ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3023/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3023/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Împotriva sentinței penale nr.
510 din 29 aprilie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, prin
care s-a respins contestația la executare împotriva sentinței penale nr. 435/1998
a aceluiași condamnat V.G. a formulat excepția de neconstituționalitate a
Codului penal și a Codului de procedură penală, inclusiv art. 461 lit. c) și d)
din ultimul act normativ.
Prin încheierea de ședință
din 16 iulie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins,
ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată de condamnatul V.G.
Împotriva încheierii
sus-menționată, condamnatul a formulat recurs.
Recursul este nefondat.
Este de necontestat că, la
data de 16 iulie 2008, instanța de apel, constatând cauza în stare de judecată
a declarat terminate dezbaterile și a acordat părților cuvântul.
În practicaua încheierii de
ședință s-a reținut în mod corect aspectul că dezbaterile au avut loc în
ședința publică de la 16 iulie 2008, condamnatul fiind prezent în stare de
arest.
La pronunțarea hotărârii,
condamnatul a lipsit, comunicarea fiindu-i înmânată la data de 04 august 2008
la Penitenciarul Rahova, de unde a formulat recurs, fiind expediat la Curtea de
Apel București la data de 08 august 2008.
Împrejurarea că la instanța
de apel condamnatul nu a fost prezent la pronunțare, cererea de recurs fiind
formulată de acesta din penitenciar, nu-i poate fi imputată acestuia, motiv
pentru care recursul declarat este în termen, excepția tardivității recursului
formulat de procuror fiind nefondată.
Potrivit art. 29 din Legea nr.
47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața
instanțelor judecătorești, privind neconstituționalitatea unei legi sau
ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare
care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare
ar fi obiectul acestuia.
Rezultă din conținutul
textului citat că pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curții
Constituționale trebuie ca dispoziția legală vizată de critica
neconstituționalității să aibă legătură cu soluționarea cauzei.
În cauză sunt criticate, ca
neconstituționale, dispozițiile Codului penal și Codului de procedură penală.
Așa fiind, este evident că
nu există o legătură directă între dispozițiile Codului penal și Codului de
procedură penală, pretins neconstituționale în cauza de față, cerința expresă
de admisibilitate așa cum prevede art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu este
îndeplinită.
Prin urmare, Înalta Curte va
respinge, ca nefondat, recursul condamnatului împotriva încheierii din 16 iulie
2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția
tardivității recursului.
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de condamnatul V.G. împotriva încheierii din 16 iulie 2008 a Curții
de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie,
pronunțată în dosarul nr. 8103/3/2008.
Obligă recurentul condamnat
să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40
lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 26 septembrie 2008.