fond Funciar Giera și Felnac prin realizarea unui transfer de anexe între Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Felnac și Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Giera pentru un număr de 457 de persoane (toate avându-l ca mandatar pe A.) în vederea restituirii unei suprafețe de 999,9 ha.

La data de 18 iunie 2012, A.N.R.P., prin adresa nr. x/DFp, a comunicat Instituției Prefectului Timiș, că transferul de anexe între comisii în vederea punerii în posesie a persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Arad ar fi posibilă numai după clarificarea necesarului de suprafață la nivelul județului Timiș și doar în măsura în care nu ar fi afectat interesele persoanelor care solicitau restituirea în natură a terenurilor în județul Timiș.

Cu toate acestea, membrii Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Timiș au validat transferul de anexe dispunându-se efectuarea modificărilor în listele Anexă 39 Felnac și Anexă 49 Giera, deși la nivelul județului Timiș nu erau finalizate procedurile de restituire a proprietăților funciare și nu se putea concluziona cu privire la existența terenurilor disponibile în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 890/2005, în vigoare la acel moment.

Persoanele îndreptățite să primească aceste terenuri erau persoane fizice din județul Arad, care ar fi vândut drepturile litigioase numitului A. și a altor persoane din anturajul său, respectiv: E. și N..

Beneficiarul acestor demersuri ar fi fost A., care, începând din anul 2003, ar fi achiziționat drepturi litigioase privind punerea în posesie a beneficiarilor Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, de autorii/moștenitorii celor îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pe raza comunelor Felnac și Zăbrani, ambele din județul Arad.

Acesta a dobândit, atât direct, cât și prin intermediarii E. și SC O. SRL, administrată de soția lui A., drepturi litigioase asupra suprafețelor de 1.194,83 ha pe raza comunei Felnac și 1.132,93 ha pe raza comunei Zăbrani.

Urmare a imposibilității reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, ori pe raza altor localități din județul Arad și, având cunoștință despre existența unei suprafețe de 2.600 ha liberă de sarcini, aparținând Agenției Domeniului Statului, în cursul anului 2011, A. s-ar fi adresat, prin intermediul Comisiei Locale de Fond Funciar Felnac (județul Arad), Comisiei Locale de Fond Funciar Giera (județul Timiș), obținând acceptul transferului de anexe de pe raza comunei Felnac pe raza comunei Giera, pentru un număr de 457 persoane cărora urma a li se restitui suprafața totală de 999,9 ha.

Cu prilejul deplasării la Primăria Giera, au fost ridicate documente și înscrisuri ce au legătură cu prezenta cauză, iar, în urma studierii acestora s-au constatat următoarele:

- Comisia Locală de Fond Funciar Giera nu s-a întrunit pentru a analiza și a formula un punct de vedere cu privire la acceptarea transferului de terenuri de la Felnac (județul Arad) la Giera (județul Timiș). Cu toate acestea, funcționari din cadrul Primăriei Giera au emis documente prin care au atestat, în mod nereal, că acceptă transferul de terenuri în condițiile în care nu se încheiase nici punerea în posesie pentru localnici.

- Persoanele înscrise în Anexe au întocmit procuri, prin care l-au împuternicit pe A. să efectueze demersurile necesare reconstituirii dreptului de proprietate, iar după obținerea terenurilor să fie îndreptățit să le tranzacționeze.

După încheierea procesului-verbal de punere în posesie și emiterea titlurilor de proprietate, A., cu sprijinul unor notari publici a încheiat, ca și mandatar, contracte de vânzare-cumpărare prin care a înstrăinat întreaga suprafață de 999,9 ha folosindu-se de procurile indicate mai sus, către societatea O. SRL, reprezentată de asociat și administrator P. (soția persoanei mandatate să înstrăineze terenurile).

Procedându-se la verificarea, prin sondaj, a procurilor, s-a constatat că unele dintre persoanele care l-au mandatat pe A. erau decedate la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare a terenurilor, astfel că acele tranzacții nu sunt legale, procura încetând a-și produce efecte la data decesului mandantului.

Față de cele expuse, procurorul șef a apreciat că elementele noi care s-au conturat în urma efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. x/2018 sunt în măsură să susțină existenta unor indicii de săvârșire a infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, în care au fost implicați funcționari din cadrul Instituției Prefectului Timiș, precum și notarul care a emis cele 999 de procuri.

