ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6200/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6200/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra recursurilor

civile de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoarei Constanța la 23 februarie 2006, reclamanții T.A. și T.M.A. au

solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului Eforie, prin

primar, să constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 527 din 13 octombrie

2003 emisă de Primarul orașului Eforie și să oblige pârâta la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că prin dispoziția contestată, terenul în suprafață de 600 mp, ce formează

lotul nr. 1076 din parcelarea Movila Techirghiol Eforie Sud, a fost restituit

în natură către numiții P.V. și M.M., contravenind astfel prevederilor Legii

nr. 10/2001, pentru că beneficiarii ei nu sunt moștenitorii legali sau

testamentari ai proprietarului inițial, ci au calitatea de cesionari de

drepturi litigioase, dobândită în temeiul contractului de cesiune de drepturi

litigioase nr. 4788 din 30 septembrie 2002, încheiat cu numita B.M.I.A.

Reclamanții au arătat că, alături de

autoarea cesionarilor de drepturi litigioase, sunt persoane îndreptățite la

acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul în litigiu, în calitate de

moștenitori testamentari ai numitei M.A., care, la rândul său, a fost soția

supraviețuitoare a proprietarului imobilului, defunctul M.C.

În această calitate au formulat

notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, alături de B.M.I.A., dar Primarul

orașului Eforie a restituit terenul numai în favoarea cesionarilor de drepturi

litigioase, a căror autoare a decedat între timp.

S-a susținut ca motiv de

nelegalitate a dispoziției contestate frauda la lege.

Prin precizările ulterioare,

reclamanții au modificat cadrul procesual în sensul că au chemat în judecată în

calitate de pârâți Orașul Eforie, prin primar, pe P.V. și M.M.

Prin sentința civilă nr. 3982 din 27

aprilie 2006, Judecătoria Constanța a admis excepția de necompetență materială

a acestei instanțe și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Constanța,

reținând că, potrivit art. 26 alin. (3) și art. 30 alin. (2), (3) și (5) din

Legea nr. 10/2001, instanța în măsură să cenzureze actele emise cu încălcarea

prevederilor legale de autoritățile administrației publice sau de persoanele

juridice deținătoare este tribunalul și, pentru identitate de rațiune, aceeași

instanță soluționează și contestațiile formulate de terții care pretind

vătămarea intereselor lor legitime prin aceste acte.

Pe parcursul soluționării litigiului

de către tribunal a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, numita

S.G., care, potrivit certificatului de moștenitor nr. 87 din 14 iulie 2006

eliberat de B.N.P. Asociați M.G.O. și A.A.J., este unică moștenitoare a pârâtei

M.M.

Excepția tardivității formulării

contestației a fost respinsă de tribunal prin încheierea din 19 februarie 2007,

cu motivarea că dispozițiile art. 26 alin. (3) din legea nr. 10/2001 nu sunt

incidente în cauză, pentru că reclamanții sunt terți față de dispoziția

contestată, iar aceasta nu le-a fost comunicată.

Prin sentința civilă nr. 636 din 19

martie 2007, Tribunalul Constanța a admis acțiunea; a constatat nulitatea

absolută a dispoziției nr. 527 din 13 octombrie 2003 emisă de Primarul orașului

Eforie și a obligat pârâții la 2287 lei cheltuieli de judecată, reținând că

dispoziția contestată încalcă dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001,

întrucât, deși reclamanții au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra

unei cote de ½ din imobilul în litigiu, dobândită în calitate de

moștenitori testamentari ai numitei M.A., soția supraviețuitoare a

proprietarului înscris în anexele Decretului nr. 92/1950, M.C., întregul imobil

a fost restituit în natură pârâților persoane fizice, a căror autoare deținea

doar cota de ½ din bun.

Prin decizia civilă nr. 331/C din 24

octombrie 2004, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii

de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

pârâtul oraș Eforie, prin primar, reținând, în esență, următoarele:

În art. 3 din Legea nr. 10/2001,

legiuitorul a definit persoanele îndreptățite la restituire și enumeră limitativ

categoriile respective, singura excepție de la această regulă fiind prevăzută

de art. 4 alin. (2) din lege, conform căruia dreptul la restituire aparține

moștenitorilor legali sau testamentari ai persoanei fizice îndreptățite.

În speță, calitatea de proprietar al

terenului în suprafață de 600 mp, ce formează lotul nr. 1076 din parcelarea

Movila Techirghiol a aparținut defunctului M.C., a cărui succesiune a revenit

autoarei reclamanților, numita M.A., în calitate de soție supraviețuitoare și

autoarei cu titlu particular a pârâților P.V. și M.M., respectiv defuncta

B.M.I.A., în calitate de nepoată de soră.

