ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 70 din 21 iulie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii de 6 luni aplicate inculpatului A. sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă,

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a obligat inculpatul să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Casei Corpului Didactic Bacău sau în cadrul D.G.A.S.P.C. Bacău - Centrul de recuperare și reabilitare pentru persoanele cu dizabilități Condorul Bacău pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

II. În baza art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii de 10 luni aplicate inculpatului B. sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Botoșani, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă,

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. c) C. pen., a obligat inculpatul să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Casei Județene de Pensii Botoșani sau în cadrul Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă Botoșani pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. x/P/2019 din 17.12.2019, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (3) C. pen., activitate infracțională constând în aceea că în data de 26.02.2019 i-a încredințat numitului B., știind că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice, să conducă pe drumurile publice autoturismul său, marca x, cu nr. de înmatriculare x, iar în timpul cât B. a condus, el s-a aflat pe locul din dreapta față al autoturismului sus menționat, în jurul orelor 13:30 autoturismul fiind oprit în trafic, pe str. x, din jud. Bacău de către organele de poliție, iar ulterior în cursul cercetărilor s-a stabilit că persoana care a condus vehiculul - B. avea o valoare de 1,07 mg/l alcool pur în aerul expirat, respectiv o alcoolemie de 2.44 g ‰ la prima probă (ora 14.35) și de 2,34 g‰ la a doua probă (ora 15.35);

- B., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., activitate infracțională constând în aceea că în data de 26.02.2019, după ce a consumat băuturi alcoolice (aproximativ 10 beri) s-a urcat la volanul autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, care i-a fost încredințat de proprietarul acestuia - A., persoană care a ocupat locul din dreapta față al autoturismului menționat și l-a condus pe drumurile publice, fiind surprins în flagrant și oprit de către lucrătorii de poliție în jurul orei 13:30, pe str. x, din jud. Bacău, din probe rezultând că prezenta o valoare de 1,07 mg/l alcool pur în aerul expirat (la ora 13:48 când a fost supus testului cu aparatul DRAGER), respectiv o alcoolemie în scădere de 2.44 g ‰ la prima probă (ora 14.35) și de 2,34 g ‰ la a doua probă (ora 15.35).

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 20.12.2019 sub numărul x/2019.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Bacău nr. 2 din data de 23.01.2020, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. x/P/2019 din 17.12.2019, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății în cauză.

La termenul de judecată din 14.07.2020, în prezența apărătorilor aleși, inculpații A. și B. au solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată de judecată, doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art. 375, 377 și 396 alin. (10) C. proc. pen.

Au fost audiați inculpații, prilej cu care aceștia au declarat că recunosc săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați prin rechizitoriu, așa cum acestea sunt descrise în actul de sesizare și că sunt de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității.

Instanța de fond a admis cererea inculpaților A. și B. de judecare a cauzei în procedura simplificată de judecată, doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Curtea de Apel Bacău a reținut că, în fapt, în data de 26.02.2019, inculpații A. (avocat în cadrul Baroului Bacău) și B. (sergent major în cadrul UM 01602 Bacău), fiind prieteni, au consumat băuturi alcoolice într-un bar din municipiul Bacău.

Potrivit declarațiilor date în cursul urmăririi penale de către inculpatul B., în ziua respectivă acesta consumase "aproximativ 10 beri". Inculpatul a mai susținut că era foarte obosit întrucât efectuase serviciul la unitatea militară, 24 de ore, iar anterior executase și alte servicii, tot 24 de ore.

La un moment dat, pe fondul consumului de alcool, inculpatul A. i-a propus inculpatului B. să meargă la plimbare cu mașina. Inculpatul B. a fost de acord și a luat de pe masă cheile autoturismului inculpatului A., cu acordul acestuia. Ulterior, ambii inculpați s-au deplasat la autoturismul inculpatului A. - marca x cu nr. de înmatriculare x, care era parcat vis a vis de bar. Inculpatul A. s-a urcat pe locul din dreapta față, iar inculpatul B. la volan.

