ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 845/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, sub nr. x/118/2008, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții primarul Municipiului Constanța și Consiliul Local Constanța, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâții la restituirea în natură a imobilului situat în Constanța, str. x, comun cu str. x.

Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâților Ia plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.820 RON, reprezentând contravaloarea deplasărilor la autorități și la plata sumei de 25.200 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului pe timp de 3 ani.

în susținerea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul primarul Municipiului Constanța nu și-a îndeplinit obligația de a emite dispoziție motivată în temeiul Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul menționat.

La primul termen de judecată, reclamantul a precizat că solicită restituirea în natură a imobilului situat în Constanța, str. x, colț cu str. x, compus din teren în suprafață de 648 mp și construcție P+l cu 4 apartamente, în prezent demolată, existând doar o magazie în suprafață de 180 mp.

Prin cererea precizatoare și modificatoare depusă la dosar la data de 17.04.2008, reclamantul a învederat că solicită și soluționarea pe fond a notificărilor nr. x formulate la data de 15.06.2001 în baza Legii nr. 10/2001, având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Constanța, str. x colț cu str. x, compus din construcție cu 3 prăvălii» construită pe teren în suprafață de 256 mp și teren în suprafață de 303 mp, din care 250 mp au fost trecuți abuziv în proprietatea numiților B. și C. Totodată, reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate abuziv, compuse din locuință cu 2 camere și magazie de 40 mp.

În susținerea acțiunii, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1931, autorii săi, D. și E., au dobândit proprietățile situate în Constanța. str. x, comune cu str. x, fostă x.

în dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri: act de vânzare-cumpărare transcris sub nr. x din 24,11.1931; foaie de date pentru cartea funciară a imobilului din Constanța, str. x, adresa nr. x din 08.04.2002 emisă de F.; matricola nr. 2 privind impozitul pe clădirile din str. x; Ordinul nr. 6 din 06.01.2000 emis de prefectul Județului Constanța; notificările înregistrate la BEJ G. sub nr. x din 14.06.2001 și nr. x din 14,06.2001; extras din Anexa la Decretul nr. 92/3950; sentința civilă nr. 1585 din 04.10.2005 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. x/2005; Dispoziția nr. x din 21.09.2000 emisă de primarul Municipiului Constanța în temeiul Legii nr. 18/1991; acte de stare civilă și certificate de moștenitor.

În apărare, pârâții au depus la dosar documentația constituită ca urmare a notificărilor formulate de reclamant în baza Legii nr. 10/2001.

La termenul din 29.04.2008 și, ulterior, la data de 09.09.2008, au fost depuse la dosar cereri de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții B., H. și I., prin care s-a solicitat respingerea cererii principale, formulate de reclamantul A.

Astfel, intervenienții au susținut că sunt titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 250 mp, dobândit în baza Ordinului prefectului nr. 6/2000, precum și asupra construcțiilor situate pe acest teren, astfel încât calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, trebuie analizată cu respectarea titlului de proprietate menționat.

Prin încheierile interlocutorii din 27.05.2008 și 16.09.2008 au fost admise în principiu cererile de intervenție în interes propriu, instanța reținând că acestea au legătură cu cererea principală și îndeplinesc condițiile de formă impuse de lege.

Prin cererea depusă la dosar la data de 04.12.2008, pe calea procedurii reglementate de art. 57-59 C. proc. civ., reclamantul a chemat în judecată pe numiții J., K. și L., în calitate de terțe persoane ce ar putea pretinde aceleași drepturi ca cele deduse judecății prin cererea principală. Pe aceeași cale, reclamantul a chemat în judecată, în calitate de pârât, Municipiul Constanța prin primar.

Prin încheierea interlocutorie din 11.11.2008, instanța a luat act de cererea de chemare în judecată a altor persoane, întemeiată pe dispozițiile art. 57 C. proc. civ., constatându-se calitatea de intervenienți în interes propriu a lui J., K. și L., dispunând introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Municipiului Constanța.

Procedându-se la soluționarea cauzei a fost încuviințată efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, având ea obiective identificarea imobilelor situate în Constanța, str. x colț cu str. x, compus din teren în suprafață de 648 mp și construcție P+l cu 4 apartamente și în str. x, colț cu str. x, compus din teren în suprafață de 303 mp și construcție, stabilirea gradului de ocupare al imobilelor și stabilirea valorii lor de circulație. Lucrarea a fost efectuată de expert M., fiind depusă la dosar la data de 08,01.2009.

Prin încheierea din 23.11.2009 s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 244 alin. (1) pct. i C. proc. civ. până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. x/212/2009, aflat pe roiul Judecătoriei Constanța.

Cauza a fost repusă pe rol ia termenul din 24.03.2015, ca urmare a cererii reclamantului, care a depus la dosar Decizia civilă nr. 2935 din 30.10.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. x/1/2014.

La același termen de judecată, instanța a luat act de decesul intervenientei H., dispunând introducerea în cauza, în calitate de intervenient, a moștenitorului acesteia, N., potrivit certificatului de moștenitor nr. x din 05.12.2013.

Prin precizările scrise depuse la dosar la data de 15.04.2015, reclamantul A. a învederat că obiectul cererii este reprezentat de soluționarea pe fond a notificărilor nr. x din 15.06.2001, privind imobilele compuse din teren și construcție, situate în Constanța, str. x și str. x.

Față de soluția irevocabilă pronunțată în Dosarul nr. x/212/2009 al Judecătoriei Constanța, după reluarea judecății s-a dispus efectuarea unei expertize topografice având ca obiective identificarea imobilelor situate în Constanța, str. x, cu stabilirea posibilităților de restituire în natură a celor două imobile. Lucrarea a fost efectuată de expert O., fiind depusă la dosar la data de 19.04.2016, avizată favorabil de O.C.L. Constanța.

