ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 40 din 22 martie 2019, pronunțată de Judecătoria Brezoi în Dosarul nr. x/2015, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (1), (2) și (10) din C. proc. pen. raportat la art. 299 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 61 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 20.000 RON amendă penală (200 zile-amendă x 100 RON/zi) pentru infracțiunea de folosirea abuzivă a funcției în scop sexual.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 din C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în situația neachitării amenzii penale în termenul de 3 luni, prevăzut de art. 559 din C. proc. pen.

În baza art. 397 din C. proc. pen., art. 19 și urm. din C. proc. pen., art. 1349 și urm. din C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă B., și s-a dispus obligarea inculpatului la plata către aceasta a sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale.

S-a respins, în rest, acțiunea civilă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi, inculpatul A. și partea civilă B..

Prin Decizia penală nr. 935/A din 7 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie, în Dosarul nr. x/2015, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi, partea civilă B. și inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 40 din 22 martie 2019 a Judecătoriei Brezoi.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În motivarea recursului în casație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a susținut că instanța de fond a pronunțat soluția de condamnare a inculpatului A. la pedeapsa amenzii penale (200 zile amendă), reținând în speță incidența dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. referitoare la soluționarea cauzei în procedură abreviată, deși, din probatoriul administrat în cauză rezultă faptul că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor și nu a solicitat ca procesul să se desfășoare potrivit procedurii simplificate.

A mai arătat că, potrivit art. 61 alin. (4) lit. b) din C. pen. raportat la art. 299 alin. (2) din C. pen., limitele speciale ale zilelor-amendă pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului A. sunt cuprinse între 120 și 240 de zile-amendă, textul de lege prevăzând pedeapsa amenzii alternative cu pedeapsa închisorii de cele mult 2 ani.

Or, în condițiile reținerii art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele speciale ale pedepsei cu amendă prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 299 alin. (2) din C. pen. sunt cuprinse între 90 și 180 de zile-amendă, context în care pedeapsa de 200 zile amendă aplicată inculpatului A. în primă instanță, menținută în apel, se află în afara limitelor legale.

Totodată, parchetul a susținut că infracțiunea prevăzută de art. 299 alin. (2) din C. pen. se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia s-a săvârșit fapta.

În consecință, în speță este obligatorie aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi, context în care hotărârea instanței de fond, menținută în apel, a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 67 alin. (2) din C. pen.

Prin Încheierea din data de 28 iulie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Examinând, pe fond, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Înalta Curte reține că aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată, instanța de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

Totodată, se reține că o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune. Există însă situații, și nu puține, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

În ceea ce privește natura pedepselor a căror legalitate poate fi analizată în această cale extraordinară de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, în jurisprudența sa (Decizia nr. 19/RC din 27 ianuarie 2016), a reținut că acest caz de casare privește atât pedepsele principale, cât și pe cele complementare și accesorii, dar și măsurile educative.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești susține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., condamnându-l pe inculpat pedeapsa amenzii peste maximul prevăzut de lege și că a omis să îi aplice pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia s-a săvârșit fapta.

Înalta Curte reține că inculpatului A. i s-a aplicat pedeapsa de 200 zile-amendă x 100 RON/zi pentru infracțiunea de folosirea abuzivă a funcției în scop sexual, prevăzută de art. 396 alin. (1), (2) și (10) din C. proc. pen. raportat la art. 299 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 61 din C. pen.

Totodată, se observă că, în conformitate cu dispozițiile art. 229 alin. (2) din C. pen., infracțiunea de folosirea abuzivă a funcției în scop sexual se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.

Astfel, prin raportare la dispozițiile art. 61 alin. (4) lit. b) din C. pen., limitele speciale ale pedepsei cu amendă pentru infracțiunea prevăzută de art. 299 alin. (2) din C. pen. sunt cuprinse între 120 și 240 de zile amendă. Cum, în speță, instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele de pedeapsă se reduc cu o pătrime, fiind cuprinse între 90 și 180 de zile amendă.

Cum problematica legalității pedepsei aplicate inculpatului nu poate fi analizată doar sub aspectul limitelor speciale ale pedepsei principale spre care s-au orientat instanțele de fond și de apel (pedeapsa amenzii), aceasta privind deopotrivă și pedeapsa complementară, pe care au omis să o aplice, deși era obligatorie, încălcarea dispozițiilor legale relative la aceasta din urmă nu poate fi suplinită sub nicio formă în calea extraordinară a recursului în casație, întrucât ar echivala cu privarea părților la accesul efectiv la o cale de atac, contrar exigențelor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În considerarea acestor exigențe, Înalta Curte consideră că unicul remediu pentru a asigura o judecată efectivă este trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se realiza o analiză concretă, bazată pe întregul sistem de individualizare judiciară a unei sancțiuni, analiză ce se impune a fi efectuată în cadrul unei căi ordinare de atac, iar nu în calea de atac a recursului în casație, limitată, așa cum s-a menționat anterior, doar la probleme de drept.

Raportat la toate considerentele anterior expuse, la cazul de casare incident și la dispozițiile art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., această etapă va fi limitată la motivele pentru care s-a dispus casarea și rejudecarea cauzei, respectiv tratarea tuturor elementelor ce vizează regimul sancționator incident pentru inculpat.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, vor fi reținute în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva Deciziei penale nr. 935/A din 7 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie, în dosarul nr. x/2015.

Casează, în parte, decizia recurată, doar sub aspectul individualizării sancțiunilor și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești.

Menține restul dispozițiilor hotărârii recurate.

Anulează formele de executare emise în temeiul Sentinței nr. 40 din 22 martie 2019 a Judecătoriei Brezoi, definitivă prin Decizia penală nr. 935/A din 7 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2020.

GGC - CL