Deși se simțea amețit din cauza cantității mari de alcool consumate anterior, inculpatul B. a condus autoturismul sus-menționat pe drumurile publice, ajungând din mun. Bacău, pe raza com. Mărgineni, în satul X. din județul Bacău.

În jurul orei 13:00, martorul ocular C., în timp ce se afla la domiciliul său din satul X., a observat trecând prin fața porții locuinței, autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, în care se aflau cei doi inculpați. Întrucât nu a recunoscut nici mașina și nici persoanele din aceasta și apreciind ca fiind suspectă prezența acestora pe ulița respectivă, în condițiile în care sectorul de drum menționat era tranzitat doar de riverani și nu avea altă ieșire, înfundându-se cu pârâul X., martorul a anunțat poliția pentru a face verificări.

La ora 13:30, polițiștii din cadrul Postului de Poliție Mărgineni, observând autoturismul x cu nr. de înmatriculare x care se deplasa pe str. x din satul X. în mod necursiv și neregulamentar, l-au oprit. La volan l-au identificat pe inculpatul B., iar pe scaunul din dreapta față pe inculpatul A., care avea o sacoșă cu 4 doze cu bere.

Întrucât emana halenă alcoolică, inculpatul B. a fost condus la sediul Postului de Poliție Mărgineni unde a fost testat la aparatul DRAGER, reieșind o valoare de 1,07 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Imediat, inculpatul B. a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Bacău, unde i s-au prelevat două probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din buletinul de analiză toxicologică nr. x din 04.03.2019 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bacău rezultă a inculpatul B. a condus autoturismul inculpatului A. cu o alcoolemie în scădere, de 2.44 g ‰ la prima probă (ora 14.35) și de 2,34 g ‰ la a doua probă (ora 15.35).

Cu ocazia audierilor în faza de urmărire penală, ambii inculpați au avut o atitudine cooperantă, recunoscând și regretând comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor. (declarațiile inc. A.; declarațiile inc. B.).

Inculpatul A. a declarat cu prilejul audierii sale în cursul urmăririi penale (în calitate de suspect) că, în data de 25.02.2019, cu o zi înainte de comiterea faptei, s-a deplasat cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe str. x din mun. Bacău și a parcat în fața magazinului D.. S-a deplasat apoi pe jos la un bar din apropiere unde a consumat băuturi alcoolice cu prietenii până aproape de miezul nopții, după care s-a deplasat împreună cu un coleg la domiciliul acestuia, aflat în apropiere unde a continuat să consume alcool până în jurul orei 3:00.

În dimineața zilei de 26.02.2019, a revenit în barul sus-menționat și a continuat să consume băuturi alcoolice până spre după amiază. În bar se afla și inculpatul B.. Presupune că i-a dat cheia de la mașină acestuia, fiind exclus să o fi luat fără acordul său.

Deși inculpatul A. nu a precizat în mod explicit că l-a văzut pe inculpatul B. consumând băuturi alcoolice sau că și-a dat seama că acesta din urmă era sub influența băuturilor alcoolice, susținând că era foarte amețit și nu își amintește exact ce s-a întâmplat în barul respectiv, totuși, din declarațiile sale, coroborate și cu declarațiile inculpatului B., instanța de fond a apreciat că rezultă în mod neechivoc că și-a dat seama că cel din urmă a consumat alcool în ziua respectivă, înainte de a-i încredința autovehiculul său spre a-l conduce pe drumurile publice.

În fața instanței, inculpații A. și B. și-au menținut poziția procesuală adoptată în cursul urmăririi penale, recunoscând fără rezerve săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată în prezenta cauză.

Curtea a reținut că declarațiile inculpaților de recunoaștere a săvârșirii faptelor se coroborează cu concluziile buletinului de analiză toxicologică nr. x din 04.03.2019 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bacău, declarațiile martorului ocular C., rezultatul testului DRAGER, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, fișa de examen clinic, probe care relevă în afara oricărei îndoieli rezonabile temeinicia acuzațiilor aduse celor doi inculpați prin actul de sesizare și care au înlăturat prezumția de nevinovăție de care s-au bucurat aceștia în temeiul art. 4 alin. (1) C. proc. pen.