La termenul din 17.05.2016, instanța a calificat cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții B., I. și N. ca fiind o cerere de intervenție în interesul pârâților.

Pentru a se dispune în acest sens, s-a ținut seama de obiectul cererii de intervenție, prin raportare la dispozițiile art. 49 alin. (2) și (3) C. proc. civ. constatându-se că intervenienții nu urmăresc câștigarea în patrimoniul propriu a dreptului pretins de reclamant, ci doar respingerea cererii principale, în măsura în care aceasta nesocotește dreptul lor de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 1685 din 1 iulie 2016, Tribunalul Constanța a admis în parte cererea precizată formulată de reclamant și a admis cererea de intervenție în interesul pârâților formulată de intervenienții în interes propriu.

S-a dispus restituirea în natură către reclamant și intervenienții în interes propriu a următoarelor imobile:- fostul Careu x, lot 1, str. x, str. x, situat în prezent în str. x, str. x și str. x, compus din teren în suprafață de 642 mp și construcție cu destinația de garaj, cu suprafața construită de 170 mp; fostul Careu x, lot 13, str. x, situat în prezent în Constanța, str. x, compus din teren în suprafață de 256 mp și construcție cu suprafața construită de 256 mp .

A fost obligat pârâtul primarul Municipiului Constanța să propună acordarea măsurii compensatorii sub formă de puncte, potrivit cap. III din Legea nr. 165/2013. pentru reclamant și intervenienții în interes propriu, cu privire la următoarele imobile: imobilul situai în Constanța, str. x fost Careu x, lot x, str. x/str. x, compus din teren în suprafață de 12 mp și construcție tip P+1E, cu suprafața construită la sol de 328 mp, având la parter 3 camere și dependințe și ia etaj 3 camere și dependințe; imobilul situat în Constanța, str. x (fost Careu x, lot x, str. x), compus din teren în suprafață de 289 mp și construcțiile formate din locuință cu două camere, cu suprafața construită de 127 mp și șopron cu balcon de lemn, cu suprafața construită de 83 mp.

A fost obligat reclamantul la plata către expertul O. a sumei de 1.000 lei, reprezentând supliment onorariu.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că prin notificările înregistrate sub nr. x din 14.06.2001 la BEJ G., reclamantul A., în nume propriu și ca reprezentant al fraților săi J., E. și K. a solicitat Primăriei Municipiului Constanța acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru imobilul situat în Constanța, str. x colț cu str. x, fost x, colț cu str. x.

Prin notificările înregistrate sub nr. x din 14.06.2011 la BEJ G., reclamantul A., în nume propriu și ca reprezentant ai fraților săi J., E. și K., a solicitat Primăriei Municipiului Constanța acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru imobilul situat în Constanța, str. x, colț cu str. x, compus din construcții în suprafață de 256 mp și teren de 303 mp.

S-a mai constatat că art. 25 din Legea 10/2001 prevede că în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură. în acest sens au fost reținute dispozițiile art. 3 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 10/2001, în temeiul cărora sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură, sau după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor, la data preluării în mod abuziv a acestora.

În ceea ce privește titlul de proprietate ai reclamantului și al persoanelor chemate în judecată de acesta pe calea procedurii reglementate de art. 57 C. proc. civ., instanța a constatat că prin actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. x din 24.11.1931, numiții D. și E. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor situate pe str. x, colț cu str. x, compuse din două grupuri de clădiri.

În foaia de date pentru cartea funciară nr. x/1940, familia D. și E. este înscrisă cu imobilele situate în Constanța, str. x, compuse din teren în suprafață de 1.197 mp și următoarele corpuri de clădire: la str. x, un corp de clădire cu etaj, cu destinația de locuință și prăvălie, având la parter 3 camere și dependințe și Ia etaj 3 camere și dependințe, iar la str. x, un corp de clădire cu parter, format din 3 prăvălii și o locuință cu două camere. în cuprinsul aceluiași înscris sunt menționate și vecinătățile imobilelor, indicate în mod expres atât pentru construcțiile din str. x, cât și pentru cele din str. x.

A reținut instanța că în procesul-verbal întocmit de judecătorul delegat cu întocmirea cărților funciare, prin care s-a stabilit obligația înscrierii în cartea funciară a imobilului din str. x, se realizează o descriere completă a proprietății, cu precizarea titularilor dreptului, în persoana soților D. și E., a modului de dobândire a dreptului de proprietate și a proprietarilor anteriori.

Totodată, în foaia de carte funciară nr. x din 07.10.1940, familia A. și E. figurează înscrisă cu o magazie mare cu o singură încăpere, situată în Constanța, str. x.

Potrivit relațiilor comunicate de Primăria Municipiului Constanța - Direcția Patrimoniu, prin adresa nr. x din 18.05.2015, în Registrul de proprietăți întocmit în anii 1934-1936, D. a figurat înscris cu două proprietăți, constând în Careul x, lot x, situat în str. x/str. x, respectiv Careul x, lot x, situat în str. x.

Prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauză de expert O. și avizat favorabil de O.C.P.L Constanța, s-a stabilit suprapunerea cadastrală a fostei proprietăți a defunctului A., reprezentată de Careul x, lot x, situat în str. x/str. x peste imobilele situate în prezent la următoarele adrese: str. x, str. x și str. x. Aceeași situație din teren este confirmată și prin adresa menționată a Primăriei Constanța - Direcția Patrimoniu.