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor legale, având în vedere actele normative care reglementează procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, se observă că dispozițiile din H.G. nr. 890/2005 se regăsesc și în legislația primară.

Este adevărat că, așa cum s-a reținut prin Ordonanța nr. 83/P/2015 din data de 26 septembrie 2018 atribuțiile comisiilor comunale și a comisiilor județene de fond funciar sunt reglementate de H.G. nr. 890/2005, art. 5 și art. 6, însă se regăsesc și în legislația primară. De altfel, mențiunile din hotărârea de guvern indică modul de aplicare a legislației primare.

Astfel, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, "La stabilirea, prin reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute Ia art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată ..."

De asemenea, potrivit art. 37 din Legea nr. 1/2000, "persoanelor fizice ale cărora terenuri au intrat în componența fostelor cooperative agricole de producție și, ca urmare a comasărilor, nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate în condițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, li se reconstituie dreptul de proprietate în condițiile prezentei legi, pe vechile amplasamente, în perimetrul societăților comerciale cu capital de stat, dacă acestea nu au fost atribuite în conformitate cu art. 2 alin. (1) din prezenta lege", dispoziție nesocotită prin întocmirea Anexei 49 Giera și validarea transferului de anexe.

Un alt aspect important vizează faptul că reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele 999,9 ha. s-a făcut într-un bloc fizic, prin comasarea unor suprafețe mai mici, toate cele 457 de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate fiind reprezentate de numitul A.. Fiecare dintre aceste persoane ar fi avut drept de proprietate asupra unei suprafețe de aproximativ 2 ha. și, prin demersurile întreprinse, s-a ajuns la sporirea valorii terenurilor, obținându-se, în mod ilicit, un preț mai mare al acestora. Prin aceasta s-au încălcat atât dispozițiile art. 10 din H.G. nr. 890/2005, devenind incidente prevederile art. III alin. (1) lit. g) din Legea nr. 169/1997 republicată, în conformitate cu care: ..sunt lovite de nulitate absolută ... transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege. în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului".

În consecință, prin Ordonanța nr. 23/II-2/2020 din 6 februarie 2020 emisă de procurorul șef al secției de combatere a corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, în temeiul art. 286 C. proc. pen., art. 304 alin. (2) C. proc. pen. și art. 335 alin. (2) și (4) C. proc. pen., s-a dispus revocarea, din oficiu, a ordonanței din data de 26 septembrie 2018 întocmită în dosarul cu nr. x/2015 al DNA, secția de combatere a corupției, prin care s-a dispus clasarea cauzei, redeschiderea și reluarea urmăririi penale în dosarul cu nr. x/2015 al DNA, secția de combatere a corupției și sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, pentru a hotărî asupra legalității și temeiniciei ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale.

Prin Încheierea penală din 20 martie 2020, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, secția I penală, având în vedere calitatea de senator deținută în prezent de intimatul B., s-a apreciat că, în cauză, competența de soluționare a cauzei având ca obiect confirmarea redeschiderii urmăririi dispusă prin Ordonanța nr. 23/II-2/2020 din data de 6 februarie 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, aparține judecătorului de camera preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție astfel încât a fost admisă admisă excepția necompetenței materială a Tribunalului București, după calitatea persoanei formulată de intimatul B. și, în temeiul art. 50 alin. (1) și (4) C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cererea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției dispusă prin Ordonanța nr. 23/II-2/2020 din data de 6 februarie 2020, prin prisma dispozițiilor art. 335 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:

Cu titlu prealabil, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că potrivit dispozițiilor art. 335 alin. (4) C. proc. pen., redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancțiunea nulității. Judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea suspectului sau după caz, a inculpatului și cu participarea procurorului, asupra legalității și temeiniciei ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale.

Din perspectiva condițiilor impuse de textul legal evocat, judecătorul de cameră preliminară constată că a fost respectat termenul de 3 zile pentru confirmare, Ordonanța nr. 23/II-2/2020 din data de 6 februarie 2020 a procurorului șef al secției de combatere a corupției din cadrul D.N.A. fiind trimisă în ziua următoare Tribunalului București. Chiar dacă prin Încheierea din data de 20 martie 2020 a Tribunalului București s-a dispus declinarea competenței de soluționare în considerarea calității de senator deținută de intimatul B., relevantă sub aspectul respectării termenului prevăzut de art. 335 alin. (4) C. proc. pen. este data inițială a transmiterii ordonanței, respectiv 7 februarie 2019.