Având în vedere că din probele administrate în cauză a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta reținută în sarcina inculpatului A. prin actul de sesizare există, constituie infracțiune și a fost comisă de acesta cu vinovăție, sub forma intenției indirecte, în temeiul art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. pen., instanța a dispus angajarea răspunderii penale a inculpatului.

La alegerea și individualizarea sancțiunii penale, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C. pen. și anume împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, instanța a apreciat că infracțiunea dedusă judecății prezintă un grad semnificativ de pericol social, reliefat de circumstanțele concrete în care a fost săvârșită și anume faptul că inculpatul A. a fost cel care a avut inițiativa conducerii autovehiculului său de către coinculpatul B., împrejurarea că i-a cerut acestuia din urmă să conducă autovehiculul său pe un drum public care în mod obișnuit are un trafic foarte intens, deși putea să-și dea seama că coinculpatul era într-o stare avansată de ebrietate, urmare a consumului unei cantități mari de bere.

În aceste împrejurări, inculpatul A. a creat premisele periclitării siguranței participanților la traficul rutier și riscul producerii unui accident de circulație care, de multe ori, se soldează cu pierderi de vieți omenești, lezarea integrității corporale și a sănătății persoanelor sau pagube materiale importante.

Cu privire la persoana inculpatului A., instanța a reținut, pe de o parte, că împrejurări favorabile acestuia, lipsa antecedentelor penale, faptul că are studii superioare, situația familială și conduita sa corespunzătoare în societate, iar, pe de altă parte, în detrimentul său, faptul că, fiind de profesie avocat și, deci implicit un bun cunoscător al legii, trebuia să conștientizeze urmările faptei sale atât pentru sine, cât și pentru coinculpatul B. și celelalte persoane participante la traficul rutier și să se abțină de la o astfel de conduită ilicită.

Inculpatul a făcut referire în declarațiile sale la unele probleme personale pe fondul cărora a comis infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză, fără însă a arăta în concret care sunt acele probleme, pentru a da posibilitatea instanței să aprecieze dacă astfel de circumstanțe pot atenua răspunderea sa penală.

Ținând seama de toate aspectele enunțate anterior, referitoare la gravitatea faptei și împrejurările comiterii acesteia, precum și la persoana și conduita inculpatului, având în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă (închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda), ale căror limite se reduc conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., Curtea a considerat că se impune condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (3) C. pen.

În opinia instanței de fond, această pedeapsă este proporțională cu gravitatea faptei comise și aptă să asigure realizarea scopului educativ-preventiv al sancțiunii penale.

Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei închisorii de 6 luni aplicate inculpatului A. sub supraveghere.

Astfel, a precizat că pedeapsa aplicată inculpatului este închisoarea mai mică de 3 ani, acesta nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, instanța de fond a reținut că nu este incidentă niciuna dintre condițiile negative prevăzute de art. 91 alin. (3) C. pen. care împiedică dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Curtea a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 C. pen. privind amânarea aplicării pedepsei închisorii, inculpatul A. neoferind suficiente garanții că se poate îndrepta și fără aplicarea pedepsei.

Pentru a da posibilitatea inculpatului să conștientizeze pe deplin gravitatea faptei sale și pentru a produce un puternic efect inhibitoriu asupra sa și a altor persoane predispuse la comiterea de infracțiuni, instanța a apreciat că este pe deplin justificată condamnarea sa.

Așa cum s-a arătat, inculpatul a încredințat autoturismul său spre a fi condus pe drumurile publice de pe raza mun. Bacău și a comunei Mărgineni coinculpatului B., deși știa că acesta se află într-o stare foarte avansată de ebrietate, lucru relevat de nivelul extrem de ridicat al alcoolemiei în sânge pe care aceasta o avea la data depistării sale de către organele de poliție.