în ceea ce privește fostul Careu x, lot x, s-a reținut că atât expertul judiciar, cât și autoritatea locală, au confirmat amplasamentul actual ca fiind cel aferent imobilelor situate în Constanța, str. x și str. x.

Din analiza coroborată a probelor administrate a reținut instanța că Ia nivelul anului 1940, numiții A. și E. erau proprietari ai unui imobil dobândit prin vânzare-cumpărare, situat la acei moment în Constanța, str. x, reprezentând Careul x, lotul x și Careul x, lotul x, compus din teren în suprafață totală de 1.197 mp și următoarele corpuri de construcție:P-HE, având atât la parter, cât și Ia etaj, câte 3 camere și dependințe, magazie și construcție cu parter, compusă din 3 prăvălii și locuință cu 2 camere și șopron de lemn.

Din relațiile comunicate de Primăria Municipiului Constanța a rezultat că nu a fost identificat un act normativ sau administrativ individual în baza căruia imobilul astfel configurat să ti trecut în proprietatea statului, singura excepție fiind înregistrată în privința imobilului situat în str. x, preluat de stat de la D. și E. în baza Decretului nr. 111/1951.

Cu toate acestea, imobilul în întregul său s-a aflat în domeniul privat al Municipiului Constanța, parte din teren fiind atribuită în compensare, în baza Legii nr. 10/2001, unor terțe persoane, respectiv în proprietate, intervenienților B., I. și N., prin ordin ai prefectului.

Astfel, imobilul situat în prezent pe str. x, a fost transmis în folosința l.L.L. Constanța prin Decizia nr. 15024/1953 a Comitetului Executiv a! Sfatului Popular Constanța, iar prin Decizia nr. 124/1991 a Prefecturii Județului Constanța, construcția a fost transmisă în administrarea S.C. P. S.A., fiind ulterior transmisă cu aceiași titlu la S.C. Q. S.A., care a procedat la demolarea ei, în temeiul autorizației de desființare nr. x/1995.

Totodată, s-a reținut că terenul situat în prezent pe str. x și str. x, face parte din domeniul privat al Municipiului Constanța, fiind inventariat ca atare prin Hotărârea Consiliului Local Municipal nr. 420/2001 și nr. 296/2001.

Or, existența imobilului în patrimoniul familiei D. și E. în anul 1940, urmată de înregistrarea acestuia în domeniul privat al unității administrativ teritoriale, ulterior anului 1945, a fost apreciată ca fiind o preluare abuzivă, lipsa oricărui titlu formal al statului atrăgând astfel incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001, potrivit art-2 alin. (1) lit. i).

A arătat instanța caprin dispozițiile art. 1 lit. e) din H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, se instituie o prezumție relativă de preluare abuzivă în cazul în care pentru un imobil nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului după data invocată ca fund data preluării bunului. Cum această prezumție este instituită în favoarea persoanei care se pretinde a fi îndreptățită, sarcina probei contrare revine unității deținătoare, singura interesată în invocarea unui titlu valabil care să justifice păstrarea bunului în patrimoniul său. Or, în cauza de față, pârâții nu au propus probe prin care să răstoarne prezumția de preluare abuzivă, apărarea nefiind concentrată pe un astfel de argument.

Potrivit certificatului de moștenitor nr. x din 05.08.1994, moștenitorii legali ai defunctului D. au fost copiii acestuia, A., J., K. și E., la rândul său decedată și moștenită de fiul L.

În consecință, s-a reținut că reclamantul și intervenienții în interes propriu chemați de acesta în judecată potrivit art. 57 C. proc. civ. sunt moștenitorii defunctului D., titular al dreptului de proprietate asupra imobilelor notificate, astfel că, dată fiind nevalabilitatea titlului statului, în temeiul art. 3 alin. (1) lit. și) art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 instanța a considerat că sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru imobilele situate în Constanța, reprezentând fostul Careu x, lot x, str. x/str. x și fostul Careu x, Lot x, str. x.

în ce privește măsurile reparatorii de care pot beneficia în concret, instanța a reținut prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001 și făptui că, prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauză, cu referire la imobilul ce a reprezentat Careu x, lot x, str. x/str. x, expertul judiciar a concluzionat în sensul că acesta se regăsește la adresele din Constanța, str. x, str. x și str. x.

Astfel, terenul în suprafață de 525 mp situat pe str. x, a făcut parte din domeniul privat la Municipiului Constanța, fiind atribuit în compensare unor terțe persoane, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin Dispoziția nr. 3332/2003 și ulterior înstrăinat prin contracte de vânzare-cumpărare succesive. Prin sentința civilă nr. 3480 din 09.06.2011, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosar nr. x/212/2009, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2935 din 30.09.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în al doilea ciclu procesual al Dosarului înregistrat sub nr. x/212/2009 pe rolul Judecătoriei Constanța, s-a constatat nulitatea parțială a Dispoziției nr. 3332 din 09.12.2013 emisă de primarul Municipiului Constanța, precum și a contractelor de vânzare-cumpărare succesive, autentificate sub nr. x din 27.04.2004 și nr. x din 02.10.2007, în ceea ce privește suprafața de teren de 418,68 mp, ce a constituit obiect al notificării formulate de moștenitorii familiei D. și E.

Cum consecința anulării titlurilor deținute de terțe persoane este aceea a revenirii terenului în suprafață de 418,68 mp în domeniul privat al Municipiului Constanța, iar prin raportul de expertiză topografică s-a concluzionat în sensul că terenul are o suprafață de 430 mp, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, s-a stabilit că acest teren a devenit apt a fi restituit în natură.

