ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4061/2007

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 696

din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Iași au fost condamnați inculpații

R.V., în baza art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) cu aplicarea art. 74 lit.

a) și art. 76 lit. b) C. pen., la 5 ani închisoare și Ș.A.G., în baza art. 26

raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit.

a) cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la 4 ani

închisoare.

S-au aplicat pentru ambii

inculpați dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. și s-a dedus din

pedepse reținerea inculpaților din 23 ianuarie 2005.

S-a constatat acoperit prin

restituire prejudiciul cauzat părții vătămate L.M.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut, în fapt, că în noaptea de 22 ianuarie 2005,

inculpații au participat la o petrecere organizată în imobilul din Iași, str. Ștefan

cel Mare, prilej cu care R.V. a observat că partea vătămată L.M. a folosit un

telefon mobil „Nokia –3410”. În jurul orelor 03,00, partea vătămată a plecat pe

jos spre căminul unde locuia iar inculpații au ajuns-o din urmă, ei

deplasându-se cu autoturismul Dacia condus de Ș.A.G.

În dreptul rondului de

tramvai de la A. inculpatul R.V. i-a spus inculpatului Ș.A.G. să oprească, apoi

cei doi i-au propus părții vătămate să o ducă la cămin. Aici partea vătămată a

cerut să fie oprită mașina însă inculpatul Ș.A.G. a mărit viteza și continuat

drumul până dincolo de restaurantul B. oprind mașina mai jos în pădure.

Aici, inculpatul R.V. i-a

cerut părții vătămate să coboare, a lovit-o cu pumnii după ceafă, a tras-o de

gât în pădure, unde a lovit-o în continuare și i-a luat telefonul mobil marca

„Nokia –3410”.

Inculpații s-au întors la

locul petrecerii, l-au luat cu ei pe martorul B.C.R. și apoi s-au deplasat la o

casă de amanet, unde, cu actul de identitate al martorului au amanetat

telefonul mobil contra sumei de 800.000 lei pe care au împărțit-o în mod egal,

de câte 400.000 lei sume găsite ulterior asupra inculpaților.

Ca urmare a agresiunii

partea vătămată a suferit leziuni pentru care s-au apreciat ca necesare un

număr de 1-2 zile îngrijiri medicale.

Prejudiciul cauzat a fost

acoperit prin restituirea telefonului sustras.

Situația de fapt și

vinovăția inculpaților au fost stabilite în baza declarațiilor părții vătămate,

a procesului verbal de depistare și a celui de cercetare la fața locului, a

declarațiilor martorilor B.C.R. și C.L. probe coroborate cu declarațiile

inculpaților.

Curtea de Apel Iași, secția

penală, prin decizia penală nr. 93 din 24 aprilie 2007, a admis apelurile

declarate de inculpați, a desființat în parte sentința primei instanțe numai

sub aspectul laturii penale și rejudecând a redus pedepsele pentru inculpatul R.V.

de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare și pentru inculpatul Ș.A.G. de la 4

ani închisoare la 2 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru a decide astfel,

instanța de control judiciar primind criticile inculpaților apelanți, a

considerat că pedepsele stabilite de prima instanță sunt prea severe și că ele

se impun a fi reduse, dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante

recunoscute în favoarea celor doi făptuitori.

S-au considerat nefondate

susținerile inculpatului Ș.A.G. în sensul că nu ar fi întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de tâlhărie ci a celei de tăinuire, și ale

inculpatului R.V., în sensul că fapta nu s-ar fi comis în loc public.

Astfel, s-a considerat că

fapta de a duce victima pe drumul din apropierea unei păduri și de a lovi în

scopul însușirii telefonului mobil al acestuia, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de tâlhărie calificată, săvârșită în timpul nopții în loc

public și de către două persoane împreună.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs în termen legal inculpații R.V. și Ș.A.G., care, invocând

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., au susținut

că pedepsele aplicate sunt prea severe, solicitând reducerea lor.

Inculpatul recurent Ș.A.G. a

mai susținut, în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., că

instanța nu s-a pronunțat prin dispozitiv asupra cererii acestuia de schimbare

a încadrării juridice.

S-a solicitat de către

inculpați admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate și rejudecarea

cauzei.

Recursurile declarate nu

sunt întemeiate.

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpaților, R.V. în săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen. și Ș.A.G., în săvârșirea complicității la infracțiunea de

tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și

c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

Probele administrate în

cauză, evocate anterior, au confirmat, în noaptea de 22 ianuarie 2005, că

inculpatul R.V., cu aportul inculpatului Ș.A.G., a condus partea vătămată, cu

mașina pe un drum public, lângă o pădure, și prin violență i-a sustras

telefonul mobil, după care cei doi făptuitori au amanetat bunul primind suma de

800.00 lei pe care au împărțit-o în mod egal.

Referitor la pedepsele

stabilite de instanța de apel, de 3 ani închisoare pentru inculpatul R.V. și de

2 ani închisoare pentru inculpatul Ș.A.G., se constată că acestea au fost

stabilite cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., acordându-se o

eficiență mai mare circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C.

pen., recunoscute în favoarea inculpaților.

Astfel, s-a reținut că cei

doi inculpați au regretat faptele, că ei se bucură de aprecieri pozitive în

colectivitatea din care fac parte și că au avut o conduită bună anterior

săvârșirii infracțiunii.

Se mai constată că aceste

pedepse, cu executare în regim de detenție, conform art. 57 C. pen., sunt de

natură a asigura, potrivit art. 52 din același cod, constrângerea și reeducarea

inculpaților pentru faptele grave comise și reintegrarea lor în comunitate.

În consecință, fiind

respectate dispozițiile legale menționate, nu există temeiuri de reconsiderare

a cuantumului pedepselor aplicate.

Așa fiind, motivul de recurs

invocat nu poate fi primit.

Privitor la critica din

recursul inculpatului Ș.A.G. în sensul că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat

prin dispozitiv asupra cererii de schimbare a încadrării juridice în

infracțiunea de tăinuire, se constată că aceasta nu este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 371

și 383 C. proc. pen., instanța de apel se pronunță asupra „temeiurilor invocate

și cererilor formulate” de apelant, ea fiind obligată ca în considerente să

expună „temeiurile de fapt și de drept care au dus la adoptarea soluției”.

Dispozitivul trebuie să cuprindă soluția dată de instanța de apel, data

pronunțării și mențiunea că pronunțarea s-a făcut în ședință publică.

Din examinarea deciziei

atacate se constată că instanța de control judiciar, examinând susținerile

apelanților, s-a pronunțat prin considerente asupra netemeiniciei cererii de

schimbare a încadrării juridice, nefiind obligată de textele menționate să se

pronunțe prin dispozitiv.

În consecință, nici acest

motiv de casare nu poate fi primit.

Întrucât motivele de recurs

invocate sunt nefondate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.V. și Ș.A.G.

cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul

pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpaților să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații R.V. și Ș.A.G. împotriva deciziei penale nr.

93 din 24 aprilie 2007 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurenții inculpați

să plătească statului suma de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare,

din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 septembrie 2007

.