Art. 335 alin. (3) C. pen. incriminează fapta de a încredința un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pentru conducerea pe drumurile publice, între altele, unei persoane despre care știe că se află sub influența alcoolului, deci indiferent de nivelul alcoolemiei, chiar dacă acesta este sub nivelul alcoolemiei care atrage răspunderea penală a conducătorului auto.

Or, inculpatul A. a încredințat vehiculul său coinculpatului B. pentru a fi condus pe drumurile publice, deși acesta se afla într-o stare avansată de ebrietate, cu o alcoolemie foarte ridicată și după consumului unei cantități mari de alcool, ceea ce imprimă o gravitate sporită faptei inculpatului A..

Împrejurarea invocată de inculpat în sprijinul pronunțării unei soluții de amânare a aplicării pedepsei și anume că o condamnare ar avea ca efect excluderea sa din profesia de avocat, în conformitate cu prevederile Legii privind statutul profesiei de avocat, evaluată în contextul tuturor circumstanțelor reale și personale ale cauzei, în opinia Curții acesta nu a reprezentat un argument suficient și pertinent pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei închisorii.

Instanța a considerat, pe de o parte, că faptul că inculpatul A. are calitatea de avocat reprezintă un factor agravant al răspunderii sale penale pentru infracțiunea săvârșită, iar pe de altă parte, nu orice condamnare definitivă atrage excluderea din profesia de avocat, ci doar condamnările pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii (art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995).

La alegerea și individualizarea sancțiunii penale, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C. pen. și anume împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, instanța a apreciat că infracțiunea dedusă judecății prezintă un grad ridicat de pericol social, reliefat de circumstanțele concrete în care a fost săvârșită și anume faptul că inculpatul avea o alcoolemie în sânge cu mult peste limita legală, pe un drum public care în mod obișnuit are un trafic foarte intens, deși, potrivit propriilor declarații, consumase o cantitate mare de bere și era foarte amețit, neștiind practic în ce direcție se deplasează și ajungând astfel pe un drum înfundat.

Deși nivelul gradului de îmbibație alcoolică în sânge nu reprezintă singurul criteriu ce reflectă gravitatea infracțiunii prevăzute la art. 336 alin. (1) din C. pen., instanța trebuind a lua în considerare și alte circumstanțe legate de fapta comisă, ce pot releva în concret starea de pericol creată pentru valorile sociale apărate prin incriminarea faptei, totuși acesta prezintă o importanță deosebită în evaluarea gravității infracțiunii și implicit în procesul de individualizare judiciară a sancțiunii penale, astfel încât pedeapsa aplicată să producă un efect consistent de descurajare a unor astfel de acțiuni de conducere pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice.

În aceste împrejurări, inculpatul B. a creat o stare de pericol ridicată pentru siguranța participanților la traficul rutier și riscul producerii unui accident de circulație care, de multe ori se soldează cu pierderi de vieți omenești, lezarea integrității corporale și a sănătății persoanelor sau pagube materiale importante.

Cu privire la persoana inculpatului B., instanța a reținut, pe de o parte, ca împrejurări favorabile acestuia, lipsa antecedentelor penale, faptul că are o ocupație și un loc de muncă și conduita sa corespunzătoare în societate, iar, pe de altă parte, în detrimentul său, faptul că a acceptat să conducă autovehiculul aparținând coinculpatului A. pe drumurile publice, deși era conștient că era foarte obosit și consumase o cantitate foarte mare de bere, astfel că reflexele și atenția sa erau mult diminuate, aspect care denotă atitudinea sa de indiferență față de semenii săi și față de siguranța acestora și a bunurilor lor.

Ținând seama de toate aspectele enunțate anterior, referitoare la gravitatea faptei și împrejurările comiterii acesteia, precum și la persoana și conduita inculpatului, având în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă (închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda), ale căror limite se reduc conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., Curtea a considerat că se impune condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Această pedeapsă este în opinia instanței de fond proporțională cu gravitatea faptei comise și aptă să asigure realizarea scopului educativ-preventiv al sancțiunii penale.

Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei închisorii de 10 luni aplicate inculpatului B. sub supraveghere.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului este închisoarea mai mică de 3 ani, acesta nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, Curtea a reținut că nu este incidentă niciuna dintre condițiile negative prevăzute de art. 91 alin. (3) C. pen. care împiedică dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe penale, inculpații A. și B. au declarat apel.

Inculpatul A., a solicitat, în esență, admiterea apelului formulat și stabilirea unei pedepse între limitele legale, cu amânarea aplicării pedepsei.

În acest sens, a arătat că a avut o poziție sinceră, de cooperare și regret, în ceea ce privește fapta de care este acuzat, precum și față de circumstanțele personale ale acestuia, respectiv că are o familie, este o persoană cu studii superioare, este singur întreținător al familiei și nu are antecedente penale.

A precizat că prin aplicarea formei de individualizare a pedepsei și anume, amânarea aplicării pedepsei, instanța poate acorda posibilitatea inculpatului de a desfășura în continuare profesia pe care o exercită, având în vedere că o soluție de condamnare, chiar și cu suspendare sub supraveghere, l-ar expune pe inculpat riscului de excludere din barou, prin aprecierea unei stări de nedemnitate. În acest fel, a arătat că acesta ar fi lipsit de posibilitatea de a-și întreține familia, aspect ce ar avea o influență asupra posibilității sale de a se îndrepta.

Inculpatul B., a solicitat instanței să dispună față de inculpat aplicarea unei pedepse în forma de individualizare a amânării aplicării acesteia.

A precizat că soluția dispusă de instanța de fond ar pune în pericol activitatea profesională a inculpatului, față de faptul că acesta este cadru militar, iar chiar dacă legislația aplicabilă ar permite continuarea activității, practica la nivelul acestor instituții, este în sensul ca în situația în care există o condamnare cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, să nu se mai permită continuarea activității la același angajator.

În susținerea motivelor de apel, a arătat că inculpatul nu are antecedente penale, că acesta și-a exprimat intenția de a efectua muncă în folosul comunității, că a colaborat cu organele penale încă de la momentul săvârșirii faptei și că a recunoscut fapta imputată.

În acest sens, a apreciat că pedeapsa aplicată trebuie să fie proporțională și cu circumstanțele reale ale faptei, respectiv faptul că autovehiculul s-a deplasat pe o perioadă mică de drum și că nu au fost produse pagube materiale.

Examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (1) și (2) C. proc. pen., și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Din analiza cauzei rezultă că prima instanță în mod corect a dat eficiență dispozițiilor privind procedura simplificată prevăzută de art. 374 alin. (4) cu referire la art. 375 și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în raport, cu poziția exprimată de inculpați, în fața instanței, aceștia recunoscând săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, însușindu-și în totalitate probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și nu au mai solicitat administrarea altor probe, dorind să beneficieze de dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și manifestându-și acordul de a fi obligați la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității (declarația inculpatului B. - dosarul Curții de Apel și inculpatul A.).

Astfel, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut judicios situația de fapt, în baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, în condițiile admiterii procedurii simplificate, respectiv: inculpatul A., în data de 26.02.2019 i-a încredințat numitului B., știind că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice, să conducă pe drumurile publice autoturismul său, marca x, cu nr. de înmatriculare x, iar în timpul cât B. a condus, el s-a aflat pe locul din dreapta față al autoturismului sus menționat, în jurul orelor 13:30 autoturismul fiind oprit în trafic de către organele de poliție, iar ulterior în cursul cercetărilor s-a stabilit că persoana care a condus vehiculul - B. avea o valoare de 1,07 mg/l alcool pur în aerul expirat, respectiv o alcoolemie de 2.44 g ‰ la prima probă (ora 14.35) și de 2,34 g ‰ la a doua probă (ora 15.35).

În acest context, Înalta Curte reține că, în esență, criticile formulate de inculpații A. și B. privesc doar modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate de instanța de fond, astfel că se impune o evaluare distinctă a modului de individualizare raportat la gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați de instanța de fond.

Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte reține că, potrivit art. 74 alin. (1) C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 254/2013, scopul executării pedepselor și al măsurilor educative privative de libertate este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; prin executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate se urmărește formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a deținuților sau persoanelor internate.

În prezenta cauză, la individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social concret al faptei și circumstanțele personale.

Referitor la inculpatul A., instanța de control judiciar apreciază că stabilirea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., este o măsură de constrângere suficientă, dar și un mijloc de reeducare eficient, fiind aptă și necesară creării premiselor conștientizării de către inculpat a faptei sale și asumării consecințelor produse prin săvârșirea acesteia, precum și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În ceea ce privește însă individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, având în vedere în principal, circumstanțele favorabile inculpatului, iar în subsidiar, pericol social concret al infracțiunii săvârșite, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei va putea fi atins doar prin impunerea unor măsuri de supraveghere, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 alin. (1) C. pen. privind amânarea aplicării pedepsei, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este de 3 ani, pedeapsa stabilită este sub 2 ani (6 luni), inculpatul nu a mai fost condamnat anterior și a fost de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității.

Fără a nega gravitatea faptei, instanța constată caracterul diminuat al pericolului social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului în raport de infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice săvârșite de inculpatul B..

Modalitatea concretă de săvârșire a faptei dublată de circumstanțele personale favorabile și poziția procesuală ce s-a încadrat în parametrii recunoașterii faptelor imputate, susțin concluzia că inculpatul A. a conștientizat gravitatea faptelor și consecințele reale ale activității infracționale în planul răspunderii penale, instanța de control judiciar urmând a da eficiență solicitării de aplicare a dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la amânarea aplicării pedepsei.

Totodată, se apreciază că, în raport de circumstanțele personale, respectiv ocupația - avocat în Baroul Bacău, lipsa antecedentelor penale, faptul că este instruit, integrat și apreciat în societate, fără sancțiuni pentru conducere sub influența alcoolului sau pentru vreo abatere rutieră gravă, nu reprezintă circumstanțe atenuante, dar susțin concluzia că pronunțarea hotărârii de condamnare constituie un avertisment sever pentru inculpat, iar amânarea aplicării pedepsei, prin obligațiile impuse, este aptă, raportat la situația concretă din speță, să asigure realizarea scopului preventiv-educativ.

Cu privire la inculpatul B., Înalta Curte constată că referitor la proporționalizarea pedepsei aplicate inculpatului de judecătorul fondului, în cauză, s-a realizat o evaluare judicioasă a criteriilor prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., fiind valorificate în mod corespunzător toate împrejurările ce țin de fapta comisă și de persoana apelantului, situație în care a fost stabilită o sancțiune penală corect individualizată.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere gradul ridicat al faptei comise, ce rezultă din natura și importanța deosebită a valorilor sociale lezate prin săvârșirea infracțiunii (referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice), dar și din riscul producerii unui accident de circulație care, de multe ori se soldează cu pierderi de vieți omenești, lezarea integrității corporale și a sănătății persoanelor sau pagube materiale importante.

Gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite de inculpat este susținut și de circumstanțele concrete de săvârșire a faptei constând în conducerea pe un drum public având o alcoolemie în sânge peste limita legală, cunoscând că, în mod obișnuit, pe acel tronson de drum traficul este foarte intens și ulterior consumului unei cantități semnificative de bere ce a determinat apariția unei stări de amețeală și dezorientarea inculpatului astfel încât nu a mai cunoscut direcția de deplasare și a ajuns pe un drum înfundat.

Nu poate fi, de asemenea, omis în procesul de stabilire a tratamentului sancționator aplicat inculpatului B., conduita sa pe parcursul procesului penal (a avut o atitudine sinceră și cooperantă, și-a asumat responsabilitatea faptei și s-a prezentat în fața organelor judiciare la fiecare chemare a acestora, a recunoscut săvârșirea faptei și a uzat de procedura simplificată), nivelul său de educație, pregătirea profesională (militar), situația familială și socială, precum și faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, împrejurări ce au condus, în mod corect, la stabilirea unei pedepse orientată către minimul special prevăzut de textul incriminator.