Tot ca parte a fostului Careu x, lot. x, expertul topograf O. a identificat și imobilul situat în prezent în Constanța, str. x, format din teren în suprafață de 170 mp, ocupat în întregime de construcție având aceeași suprafață construită, în prezent cu destinația de garaj, dar reprezentând aceeași construcție identificată în cartea funciară nr. x din 07.30.1940 ca fiind o magazie mare cu o singură încăpere, situată pe str. x.

întrucât pârâții au confirmat includerea terenului în domeniul privat al Municipiului Constanța, inventariat prin Hotărârea Consiliului Local Municipal nr. 17/2010, precum și transmiterea construcției în administrarea Băncii Naționale a României, s-a reținut că este posibilă restituirea în natură și pentru terenul în suprafață de 170 mp și construcția cu destinația de garaj, având aceeași suprafață construită, situate în prezent în Constanța, str. x.

O ultimă componentă a imobilului ce a reprezentat Careul x, Lotul x, a fost identificată prin raportul de expertiză ca fiind reprezentată de terenul în suprafață de 549 mp, situat pe str. x, inclusă în domeniul privat al Municipiului Constanța și folosită fără titlu de proprietate de către o terță persoană, care a și edificat pe teren o construcție provizorie. Față de incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, s-a considerat că terenul în suprafață de 54 mp poate constitui obiect al restituirii în natură.

Cu prilejul avizării raportului de expertiză topografică de către O.C.P.I. Constanța, s-a evidențiat suprapunerea imobilului fost Careu x, Lot x, asupra zonei din str. x, pe suprafața de 10 mp, respectiv asupra imobilului din str. x, pe o suprafață de 2 mp.

în consecință, în condițiile în care restituirea în natură nu poate privi decât terenurile libere în sensul art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii m\ 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, respectiv cele care nu afectează căile de acces și amenajările de utilitate publică ale localităților, s-a dispus restituirea în natură către reclamant și intervenienții în interes propriu a imobilului reprezentând fostul Careu x, Lot x, str. x/str. x situat în prezent în str. x, str. x și str. x, compus din teren în suprafață de 642 mp și construcție cu destinația de garaj, cu suprafața construită de 170 mp cu excluderea suprafeței de 12 mp, ce se suprapune peste trama stradală și un imobil învecinat.

Pentru această suprafață de teren imposibil de restituit în natură, precum și pentru construcția demolată, tip P+1E, cu suprafața construită ia sol de 328 mp, având la parter 3 camere și dependințe și la etaj 3 camere și dependințe, instanța a stabilit că reclamanții și intervenienții în interes propriu sunt îndreptățiți Ia acordarea de măsuri reparatorii potrivit art. 2 din Legea nr. 165/2013, modificată prin Legea nr. 368/2013. întrucât prin adresa nr. x din 01.06.2016, emisă de Primăria Municipiului Constanța - Direcția Patrimoniu s-a comunicat instanței inexistența unor bunuri ce ar putea fi atribuite în compensare, la momentul soluționării prezentei cauze, pârâtul primarul Municipiului Constanța a fost obligat să propună acordarea de măsurii compensatorii sub formă de puncte, potrivit cap. III din Legea nr. 165/2013, pentru reclamant și intervenienții în interes propriu, cu referire la partea de imobil imposibil de restituit în natură, formată din teren în suprafață de 3.2 mp și construcție tip P+1E.

în ceea ce privește imobilul identificat în planul cadastral al anilor 1934-1936 ca fund Careul x, lotul x, prin raportul de expertiză topografică s-a concluzionat în sensul că acesta este situat în prezent în Constanța, str. x și str. x.

Astfel, o primă parte din acest imobil, constând în construcție cu suprafața construită de 256 mp, a fost confirmată de expert ca fiind una și aceeași cu porțiunea din clădirea veche, înregistrată în cartea funciară nr. x/1940, pe str. x, compusă din 3 prăvălii. Din situația juridică a construcției s-a reținut că aceasta face parte din domeniul privat al Municipiului Constanța, aflându-se în administrarea RA.E.D.P.P. Constanța, instanța dispunând restituirea în natură către reclamant și intervenienții în interes propriu a terenului în suprafață de 256 mp și construcție cu suprafața construită de 256 mp, reprezentând fostul Careu x, lot x, str. x, situat în prezent în Constanța, str. x.

De asemenea, instanța a stabilit că terenul în suprafață de 256 mp nu este afectat de rețele de utilități, subterane sau supraterane, din planul de situație ce constituie anexa nr. 9 la raportul de expertiză topografică, rezultând cu claritate că doar lotul nr. x, situat pe str. x, este traversat de rețeaua electrică și de cea de apă rece.

În privința construcțiilor imposibil de restituit în natură, reprezentând partea de clădire ce avea destinația de locuință, formată din două camere cu suprafața construită de 12 mp, și șopron cu balcon de lemn, cu suprafața construită de 83 mp, s-a stabilit ca persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii să beneficieze de dispozițiile cap. III din Legea nr. 165/2013.

O ultimă componentă a terenului, parte din Careul x, lot. x, a fost identificată prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauza ca fiind suprapusă peste terenul în suprafață totală de 289 mp, deținut în proprietate de intervenienții în interesul pârâților, în baza Ordinului nr. 6 din 06.01.2000 al prefectului Județului Constanța.

Valabilitatea titlului de proprietate al intervenienților B., I., N. nu a constituit obiect ai analizei instanței în cadrul cererii de față și nici nu a fost contestată de reclamant sau de intervenienții în interes propriu în cadrul unui dosar distinct, astfel cum a fost cazul terenului atribuit anterior în compensare către terțe persoane, în baza Legii nr. 10/2001.