Cu referire la fondul cererii, judecătorul de cameră preliminară constată că inițial, prin Ordonanța din data de 26 septembrie 2018, în dosarul penal nr. x/2015 al D.N.A., s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul comiteri infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 și de instigare la abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000, cercetările vizând membrii Comisiei județene de fond funciar Timiș și respectiv, pe numitul A..

În esență, s-a reținut prin ordonanța menționată că în anul 2013, întrucât pe raza teritorială a județului Arad nu ar fi existat teren disponibil pentru recunoașterea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, au fost preluate asemenea terenuri din județul Timiș, prin hotărâri ale Comisiei județene de fond funciar Timiș. Din cercetări a rezultat că persoanele care ar fi fost îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate erau persoane fizice din județul Arad, care însă au vândut drepturile litigioase numitului A. și totodată, că în realizarea transferului terenurilor dintre cele două județe, ar fi fost implicat numitul B., prefect al județului Timiș și care a fost în trecut angajat al societăților deținute de A.. S-a reținut prin aceeași ordonanță că atribuțiile comisiei județene de fond funciar sunt prevăzute de art. 6 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 și că prin Legea nr. 165/2013 s-a eliminat posibilitatea transferului de anexe (terenuri) între două județe, o asemenea posibilitate fiind recunoscută numai între două localități. Deși hotărârea Comisiei județene de fond funciar Timiș a fost adoptată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, s-a reținut prin Ordonanța nr. 83/P/2015 din data de 26 septembrie 2018 că membrii comisiei județene de fond funciar și-au îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, încălcând dispozițiile H.G. nr. 890/2005, întrucât la data de 20 septembrie 2012, procesul de reconstituire a dreptului de proprietate nu era finalizat, iar din datele prezentate în ședința comisiei nu rezulta un excedent de teren la nivelul județului Timiș.

Astfel, prin ordonanța menționată, în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016, întrucât în sarcina persoanelor vizate de cercetări nu s-a putut reține încălcarea unor atribuții prevăzute de acte normative care să constituie legislație primară, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus clasarea cauzei, reținându-se că fapta nu este prevăzută de legea penală. Aceeași soluție s-a dispus și cu privire la împrejurarea că numitul A., persoana care a cumpărat drepturile litigioase, i-a instigat pe membrii comisiei județene de fond funciar să încalce dispozițiile legale și să-și exercite defectuos atribuțiile de serviciu, reținându-se că fapta nu este prevăzută de legea penală.

La data de 17 ianuarie 2020 a fost întocmit un referat, cu nr. x/2018 de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara, prin care s-a solicitat să se analizeze legalitatea soluției de clasare dispusă în dosarul nr. x/2015. În referatul menționat s-a arătat că în dosarul penal nr. x/2018 al D.N.A. Serviciul Teritorial Timișoara, constituit ca urmare a sesizării din oficiu din data de 12 iulie 2018, s-a constatat existența unor indicii din care rezultă posibila implicare a unor funcționari din cadrul Agenției Domeniile Statului Timiș și al Prefecturii județului Timiș în comiterea unor infracțiuni de corupție, constând în aceea că în perioada 2012 - 2016, în schimbul unor avantaje materiale au favorizat punerea în posesie cu terenuri, inclusiv prin realizarea unor transferuri ilegale de terenuri între comisiile locale și cele județene de fond funciar. Printre aspectele constatate în urma cercetărilor a fost și cea referitoare la schimbarea amplasamentelor unor terenuri din localitatea Felnac, județul Arad în localitatea Giera, județul Timiș, operațiune în care ar fi fost implicați numiții A. și B. și care s-a materializat în adoptarea Hotărârii nr. 41 din 20 septembrie 2012 a Comisie județene de fond funciar Timiș.