În calitate de succesori ai

titularului dreptului de proprietate, atât reclamanții, cât și autoarea

pârâților cesionari, au formulat notificare prin care au solicitat restituirea

în natură a terenului în suprafață de 600 mp, situat în Eforie Sud.

Prin dispoziția contestată,

întregul bun a fost restituit în natură către pârâții cesionari de drepturi

litigioase, ceea ce echivalează cu recunoașterea dreptului de proprietate al

autorului comun, M.C. și impune, coroborat cu faptul dovedirii de către

reclamanți a calității de moștenitori ai defunctului proprietar al bunului,

concluzia nulității dispoziției contestate, pentru că aceasta răspunde doar

solicitării unuia dintre succesibili și încalcă, astfel, prevederile imperative

ale legii, care impun respectarea drepturilor tuturor moștenitorilor care au

inițiat, prin notificare legal formulată, procedura specială de restituire.

Legalitatea deciziei contestate nu

poate fi întemeiată pe dreptul de acrescământ recunoscut de prevederile art. 4

alin. (4) din Legea nr. 10/2001, pentru că, în speță, toți moștenitorii

proprietarului terenului au solicitat restituirea acestuia în natură.

Pe de altă parte, s-a reținut că

dispoziția atacată nu a soluționat notificarea reclamanților și, pe cale de

consecință, aceasta nu le-a fost comunicată, iar, în aceste condiții, nu se

poate pretinde cu temei că titularii prezentei acțiuni erau obligați să

respecte termenul de 30 de zile stabilit de lege, pentru a formula contestație

împotriva deciziei, pentru că dispoziția legală este de strictă interpretare și

își găsește aplicarea doar în ipoteza în care dispoziția emisă de unitatea

deținătoare a imobilului preluat abuziv este contestată de titularul

notificării pe care aceasta o soluționează, art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, republicată, iar, în cauză, nu sunt incidente prevederile acestui text

de lege.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs pârâtul Primarul orașului Eforie și pârâta S.(M.)G.

Prin recursul său, pârâtul Primarul

orașului Eforie a criticat decizia recurată pentru nelegalitate, în sensul că

soluția instanței de apel este neîntemeiată sub aspectul soluționării excepției

tardivității formulării cererii de chemare în judecată, deoarece, deși reține

că reclamanții au luat cunoștință de conținutul dispoziției nr. 527 din 13

octombrie 2003 emisă de Primarul orașului Eforie la termenul de judecată din

9.06.2005, în dosarul civil nr. 3391/2003 al Tribunalului Constanța, a apreciat

că în speță nu se aplică dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

republicată. Or, nu interesează dacă intimații-reclamanți au avut sau nu

calitatea de persoane interesate potrivit Legii nr. 10/2001, ci termenul în

care aceștia și-au exercitat prerogativele legale de a contesta dispoziția

emisă în temeiul Legii nr. 10/2001.

Pe fondul cauzei, recurentul-pârât

arată că instanța de apel a interpretat în mod eronat raportul juridic dedus

judecății, aplicând în mod greșit prevederile Legii nr. 10/2001, art. 4 alin.

(4), deoarece terenul restituit către intimații-pârâți, persoane fizice, nu

este unul și același cu cel care li s-ar fi cuvenit, potrivit dispozițiilor

legale, intimaților-reclamanți.

Instanțele de fond și apel trebuiau

să verifice interesul reclamanților în promovarea prezentei acțiuni, atâta timp

cât prin dispoziția nr. 527/2003 nu s-a adus atingere cu nimic vocației lor de

a redobândi dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren ce li s-ar fi

cuvenit de pe urma soției supraviețuitoare a defunctului M.C., M.A.

Prin recursul său, pârâta S.G.

critică decizia pentru nelegalitate, arătând că, dând o interpretare greșită

textului de lege, instanța de judecată a respins apelul declarat și a admis în

fond contestația formulată de intimații-reclamanți, pe motivul că în mod greșit

a fost restituit pe numele pârâtei terenul ce face obiectul deciziei

contestate, întrucât aceasta nu se încadrează în condițiile limitative impuse

de Legea nr. 10/2001.

Titulara dreptului de proprietate a

decedat și a avut contract de cesiune de drepturi litigioase. Mai mult, arată

că în mod corect au fost puși în posesia terenului a cărui restituire în natură

s-a solicitat prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.

În ședința publică din 23 octombrie

2008, apărătorul ales al intimaților-reclamanți a precizat că valoarea

obiectului litigiului este de 500.000.000 lei vechi, iar instanța, din oficiu,

a invocat motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C.

proc. civ., cu privire la soluționarea cauzei în primă instanță de către

tribunal.