Însă, Înalta Curte reamintește că infracțiunea prevăzută de art. 336, alin. (1) C. pen. este o infracțiune de pericol, concentrația mare de alcool din sângele inculpatului (1,07 g‰ alcool pur în sânge), conducerea autoturismului pe drumurile publice sunt argumente care exclud incidența amânării aplicării pedepsei, dat fiind gradul ridicat de periculozitate socială a faptei comise.

Opunerea circumstanțelor personale pozitive și a poziției procesuale de recunoaștere, nu poate avea eficiența pe care și-o reprezintă inculpatul în planul individualizării judiciare. În acest sens, instanța de apel apreciază că pedeapsa și modalitatea de executare au fost riguros stabilite de instanța de fond față de acest inculpat, neputându-se da eficiență solicitării de aplicare a dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la amânarea aplicării pedepsei.

Înalta Curte consideră că aplicarea pedepsei de 10 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, este singura în măsură să asigure scopurile de prevenție, coerciție și educație a inculpatului, prin conștientizarea încălcării dispozițiilor legale, în condițiile situației de fapt reținute, adică a modalității de comitere a infracțiunii, a pericolului concret al infracțiunii, potențat de gradul de concentrație de alcool în sânge în mod concret avut, care amplifică valoarea socială de pericol a faptei, așa cum este ocrotit de norma de incriminare, de consecințele unei asemenea fapte, scopul urmărit, circumstanțele personale, respectiv de instrucția și calitatea deținută de inculpat, dând efectivitate dispozițiilor art. 74 din C. pen.

Drept urmare, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în cazul inculpatului B. gravitatea faptelor săvârșite exclude orientarea către un alt mecanism de individualizare față de cel stabilit de prima instanță.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva Sentinței penale nr. 70 din 21 iulie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va desființa, în parte hotărârea atacată și, rejudecând în fond:

În temeiul art. 396 alin. (1), alin. (4), alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 83 alin. (1) C. pen., va stabili în sarcina inculpatului A. pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. va amâna aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condițiile art. 84 alin. (1) C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 84 alin. (2) raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, la datele fixate de acesta;

b) Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) Să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) Să comunice schimbarea locului de muncă;

e) Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 85 alin. (2) C. pen., va obliga pe inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 30 de zile lucrătoare în cadrul Casei Corpului Didactic Bacău sau în cadrul D.G.A.S.P.C. Bacău/Centrul de recuperare și reabilitare pentru persoanele cu dizabilități Condorul Bacău.

Va atrage atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 88 C. pen. privind cazurile de revocare a amânării pedepsei.

Va menține celelalte dispoziții cuprinse în sentința penală atacată în măsura care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului declarat de inculpatul A. vor rămâne în sarcina statului.

Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat B. împotriva Sentinței penale nr. 70 din 21 iulie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva Sentinței penale nr. 70 din 21 iulie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Desființează, în parte hotărârea atacată și, rejudecând în fond:

În temeiul art. 396 alin. (1), alin. (4), alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 83 alin. (1) C. pen., stabilește în sarcina inculpatului A. pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condițiile art. 84 alin. (1) C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 84 alin. (2) raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, la datele fixate de acesta;

b) Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) Să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) Să comunice schimbarea locului de muncă;

e) Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 85 alin. (2) C. pen., obligă pe inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 30 de zile lucrătoare în cadrul Casei Corpului Didactic Bacău sau în cadrul D.G.A.S.P.C. Bacău/Centrul de recuperare și reabilitare pentru persoanele cu dizabilități Condorul Bacău.

Atrage atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 88 C. pen. privind cazurile de revocare a amânării pedepsei.

Mențin celelalte dispoziții cuprinse în sentința penală atacată în măsura care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului declarat de inculpatul A. rămân în sarcina statului.

II. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat B. împotriva Sentinței penale nr. 70 din 21 iulie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 octombrie 2020.

GGC - GV