Decizia nr. 1411/2018 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția civilă la data de 27 iulie 2016, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la repunerea în funcția de director al societății, rectificarea modificărilor făcute în REVISAL și achitarea salariilor restante.

Hotărârea pronunțată de tribunal în primă instanță Prin încheierea de ședință din data de 7 februarie 2017, Tribunalul Giurgiu, secția civilă a constatat suspendată de drept acțiunea în baza art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu mențiunea că încheierea poate fi atacată cu recurs pe toată durata suspendării. Împotriva încheierii sus-menționate reclamantul a declarat recurs.

Hotărârea pronunțată de curtea de apel în recurs Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru came privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 203 din 6 noiembrie 2017, a constatat nul recursul, cu mențiunea că decizia este definitivă. Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel București, reclamantul a declarat un nou recurs.

Procedura derulată în recurs în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că decizia atacată nu este suspus căii de atac a recursului. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod. Recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport prin care a susținut că recursul este admisibil, solicitând admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 20 aprilie 2018, fără citarea părților,

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului în drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii." Alin. (2) al aceluiași articol prevede că "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării." Față de dispozițiile legale sus-menționate, decizia nr. 203 din 6 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, definitivă potrivit dispozițiilor art. 643 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Legalitatea căilor de atac presupune faptul ca o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia, Așa fiind, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.