Examinând recursul declarat de

pârâtul Primarul orașului Eforie, cu prioritate, în raport de motivul de recurs

de ordine publică întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., instanța

constată următoarele:

În prezenta cauză, sentința primei

instanțe a fost dată de către tribunal cu încălcarea competenței judecătoriei.

Față de natura și obiectul pricinii,

competența soluționării cauzei în primă instanță aparține Judecătoriei Constanța

și nu Tribunalului Constanța.

Obiectul prezentului litigiu îl

constituie cererea intimaților-reclamanți prin care au solicitat să se constate

nulitatea absolută a dispoziției nr. 527 din 13 octombrie 2003 emisă de

Primarul orașului Eforie, prin care s-a aprobat restituirea în natură a

imobilului-teren situat în Eforie, în suprafață de 600 mp, ce formează lotul

nr. 1076 din parcela Movila Techirghiol Eforie Sud, către P.V. și M.M.,

cesionari de drepturi litigioase.

Reclamanții, sunt terți față de

dispoziția nr. 527 din 13 octombrie 2003 emisă de Primarul orașului Eforie, iar

acțiunea în nulitate absolută formulată de aceștia nu a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, text care stabilește o

competență specială a secției civile a tribunalului.

Reclamanții au investit prima

instanță cu o acțiune de drept comun, solicitând anularea dispoziției emise de

primar pentru fraudă la lege, fără să invoce dispozițiile art. 26 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001.

De altfel, și instanța de apel a

reținut că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză.

Deoarece dispoziția nr. 527 din 13

octombrie 2003 prin care Primarul orașului Eforie a dispus restituirea în

natură a terenului, are natură civilă, și a fost atacată pe calea acțiunii în

anulare de drept comun, competența materială de primă instanță în soluționarea

acțiunii se stabilește după normele de drept comun, art. 2 pct. 1 lit. b) C.

proc. civ. și nu după dispozițiile cu caracter special din Legea nr. 10/2001.

Pentru stabilirea competenței

materiale se are în vedere valoarea obiectului cererii de chemare în judecată

la data investirii instanței de judecată, potrivit art. 18

1

C. proc.

civ., care era de 500.000.000 lei vechi.

Prezenta acțiune a fost înregistrată

pe rolul Judecătoriei Constanța la 12 ianuarie 2006, iar, în raport de

prevederile sart. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., din actuala reglementare,

tribunalul judecă în primă instanță „procesele și cererile în materie civilă al

căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei ( RON ) …”.

Cum valoarea obiectului prezentului

litigiu este de 500.000.000 lei vechi, 50.000 lei (RON ), competența de

soluționare a pricinii în primă instanță revine judecătoriei, respectiv

Judecătoriei Constanța, potrivit art. 1 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, sentința pronunțată de

tribunal este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea competenței

judecătoriei și tot nelegală este și decizia atacată, prin care a fost păstrată

această sentință.

În ceea ce privește recursul

declarat de pârâta S.G., în ședința publică din 23 octombrie 2008, apărătorul

intimaților-reclamanți T.A. și T.M.A. a susținut că recursul declarat de

aceasta, exercitat omisso medio, este inadmisibil, iar susținerea

intimaților-reclamanți este întemeiată.

Recurenta-pârâtă a fost introdusă

în cauză în calitate de moștenitoare legală a defunctei M.M., potrivit

certificatului de moștenitor nr. 87 din 14 iulie 2006 emis de B.N.P. M.G.O. și

A.A.J. la termenul din 2 octombrie 2006, la prima instanță, și, deși sentința

primei instanțe a fost pronunțată în contradictoriu cu aceasta, pârâta nu a

atacat-o cu apel.

De aceea, pârâta nu poate ca pe

calea recursului să formuleze critici împotriva soluției primei instanțe,

păstrată prin decizia recurată, asupra cărora instanța de apel, care nu a fost

investită de aceasta cu calea de atac a apelului, nu s-a pronunțat.

Pentru considerentele expuse, va fi

admis recursul declarat de Primarul orașului Eforie, va fi casată decizia

pronunțată de instanța de apel, precum și sentința primei instanțe și, conform

art. 312 alin. (6) C. proc. civ., se va trimite dosarul spre judecare

Judecătoriei Constanța.

Recursul declarat

omisso medio

de pârâta S.G. va fi respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

Primarul orașului Eforie.

Casează decizia nr. 331/C din 24

octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale și sentința nr. 636 din 19 martie 2007 a

Tribunalului Constanța, secția civilă.

Trimite

dosarul Judecătoriei Constanța, spre judecare.

Respinge recursul declarat de pârâta S.G.

împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 23 octombrie 2008.