Prin urmare, în condițiile în care parte din terenul notificat se află în proprietatea intervenienților B., I., N., în baza unui titlu de proprietate valabil și opozabil foștilor proprietari, care nu l-au contestat, s-a reținut că restituirea în natură a acestui teren nu este posibilă, dispunându-se obligarea pârâtului primarul Municipiul Constanța să propună acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, în temeiul cap. III din Legea nr. 165/2013 și pentru terenul în suprafață de 289 mp, situat în str. x.

Pentru toate considerentele expuse, atât cererea principală, cât și cererea formulată de intervenienții în interes propriu J., L. și K., au fost admise în parte, întrucât nu este posibilă restituirea în natură a întregului imobil notificat, fiind admisă și cererea de intervenție în interesul pârâților, ce a avut ca obiect respingerea pretențiilor de restituire în natură a imobilului proprietatea familiei B. și C.

Față de împrejurarea că la termenul din 17.05.2016 a fost încuviințata cererea de majorare onorariu formulată de expert O., iar până la închiderea dezbaterilor nu s-a făcut dovada achitării suplimentului de onorariu, s-a dispus obligarea reclamantului la plata către expert a sumei de 1.000 RON, cu titlu de supliment onorariu.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A. solicitând modificarea în parte a hotărârii în ce privește măsurile reparatorii pentru imobilul în construcție situat în Constanța, str. x fost Careu x, lot x, str. x/str. x.

În motivarea apelului s-a susținut că, în ceea ce privește imobilul construcție situat în Constanța, str. x fost Careu x, Lot x, str. x/str. x, instanța La descris greșit ca fiind compus din construcție P+1B cu suprafața construită de 328 mp, având la parter 3 camere și dependințe și ia etaj 3 camere și dependințe, deoarece prin această descriere nu s-a ținut seama de planurile și schițele întocmite de fosta întreprindere de Gospodărie Locativă (IGL) Constanța și nici de adresa nr. x din 18.05.2015 a Primăriei Municipiului Constanța. Din aceste înscrisuri rezultă că imobilul construcție sus menționat se compunea din două construcții distincte, respectiv Corp "A" și Corp "B". Imobilul Corp "A" era inventariat nr. x IGCL Constanța, compus din parter cu 2 camere, hol, baie, wc, în suprafață construită desfășurată de 59 mp, din care suprafața locuibilă de 47 mp, iar Corp "B’', cu inventar nr. x IGCL Constanța avea structura construcției P-HE+D, în suprafață construită desfășurată de 573 mp, din care suprafața locuibilă de 238 mp și spații cu alte destinații în suprafață de 335 mp.

S-a mai susținut că în planurile și schițele IGCL Constanța este descrisă structura construcției P+1E+D pe fiecare palier al acesteia, cu descrierea încăperilor și a suprafețelor, astfel: parter, cu o suprafață construită desfășurată de 198,61 mp, compus din 5 camere, cu destinație prăvălie și locuință; etaj î, cu suprafața construită desfășurată de 182,81. mp, compus din 7 camere de locuit, hol, casa scării și dependințe; demisol, cu suprafața construită desfășurată de 192,81 mp, compus din 4 camere spații de depozitare, cu pereții faianțați și pardoseli din mozaic, prevăzut cu spălătorie și grup social.

Intimații pârâți Municipiul Constanța prin primar, Consiliul Local Constanța și primarul Municipiului Constanța, prin notele scrise depuse la dosar, au solicitat respingerea apelului ca nefondat cu motivarea că, la descrierea imobilului instanța de fond a avut în vedere concluziile ambelor expertize administrate în cauză.

În apel, pentru a lămuri aspectele invocate privind componența și întinderea imobilului construcție din Careul x, lot x, respectiv a imobilului situat în Constanța, str. x, instanța de apel a încuviințat solicitarea apelantului reclamant de a se efectua un supliment la raportul de expertiză topografică pentru ca expertul să verifice schița cadastrală din 3936, aflată în dosarul de fond și schițele pe care părțile le-au depus la filele 101-107, vol. III dosar fond, și să identifice amplasamentul și întinderea lotului x din Careul x, așa cum rezultă din schița cadastrală din 1936 și, de asemenea, clădirile care sunt schițate pe acest cadastru și, în raport de identificările pe schița cadastrală, să se realizeze o corespondență cu înscrisurile de Ia filele 101-107 reprezentând fișele clădirilor întocmite de fostul I.G.C.L, în anul 3959. De asemenea, s-a solicitat lămurirea aspectului referitor ia includerea sau nu a garajului identificat de instanța de fond ca făcând parte din Careul x, lot x în schițele de la filele 101-106 și determinarea amplasamentului garajului pe schița n cadastrală din 1936. Suplimentul la raportul de expertiză a fost efectuat și depus de către expertul O. la 25.04.2017.

Prin Decizia nr. 87/C din 31 mai 2017, Curtea de Apel Constanța, secția i civilă a admis apelul formulat de apelantul reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 1685, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 01.07.2036, în Dosarul nr. x/118/2008, în contradictoriu cu intimații intervenienți în interesul pârâților B., I., N., intervenienții în interes propriu J., K. și L. și intimații pârâți primarul Municipiului Constanța, Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin primar.