Prin Ordonanța nr. 23/II-2/2020 din data de 6 februarie 2020 a procurorului șef al secției de combatere a corupției din cadrul D.N.A. s-a reținut în baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen. că aspectele cuprinse în referatul nr. x/2018 din data de 17 ianuarie 2020 întocmit de D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara constituie fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea. S-a arătat că pe parcursul efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. x/2018 au apărut elemente noi care evidențiază încălcarea atribuțiilor de serviciu de către reprezentanții Comisiei județene de fond funciar Timiș, prin realizarea ilegală a transferului de terenuri, în condițiile în care, prin adresa nr. x din data de 18 iunie 2012 a A.N.R.P. s-a comunicat că transferul de terenuri ar fi fost posibil numai după clarificarea necesarului de suprafață la nivelul județului Timiș. Or, la acel moment, la nivelul județului Timiș nu erau finalizate procedurile de restituire a proprietăților funciare și nu se putea concluziona cu privire la existența terenurilor disponibile. De asemenea, s-a reținut că numitul A. era în toate cazurile beneficiarul real al terenurilor solicitate la reconstituirea dreptului de proprietate, cumpărându-le de la persoanele fizice îndreptățite, unele dintre acestea fiind decedate încă la momentul efectuării tranzacțiilor.

În consecință, s-a apreciat că elementele noi care s-au conturat în urma cercetărilor efectuate în dosarul penal nr. x/2018 sunt în măsură să susțină existența unor indicii de săvârșire a infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000, iar dispozițiile H.G. nr. 890/2005, reținute ca fiind încălcate de către funcționarii publici se regăsesc și în legislația primară, respectiv, Legea nr. 1/2000, astfel încât, în baza art. 335 alin. (2) și (4) C. proc. pen. s-a dispus revocarea, din oficiu, a ordonanței din data de 26 septembrie 2018 întocmită în dosarul nr. x/2015 al D.N.A. prin care s-a dispus clasarea cauzei, redeschiderea și reluarea urmăririi penale.

Cu referire la procedura aplicabilă în cauză, judecătorul de cameră preliminară reține că potrivit dispozițiilor art. 335 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen., redeschiderea urmăririi penale constituie o reevaluare de către procuror a soluției de netrimitere în judecată și poate interveni în trei ipoteze:

- în contextul controlului ierarhic, procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția de netrimitere în judecată, constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea;

- constatarea de către procurorul de caz a apariției unor fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea;

- invalidarea soluției de renunțare la urmărire penală ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligațiilor de către făptuitor.

În ceea ce privește prima ipoteză, redeschiderea urmăririi penale este consecința controlului de legalitate și temeinicie a soluției de către procurorul ierarhic superior, indiferent dacă acest control a fost declanșat la plângerea unei persoane interesate sau din oficiu și vizează inexistența împrejurării pe care s-a întemeiat clasarea.

Cea de-a doua ipoteză este consecința apariției unor fapte sau împrejurări noi, care conduc la constatarea că a dispărut împrejurarea pe care s-a întemeiat clasarea. Din modul de redactare a dispozițiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen. se desprinde concluzia că faptele sau împrejurările trebuie să aibă un caracter de noutate, în mod similar reglementării cazului de revizuire de la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv fie să nu fi fost cunoscute procurorului de caz la momentul dispunerii soluției de clasare, fie să fi apărut ulterior adoptării acesteia. Imperativul caracterului de noutate al faptelor sau împrejurărilor constatate rezultă și din modul de redactare a căii de urmat de către procuror, textul art. 335 alin. (2) C. proc. pen. menționând că într-o atare ipoteză, se va dispune revocarea, iar nu infirmarea ordonanței de clasare, operațiune juridică specifică retractării unui act procedural și care nu presupune în mod necesar caracterul nelegal sau netemeinic al actului revocat, ci poate fi determinat de împrejurări necunoscute emitentului acestuia sau apărute ulterior.

Distincția dintre cele două proceduri prevăzute de art. 335 alin. (1) și (2) C. proc. pen. rezidă în competența funcțională a procurorului ierarhic superior, recunoscută de lege în exercitarea controlului de legalitate și temeinicie a soluțiilor procurorilor din subordine, în virtutea principiului constituțional al controlului ierarhic în cadrul Ministerului Public, consacrat de art. 132 din Constituție, spre deosebire de competența funcțională ce revine chiar procurorului de caz de a reevalua soluția și se poate concretiza fie în infirmarea soluției verificate, fie în revocarea acesteia. Mai concret, interpretarea greșită a probatoriului sau raționamentul greșit în aplicarea dispozițiilor legale incidente poate fi verificat și remediat prin intermediul controlului ierarhic reglementat de dispozițiile art. 335 alin. (1) C. proc. pen., în timp ce apariția unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute procurorului care a dispus clasarea la momentul adoptării acestei soluții, va justifica o reevaluarea a soluției chiar de către acesta, conform art. 335 alin. (2) C. proc. pen.

