ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7940/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată la 5 iunie 2008 în dosarul nr.

8250/300/2006, s-a respins

cererea de sesizare a Curții Constituționale,

excepția fiind considerată a fi inadmisibilă.

S-a reținut de această instanță că

excepția invocată de recurenta- pârâtă privește art. 2 alin. (1) lit. h) Legea

nr. 10/2001, iar acțiunea formulată de reclamantă are caracterul unei acțiuni

în revendicare, întemeiate pe prevederile art. 480 și urm. C. proc. civ.; de

asemenea, referința reclamantelor la dispozițiile art. 2 Legea nr. 10/2001

apare ca argument subsidiar, cu aceeași finalitate, stabilirea modalității

abuzive de preluare a imobilului în stăpânirea statului, cu consecința

repunerii părților în situația anterioară.

S-a concluzionat de către Curte că

excepția de neconstituționalitate a art. 2 alin. (1) lit. h) Legea nr. 10/2001

nu are legătură cu soluționarea cauzei pendinte, sens în care a fost respins ca

inadmisibilă, conform art. 29 alin. (1) și (6) Legea nr. 47/1992.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs recurenta-pârâtă N.V. care a învederat următoarele motive de

nelegalitate a încheierii atacate: instanța a pronunțat încheierea cu

încălcarea legii, în condițiile în care excepția trebuia analizată sub aspectul

admisibilității.

Curtea de Apel era învestită cu

soluționarea recursului formulat de ea, care viza nelegalitatea hotărârilor

pronunțate în cauze având ca obiect „revendicarea imobiliară", întemeiată

pe

prevederile art. 480 C. civ., art. 6

Legea nr. 213/1998 și art. 2 Legea

nr. 10/2001.

Se mai

susține că ambele condiții de admisibilitate a cererii de

sesizare

a Curții Constituționale sunt îndeplinite prevederile respective având legătură

cu soluționarea cauzei.

Se invocă în drept prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și art. 29 alin. (6) Legea nr. 47/1992.

Analizând recursul declarat prin prisma

dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că acesta a fost nefondat pentru următoarele

considerente:

în mod corect Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și

pentru cauze cu

minori și de familie, a respins cererea de sesizare a

Curții

Constituționale, aplicând în mod corect prevederile art. 29 alin. (1) și (6)

Legea nr. 47/1992, conform cărora dacă excepția este inadmisibilă, fiind

contrară prevederilor art. 1, art. 2 sau art. 3, instanța va respinge prin încheiere

motivată cererea de sesizare.

Astfel, în mod just s-a considerat că excepția

de

neconstituționalitate invocată nu are

legătură cu soluționarea cauzei

pendinte fiind deci contrară art. 29

alin. (1) Legea nr. 47/1992, neputând fi

primită critici

privind greșita aplicare a legii de instanța de judecată.

Excepția invocată în ședința publică din

5 iunie 2008 vizează neconstituționalitatea art. 2 alin. (1) lit. h) Legea nr.

10/2001, dispoziție ce ar contraveni, în opinia recurentei pârâte,

dispozițiilor constituționale ale art. 20, art. 21, art. 44 alin. (2) și (3)

din Constituție și ale art. 6 CEDO.

Motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă

nu sunt justificate, în mod corect Curtea de Apel a calificat acțiunea dedusă

judecății drept acțiune în revendicare, acțiunea formulată de reclamantă și

înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 2 București fiind întemeiată pe

prevederile art. 480 C. proc. civ., context în care excepția invocată, ce

vizează art. 2 alin. (1) lit. h) Legea nr. 10/2001 a fost corect interpretată

ca neavând legătură cu soluționarea prezentei acțiuni în revendicare (asupra

căreia s-au pronunțat de altfel instanțele de judecat: Judecătoria sector 2 și

Tribunalul București, secția a III-a civilă).

Nefiind

îndeplinite condițiile de admisibilitate reglementate de art. 26 Legea nr.

47/1992, corect s-a apreciat de instanță că excepția

este

inadmisibilă, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat și în baza

art. 312 C. proc. civ. și va menține încheierea Curții de Apel ca legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta N.V.

împotriva încheierii din data de 5 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2008.