A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că imobilul din Constanța, str. x fost Careu x, lot x, str. x/str. x, reprezentând construcție tip P + IE, pentru care s-a stabilit acordarea de măsuri compensatorii prin puncte, are o suprafață construită desfășurată de 576 mp. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele considerente:

Critica din apel vizează exclusiv descrierea imobilului-construcție situat în Constanța, str. x fost Careu x, lot x, str. x/str. x, imobil pentru care instanța de fond a stabilit în mod definitiv calitatea reclamantului A. și a intervenienților în interes propriu J., K. și L. de persoane îndreptățite la obținerea măsurilor reperatorii acordate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, imobilul fiind preluat în mod abuziv de la autorii acestora fără nici un titlu. Au susținut apelanții că acest imobil se compunea din două corpuri de construcție, respectiv Corp "A" și Corp "B", astfel cum au fost evidențiate în planurile și schițele întocmite de fosta întreprindere de Gospodărie Locativă, Corpul "A", cu nr. inventar x, fiind compus din 2 camere, hol, baie, wc, cu o suprafață construită desfășurată de 59 mp, iar Corp B", cu nr. inventar x, compus din construcție P+1E+D, în suprafață construită desfășurată de 573 mp, fiecare palier a! construcției fiind descris.

În ceea ce privește corpurile de clădire care compun imobilul situat în Constanța, str. x fost Careu x, Lot x, str. x/str. x, statuarea instanței de fond în sensul că în componența acestui imobil era inclusă clădirea "tip P+IE", construcție care nu se mai regăsește în prezent, aceasta fiind demolata, și construcția parter cu destinația de "garaj" este corectă și ea se întemeiază pe probele administrate, respectiv titlul de proprietate cu care reclamanții se legitimează în calitate de persoane îndreptățite, foaia de date pentru cartea funciară întocmită în anul 1940 de către Direcția Cărților Funciare și a Cadastrului Funciar și expertiza judiciară realizată în cauză, completată prin suplimentul la expertiză efectuat în apel.

Astfel, instanța de apel a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare din 24 noiembrie 1931, autorii reclamanților, D. și E. au dobândit, prin cumpărare de la R., dreptul de proprietate asupra imobilelor din Constanța, str. x colț cu str. x, imobilele descrise în actul de vânzare fiind compuse din două grupuri de clădire. Aceste imobile au fost înscrise în foaia de date pentru cartea funciară întocmită în 1940 ca fiind situate în str. x, imobilele de la aceste numere fiind despărțite în două părți distincte, cu cele două colțuri de la nr. x și nr. x, pe care se aflau cele două corpuri de clădire, respectiv corpul de clădire cu etaj I parter 3 camere și dependințe și etaj cu 3 camere și dependințe) situat la nr. x și corpul de clădire parter (cu 3 prăvălii și 3 camere de locuit) situat la nr. x.

Expertiza tehnică topografică efectuată în cauză de către expertul M. a identificat imobilele dobândite de autorii reclamanților prin actul de vânzare cumpărare nr. x din 24.11.1931 astfel:imobilul menționat la nr. x de pe str. x este în prezent identificat la adresa din str. x, colț cu str. x și a format un întreg ce a fost compus din două părți de imobil alcătuite dintr-un corp de construcție de tip P+E conform datelor înscrise în Foaia de date de carte funciară din anul 1940 și care a avut destinația de prăvălie la parter, și de locuință la etaj, împreună cu partea de construcții cu destinație de magazie (actual cu destinație de garaj), ce este situat la adresa de pe str. x (corect x). Imobilul face parte din lotul x, Careul x, din Planul cadastral și al schițelor de teren al Orașului Constanța întocmit în anul 1936, suprafața de teren aferentă acestui lot a fost determinată prin metode grafice ca având suprafața totală de 633 mp, expertul delimitând prin notații părțile componente ale imobilului cu suprafețele de teren și construcțiile care mai ocupau terenul la data efectuării expertizei, imobilul menționat la nr. 20 de pe str. x a fost identificat în prezent la adresa din str. x colț cu str. x și a format un întreg compus dintr-un corp de construcție de tip "P", conform datelor înscrise în Foaia de date de carte funciară din anul 1940, fiind compartimentat pe trei prăvălii și un beci, părțile de construcție situate din partea din spate a acestui imobil fiind formate din 2 camere cu destinația de locuință, la care se adăuga un șopron cu un balcon de lemn (actual demolate) conform planului cadastral din anul 1936 fiind situate la adresa de pe str. x. Imobilul face parte din lotul, Careu x, iar suprafața întregului lot de teren aferent imobilului situat la adresa de pe str. x colț cu str. x având suprafața de 573 mp, identificată de expert prin notațiile menționate în expertiză.

S-a constatat că obiectul apelului îl reprezintă numai imobilul identificat în prezent ca fiind situat în Constanța, str. x (fost nr. x), respectiv imobilul din lotul x, Careul x, în a cărui componență expertiza a identificat într-adevăr două corpuri de clădire, respectiv clădirea având P+l, demolată în anul 1994 din cauza stării avansate de degradare în urma seismelor care au afectat-o și clădirea parter cu destinația de magazie, în prezent garaj.

Instanța de fond a reținut corect concluziile expertizei și a stabilit că reclamantul și intervenienții sunt persoane îndreptățite la obținerea măsurilor reparatorii pentru imobilul astfel identificat, instanța dispunând restituirea imobilului identificat în lotul x, Careul x prin restituirea în natură a terenului în suprafață de 642 mp și a construcției cu destinația de garaj cu suprafața construită de 170 mp și prin acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 12 mp și construcția tip P-IE, având la parter 3 camere și dependințe și la etaj 3 camere și dependințe.