Examinând Ordonanța nr. 23/II-2/2020 din data de 6 februarie 2020 a procurorului șef al secției de combatere a corupției din cadrul D.N.A., procuror ierarhic superior procurorului din cadrul Serviciului Teritorial Timișoara al D.N.A., judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi confirmată conform art. 335 C. proc. pen. din două perspective.

Astfel, sub un prim aspect, judecătorul de cameră preliminară constată că deși întreaga argumentație a procurorului ierarhic superior vizează exercitarea unui control de legalitate și temeinicie a soluției de clasare dispusă de procurorul de caz în dosarul nr. x/2015 al D.N.A. Serviciul Teritorial Timișoara, situație care se circumscrie procedurii prevăzute de art. 335 alin. (1) C. proc. pen., temeiurile avute în vedere, atât cele de fapt, cât și cele de drept, sunt cele prevăzute de art. 335 alin. (2) C. proc. pen., care consacră posibilitatea redeschiderii urmăririi penale de către procurorul de caz.

Astfel cum s-a arătat anterior, dacă dispozițiile art. 335 alin. (1) C. proc. pen. constituie expresia principiului constituțional al controlului ierarhic din cadrul Ministerului Public, dispozițiile art. 335 alin. (2) C. proc. pen. dau posibilitatea însuși procurorului de caz de a reexamina soluția de clasare pe care a dispus-o în condițiile descoperirii unor fapte sau împrejurări noi, modul de reglementare a acestor proceduri înlăturând posibilitatea unei substituiri a fiecăruia dintre cele două organe judiciare în competența funcțională prevăzută de lege.

Or, în cauza de față, reevaluarea soluției de clasare dispusă prin Ordonanța nr. 83/P/2015 a fost declanșată sub forma controlului ierarhic, fiind învestit procurorul ierarhic superior să verifice legalitatea și temeinicia soluției, iar dacă ar fi constatat că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, acesta avea posibilitatea să o infirme și să dispună redeschiderea urmăririi penale. Cu toate acestea, procurorul ierarhic superior nu s-a rezumat la verificarea legalității și temeiniciei soluției de clasare prin prisma împrejurării care a determinat clasarea, respectiv aprecierea de către procurorul de caz că atribuțiile încălcate de către membrii Comisiei județene de fond funciar nu sunt prevăzute de legislația primară și astfel, este incidentă în cauză Decizia Curții Constituționale nr. 405/2016, ci a examinat cauza prin prisma dispozițiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen., substituindu-se procurorului de caz și verificând soluția prin prisma faptelor sau împrejurărilor noi apărute.

Sub un al doilea aspect, dincolo de nerespectarea dispozițiilor legale privind competența funcțională, judecătorul de cameră preliminară constată că soluția de revocare a ordonanței de clasare se întemeiază în mod eronat pe caracterul de noutate al unor fapte sau împrejurări, pretins a fi fost descoperite cu ocazia cercetărilor efectuate în alt dosar al D.N.A.

Astfel cum s-a arătat anterior, faptele sau împrejurările care se circumscriu dispozițiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen. trebuie să aibă un caracter de noutate, respectiv să nu fi fost cunoscute organului de urmărire penală la momentul dispunerii soluției de clasare. Nu este permisă o redeschidere a urmăririi penale în baza unei simple reaprecieri a datelor existente încă de la momentul dispunerii soluției de clasare, în lipsa unor fapte sau împrejurări noi, întrucât o asemenea posibilitate ar contraveni în mod flagrant garanțiilor ce însoțesc dreptul la un proces echitabil astfel cum este reglementat de art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 8 C. proc. pen.. Judecătorul de cameră preliminară reține că din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea și interpretarea art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale rezultă garanții suplimentare pentru asigurarea exigențelor dreptului la un proces echitabil. În concret, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în materie penală, dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil are ca obiect tocmai evitarea "ca o persoană inculpată să rămână prea mult în incertitudine cu privire la soarta sa", iar în cazul specific al redeschiderii urmăririi penale a subliniat necesitatea supunerii deciziei de redeschidere controlului jurisdicțional exercitat de un judecător pentru a se verifica dacă redeschiderea cauzei nu este inechitabilă și dacă timpul scurs de la decizia de încetare a anchetei nu este excesiv. Referindu-se într-o interpretare per a contrario la o altă cauză examinată (Withey împotriva Regatului Unit), Curtea a arătat că redeschiderea urmăririi penale are un caracter excepțional și nu poate fi întemeiată pe carențe sau motive imputabile exclusiv autorităților. Totodată, s-a arătat că aprecierea asupra caracterului rezonabil al duratei unei proceduri se realizează în funcție de circumstanțele cauzei și luând în considerare criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (cauza Stoianova și Nedelcu împotriva României).

