ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 194 din 9 iulie 2019 pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2017, a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 16 (șaisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, prev. de art. 199 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 66 alin. (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 (cinci) ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

Potrivit art. 162 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul A. a următorului bun ridicat cu ocazia cercetării la fața locului: telefon mobil marca x (ambalat în colet nr. 3), depus la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Suceava, la rămânerea definitivă a hotărârii.

Potrivit art. 162 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către persoana vătămată B. a următoarelor bunuri: hanorac de culoare neagră (ambalat în colet nr. 1); vestă de culoare bleumarin (ambalat în colet nr. 2); pulover de culoare gri (ambalat în colet nr. 3); pulover de culoare albastră (ambalat în colet nr. 4); tricou de culoare albastră (ambalat în colet nr. 5); cămașă de culoare gri cu negru (ambalată în colet nr. 6); o pereche de pantofi culoare maro și două perechi de șosete (ambalate în colet nr. 7); pantaloni de culoare maro din stofă, pantaloni de culoare neagră din stofă, pantaloni de culoare maro tip colant (ambalate în colet nr. 8), depuse la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Suceava, la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 cu referire la Anexa 1 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca în baza art. 5 alin. (5) cu referire la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, la rămânerea definitivă, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

S-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 19 și art. 25 alin. (1) cu referire la art. 23 alin. (3) C. proc. pen., art. 404 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1349, 1357 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată, obligând inculpatul la plata sumei de 400 RON reprezentând despăgubiri civile - cheltuieli ocazionate de echipajul de asistență medicală de urgență, către Serviciul de Ambulanță Județean Suceava.

În baza art. 398 și art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 6.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 2985 RON din cursul urmăririi penale.

Prin Decizia penală nr. 986 din 6 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 194 din 9 iulie 2019 a Tribunalului Suceava.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul apelant A. la plata către stat a sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Împotriva Deciziei nr. 986 din 6 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, inculpatul A. a formulat recurs în casație, invocând incidența dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.

Prin Încheierea din 1 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A..

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 986 din 6 noiembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În motivarea incidenței cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., inculpatul a susținut, în esență, că în raport de materialul probator administrat în cauză, fapta pentru care a fost condamnat nu întrunește condițiile de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii de violență în familie, prev. de art. 199 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen.

Pentru aceleași motive a apreciat că și pedeapsa aplicată este în limite nelegale, fiind incident și cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.

Se reține că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

De asemenea, cazul de casare menționat nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și stabilirea unei situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.

Deși în susținerea cererii de recurs în casație s-a făcut referire la lipsa de tipicitate a infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat, criticile formulate vizează reevaluarea stării de fapt, activitate ce implică și reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal, posibilitate care este exclusă, raportat la dispozițiile legale ce reglementează calea de atac a recursului în casație, potrivit cărora controlul judiciar este limitat doar verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Examinând decizia penală atacată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., se constată că dispozițiile legale menționate nu sunt incidente în cauză, întrucât fapta pentru care a fost condamnat recurentul inculpat A. corespunde modelului legal incriminat de legiuitor prin infracțiunea de violență în familie, prev. de art. 199 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen.

Astfel, conform situației de fapt, stabilită în mod definitiv de instanța de apel, rezultă că, fiind sub influența alcoolului, atât el cât și fratele său C., inculpatul i-a aplicat fratelui său mai multe lovituri cu pumnii în zona cranio-cerebrală după care, în încercarea de a-l împiedica să se ridice, i-a imobilizat brațele, s-a urcat cel puțin cu un genunchi pe pieptul său, în acest mod apăsându-l sub greutatea corpului său la sol, provocându-i grave leziuni ce au condus la deces.

Totodată, s-a apreciat că, intensitatea presiunii exercitate într-o zonă vitală a victimei (zona toracică), cu consecința cauzării leziunilor deosebit de grave descrise în raportul medico-legal de necropsie, leziuni incompatibile cu viața, raportat și la starea avansată de ebrietate a victimei (stare cunoscută de inculpat, conform propriilor declarații), conduc la concluzia că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și, cu toate că nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, săvârșind astfel infracțiunea de violență în familie (omor) cu intenție indirectă.

Se constată că, recurentul inculpat a invocat aceleași critici și în fața instanței de apel, iar curtea de apel, având competența examinării cauzei în fapt și în drept, a analizat apărările acestuia și a apreciat că nu sunt întemeiate.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. ("s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege") se constată că nu este incident în cauză.

Astfel, pedeapsa de 16 (șaisprezece) ani închisoare, la care a fost condamnat recurentul inculpat A., se situează între limita minimă și cea maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea de violență în familie, prev. de art. 199 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 986 din 6 noiembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 986 din 6 noiembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2020.

GGC - CL