în referire la acest imobil instanța de apei a reținut că sunt nefondate criticile referitoare Ia existenta a două corpuri de clădire, altele decât cele menționate anterior și reținute de instanța de fond ca părți componente ale lotului x, Careul x, situate în str. x, pentru că, pe de o parte, apelanții nu au tăcut dovada că autorii lor ar fi deținut, la data preluării imobilului prin naționalizare și alte corpuri de construcție decât cele menționate în actul de vânzare cumpărare din anul 1931 și în foaia de date de Carte funciară din anul 1940, la dosar nefiind depusă nicio autorizație de construcție a unei alte construcții edificate la adresa imobilului anterior preluării de către stat și, pe de altă parte, pentru că fișele clădirilor întocmite de IGL Constanța și depuse la filele 101-106 din vol. II, dosar fond, deși evidențiază două corpuri de clădire, ele au fost întocmite în anul 1959 cu scopul de delimitare a părților componente ale construcției pentru utilizare în scopuri locative, astfel încât este posibil ca delimitarea în corpul A și Corpul B să se refere în realitate la o singură clădire, respectiv cea identificată în cauză ca fiind clădirea tip P-IE, demolată. De aceea, instanța de apel a reținut că nu poate fi primită critica din apel referitoare la existența mai multor corpuri de construcție la care ar fi îndreptățiți apelanții, altele decât cele reținute de instanța de fond și pentru care s-a dispus acordarea măsurilor reparatorii.

Instanța de apei a apreciat însă ca fondate criticile ce vizează descrierea construcției P+ IE demolate sub aspectul întinderii ei.

Astfel, prima instanță a reținut că reclamantul și intervenienții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri pentru imobilul construcție tip P+IE, cu suprafața construită la sol de 328 mp.

Curtea de apel a reținut însă că prin raportul de expertiză imobiliară efectuat în apel de către expertul O. s-a stabilit, în ceea ce privește construcția P+1E, conform măsurătorilor reieșite prin prelucrare și digitizare a Pianului cadastral ediția 1936, adaptai la situația urbanistică actuală, ca suprafața construită la sol a clădirii era de 313 mp, iar suprafața construită desfășurată era de 576 mp, pentru aceste determinări expertul realizând o corespondență cu Fișele clădirilor de inventar nr. x pentru Corp B și nr. x pentru Corp A întocmite de IGL Constanța și aflate la filele 101 și 102. vol. IlI, dosar fond.

În aceste condiții, reținând că prin expertiza administrată în apel s-a determinat în mod corect suprafața imobilului construcție P-IE așa cum rezultă din Planul cadastral din anul 1936, care atestă existența și întinderea proprietății autorilor apelanților anterior preluării abuzive a imobilului, și cum această chestiune a făcut obiectul contestației în apelul promovat de către reclamanți, instanța de apel a constatat că, sub acest aspect criticile apelanților sunt întemeiate și, în conformitate cu prevederile art. 296 C. proc. civ., a admis apelul fiind schimbată în parte sentința atacată, stabilind îndreptățirea apelanților ia acordarea de măsuri compensatorii prin puncte pentru construcția tip P+IE având o suprafață construită desfășurată de 576 mp. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, împotriva acestei decizii a declarat recurs, recurentul-reclamant A.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează următoarele aspecte de nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Recurentul reclamant susține că atât hotărârea primei instanțe cât și a instanței de apel sunt netemeinice și nelegale, prin faptul că nu au cercetat, nu au analizat și nu au dispus în ce privește soluționarea cererii prin care a solicitat daune interese pentru lipsa de folosință a imobilelor în cauză.

Din această perspectivă se învederează că, așa cum rezultă din situația juridică a imobilelor, construcțiile și terenul situate în Constanța, str. x precum și construcțiile și terenul situate în Constanța, str. x au aparținut autorului său D., că aceste imobile au fost preluate în mod abuziv de către stat în baza Decretului nr. 92/1950. că măsura preluării abuzive a imobilelor de către stat, prin raportare la legislația în vigoare de la data preluării, contravine C. civ. anterior, Constituției României din anul 1948, Decretului nr. 92/1950, cât și Declarației Universale a Drepturilor Omului, astfel încât statul nu a putut avea un titlu valabil.

În aceeași idee s-a arătat că pentru cercetarea acestui lucru care vizează aspecte legate de titlul cu care terenul a fost preluat de stat trebuie avute în vedere dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, plecând de la constatarea că preluarea de către stat s-a făcut cu încălcarea Constituției și a tratatelor internaționale la care România era parte, dar și a legilor în vigoare ia data preluării. In cadrul acestei verificări se poate constata că în privința autorului său aplicarea Decretului nr. 92/1950 s-a făcut cu încălcarea Constituției sub imperiul căreia a fost adoptat, dar și a Declarației Universale a Drepturilor Omului, ceea ce face ca statul sa nu fi avut nici un titlu valabil pentru deținerea imobilelor.

Recurentul reclamant a mai susținut că cercetarea valabilității titlului statului trebuie să se facă prin aplicarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, precum și prevederile art. 1 din Protocolul adițional Convenției Europene a Drepturilor Omului, constatând că dreptul de proprietate a! autorului său nu a încetat și nu s-a întrerupt niciodată.

În aceiași sens s-a mai învederat faptul că atunci când a fost adoptată Legea nr. 10/2001 a formulat notificările nr. x din 14.06.2001 privind imobilul compus din construcții și teren situat în Constanta, str. x, precum și notificările nr. x din 14.06.2001 privind imobilul compus din construcții și teren situat în Constanta, str. x, notificări ramase nesoluționate. în aceste condiții, s-a adresat instanței de judecată împotriva primarului Municipiului Constanta, iar prin sentința civilă nr. 192 din 09.02.2005 a Tribunalului Constanta s-a dispus obligarea primarului Municipiului Constanța la emiterea dispoziției pentru restituirea în natură a imobilului din Constanta, str. x, conform notificărilor nr. x din 14.06.2001. Tot la fel, prin sentința civilă nr. 1585 din 04.10.2005 a Tribunalului Constanța s-a dispus obligarea la emiterea dispoziției pentru restituirea în natură a imobilului din Constanța, str. x, conform notificărilor nr. x din 14.06.2001.