Or, în prezenta cauză, aspectele invocate în ordonanța procurorului ierarhic superior erau cunoscute procurorului de caz la momentul dispunerii soluției de clasare dispusă prin Ordonanța nr. 83/P/2015 din data de 26 septembrie 2018 sau pot constitui cel mult o extindere a probatoriului avut în vedere la acel moment. În concret, împrejurările legale de faptul că intimatul A. era adevăratul beneficiar al terenurilor ca urmare a cumpărării drepturilor litigioase de la diferite persoane fizice, faptul că aprobarea schimbului de terenuri nu putea fi efectuată anterior lămuririi necesarului de terenuri pentru județul Timiș sau legăturile anterioare dintre A. și B. constituie toate aspecte cunoscute de procurorul care a dispus soluția de clasare. În egală măsură, judecătorul de cameră preliminară reține că invocarea unei adrese emisă de A.N.R.P. în anul 2012 nu poate avea semnificația unui fapt sau a unei împrejurări noi, cu atât mai mult cu cât nu conține decât elemente care confirmă aspectele cunoscute de organul de urmărire penală privind posibilul caracter nelegal al transferului de terenuri dintre cele două unități administrativ teritoriale. În ceea ce privește împrejurarea că unele dinte persoanele de la care intimatul A. a cumpărat drepturile litigioase erau decedate la momentul efectuării tranzacțiilor, judecătorul de cameră preliminară reține că acestea nu pot avea caracterul unor fapte sau împrejurări noi în raport cu infracțiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză.

În ceea ce privește aspectele reținute prin ordonanța procurorului ierarhic superior referitoare la prevederea în legislația primară a atribuțiilor persoanelor vizate de cercetări, judecătorul de cameră preliminară constată că acestea s-ar fi putut circumscrie controlului ierarhic exercitat în baza art. 335 alin. (1) C. proc. pen., însă din conținutul ordonanței reiese că au fost apreciate ca fiind împrejurări noi în condițiile art. 335 alin. (2) C. proc. pen.. Or, în mod evident, aprecierea procurorului de caz referitoare la reglementarea atribuțiilor de serviciu a funcționarilor publici vizați de cercetări, respectiv dacă au fost încălcate sau nu dispoziții din legislația primară și incidența în cauză a deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016 nu constituie fapte sau împrejurări noi în sensul art. 335 alin. (2) C. proc. pen.

În consecință, reținând că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor fapte sau împrejurări noi care să conducă la concluzia că a dispărut împrejurarea pe care s-a întemeiat soluția de clasare și că exercitarea controlului de legalitate și temeinicie a soluției s-a realizat cu încălcarea normelor de competență funcțională prevăzute de art. 335 alin. (1) și (2) C. proc. pen., în temeiul art. 335 alin. (4) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție urmează să respingă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției privind confirmarea Ordonanței nr. 23/II-2/2020 din data de 6 februarie 2020 emisă de procurorul șef al secției de Combatere a Corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție prin care s-a dispus redeschiderea și reluarea urmăririi penale în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul integral cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații Q. și R., în cuantum de câte 313 RON, va rămâne în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații S., T. și U., în cuantum de câte 80 RON pentru fiecare, va rămâne, de asemenea, în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției privind confirmarea Ordonanței nr. 23/II-2/2020 din data de 6 februarie 2020 emisă de procurorul șef al secției de Combatere a Corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție prin care s-a dispus redeschiderea și reluarea urmăririi penale în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații Q. și R., în cuantum de câte 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații S., T. și U., în cuantum de câte 80 RON pentru fiecare, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iulie 2020.

GGC - CL