Întrucât nu s-a dat curs acelor obligații stabilite de instanță, prin acțiunea inițială ce face obiectul acestui dosar și care a fost completată, extinsă și precizată, recurentul reclamant a arătat că a solicitat soluționarea pe fond a notificărilor nr. x din 14.06.2001 privind restituirea în natură a imobilelor în cauză, restituirea în echivalent a unor suprafețe de teren și despăgubiri pentru construcțiile demolate abuziv, precum și daune interese pentru lipsa de folosință a acelor imobile pentru perioada 2005-2015.

Dacă toate celelalte chestiuni de fapt și de drept au fost soluționate prin admiterea în parte a acțiuni, cât și prin admiterea apelului, recurentul reclamant a susținut că instanțele anterioare nu au analizat și nici nu au dispus asupra capătului de cerere privind daunele interese pentru lipsa de folosință a imobilelor.

Din această perspectivă s-a arătat că anterior acestui demers judiciar cu privire la cele două imobile în cauză, s-a întocmit Dosarul de executare nr. x/2007 al BEJ S. privind emiterea dispoziției de soluționare a notificărilor nr. x14.06.2001 de către primarul Municipiului Constanța, precum și Dosarul de executare nr. x/2008 al aceluiași executor judecătoresc privind emiterea dispoziției de soluționare a notificărilor nr. x din 14.06.2001 de către aceiași primar, însă fără rezultat.

În aceeași idee s-a mai învederat că a procedat și la somarea primarului Municipiului Constanța prin notificarea din 04.08.2011, prin care a arătat că va solicita daune interese întrucât nu s-au executat titlurile executorii reprezentate de sentința civilă nr. 192 din 09.02.2005 și sentința civilă nr. 1585 din 04.10.2005 ale Tribunalului Constanța.

Recurentul reclamant a mai arătat că pentru lipsa de folosință a celor două imobile a calculat daunele interese raportându-se la sentința civilă nr. 192 din 09.02.2005 și sentința civilă nr. 1585 din 04.10.2005, ale Tribunalului Constanța, prin care s-a dispus obligarea primarului Municipiului Constanța fa emiterea dispozițiilor motivate pentru restituirea în natură a imobilelor în cauză, rezultând suma totală de 266.400 lei după cum urmează: anii 2005-2008- 25.200 RON (700 RON x 12 luni=8400 RON/an x 3 ani); anii 2009-2011= 32.400 lei (900 RON x 12 luni-10.800 RON/an x 3 ani); anii 2012-2017= 208.800 RON (2.900 lei x 12 Iuni=34.800 RON/an x 6 ani) total - 266.400 RON.

Pe cale de consecință, față de aceste considerente recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de apel în sensul obligării primarului Municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin primar la plata daunelor interese în suma totală de 266.400 RON.

Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul recursului este reprezentat de Decizia nr. 87/C din 31 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, pe care recurentul reclamant o consideră nelegală din perspectiva nesoluționării capătului de cerere ce viza acordarea de daune interese pentru lipsa de folosință a imobilelor în cauză.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, și care, implicit au fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care atât apelul cât și recursul sunt exercitate de aceeași parte.

Aceasta este una din aplicațiile principiului legalității căilor de atac și se explică prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse și în apel. Numai în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdicție, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situația ca anumite apărări, susțineri ale părților să fie analizate pentru prima oară de instanța învestită pe calea extraordinară de atac a recursului.

Raportând cele expuse la litigiul pendinte, Înalta Curte verificând atât motivele de recurs cât. și motivele de apel formulate de reclamant constată că, așa cum bine a reținut și instanța de apel, critica din apel a vizat exclusiv descrierea imobilului-construcție situat în Constanța, str. x fost Careu x, lot x, str. x/str. x, imobil pentru care instanța de fond a stabilit în mod definitiv calitatea reclamantului A. și a intervenienților în interes propriu J., K. și L. de persoane îndreptățite la obținerea măsurilor reperatorii acordate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, imobilul fiind preluat în mod abuziv de la autorii acestora fără nici un titlu.

Or. efectul devolutiv al apelului constă în posibilitatea pe care o au părțile de a supune judecății în apel litigiul dintre ele în ansamblul său, cu toate problemele de fapt și de drept ce au fost ridicate în primă instanță, în limitele impuse de cele două reguli exprimate prin adagiile "tantum devolutum quantuffl apeliatum" și tantum devolutum quantum iudicata", în aceste limite, stabilite prin motivele de apel de către reclamant, instanța de apel a fost învestită și a analizat hotărârea instanței de fond.

Or, criticile formulate de recurentul reclamant în recurs vizează alte aspecte decât cele expuse în cererea de apel, respectiv nesoluționarea capătului de cerere de acordare a daunelor interese pentru lipsa de folosință a imobilelor în cauză, critici pe care recurentul reclamant le-a formulat direct în recurs.

Față de această situație, Înalta Curte constată că regula potrivit căreia recursul nu poate fi exercitat omisso medio se aplică nu numai în situația în care partea nemulțumită de soluția adoptată în primă instanță nu a declarat apel, ci și în cazul în care sentința a fost apelată, însă numai parțial, pentru alte motive decât cele invocate în recurs.

Faptul că în privința aspectelor la care se referă motivele de recurs nu au fost formulate critici în calea devolutivă de atac, implică achiesarea reclamantului la soluția primei instanțe.

Din perspectiva celor expuse, și a principiului de drept omisso medio, Înalta Curte reține că motivele invocate de recurentul reclamant direct în recurs nu mai pot constitui obiect al analizei instanței de control judiciar, motiv pentru care nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 87/C din 31 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 87/C din 31 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2018.