ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2624/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la data de 12 noiembrie 2016, sub nr. xx/225/2016, contestatorul Baroul Mehedinți a formulat, în contradictoriu cu intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României contestație la executare, prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită, respectiv anularea deciziei din 22 septembrie 2009, a procesului-verbal privind calculul obligațiilor accesorii pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale, a procesului-verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, a Somației nr. x din 10 noiembrie 2014 privind demararea procedurii de executare silită pentru sumele de 1.785 RON creanță principală și1.857,10 RON accesorii, a înștiințării din 25 noiembrie 2016 privind instituirea popririi asupra conturilor contestatoarei pentru suma de 3.659,10 RON, precum și încetarea executării silite prin poprire.

Prin Sentința civilă nr. 575 din data de 16 februarie 2017, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepția necompetenței sale materiale în ceea ce privește judecarea capetelor de cerere prin care s-a solicitat anularea deciziei președintelui Agenției pentru Serviciile Societății Informaționale nr. TC 14348 din 22 septembrie 2009 și anularea procesului-verbal al Agenției pentru Agenda Digitală a României privind calculul obligațiilor accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale nr. CJ 1211 din 10 noiembrie 2014, a declinat în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a acestor capete de cerere, dispunând totodată disjungerea celorlalte capete de cerere ale acțiunii având ca obiect contestație la executare, păstrat spre soluționare pe rolul judecătoriei.

Dosarul declinat s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. xx/225/2016.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că obiectul prezentei cereri de chemare în judecată îl reprezintă o contestație formulată împotriva unui act de executare silită emise în dosarul de executare nr. CJ 627/2014 al Agenției pentru Agenda Digitală a României în condițiile Codului de procedură fiscală, cauza de față neavând ca obiect legalitatea și temeinicia unui act administrativ, astfel cum este definit de art. 2 litera c din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care să atragă competența materială de soluționare în primă instanță a curții de apel, ci vizează acte procedurale de executare silită.

Prin Sentința civilă nr. 2741 din 29 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei formulate de contestatorul Baroul Mehedinți, în contradictoriu cu intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României, cu participarea terțului poprit A. Mehedinți, în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Fără cale de atac.

A constatat ivit conflict negativ de competență.

A dispus înaintarea dosarului cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competență.

În condițiile art. 134 noul C. proc. civ. a suspendat judecata.

A reținut, în esență, Curtea de Apel București, că Baroul Mehedinți a învestit instanța de judecată - Judecătoria Drobeta-Turnu Severin - cu o contestație la executare formulată în contradictoriu cu intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României, prin intermediul căreia a înțeles să atace în anulare toate "actele de executare silită" ce îl priveau, identificând în acest sens înscrisurile invocate de creditor ca și titluri executorii, respectiv decizia președintelui Agenției pentru Serviciile Societății Informaționale nr. TC 14348 din 22 septembrie 2009 și procesul-verbal al Agenției pentru Agenda Digitală a României privind calculul obligațiilor accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale nr. CJ 1211 din 10 noiembrie 2014, precum și Somația nr. 1211 din 10 noiembrie 2014 privind demararea procedurii de executare silită și a înștiințarea din 25 noiembrie 2016 privind instituirea popririi asupra conturilor contestatoarei pentru suma de 3.659,10 RON, solicitând totodată și încetarea executării silite prin poprire.

Observând jurisprudența în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel București a constatat că s-a decis în majoritatea cazurilor similare faptul că în cadrul conflictelor de competență intervenite între instanța de executare silită și cea specializată în contencios administrativ și fiscal nu revine competența materială de judecată curții de apel, ci judecătoriei.

În acord cu orientarea jurisprudențială a instanței supreme curtea de apel a apreciat că disjungerea capetelor de cerere privind anularea Deciziei nr. TC 14348 din 22 septembrie 2009 și a Procesului-verbal nr. CJ 1211 din 10 noiembrie 2014 nu modifică natura juridică a procesului, respectiv contestație la executare formulată în cadrul executării silite pornite în baza unui titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească. Prin urmare, prezentul litigiu se soluționează în integralitate în procedura contestației la executare, iar competența materială și teritorială aparțin, conform dispozițiilor art. 260 și urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală coroborate cu cele ale art. 651 noul C. proc. civ., judecătoriei de la sediul debitorului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, rezultă că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, contestatorul Baroul Mehedinți a formulat, în contradictoriu cu intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României contestație la executare, prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită, respectiv anularea deciziei din 22 septembrie 2009, a procesului-verbal privind calculul obligațiilor accesorii pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale, a procesului-verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, a Somației nr. x din 10 noiembrie 2014 privind demararea procedurii de executare silită pentru sumele de 1.785 RON creanță principală și1.857,10 RON accesorii, a înștiințării din 25 noiembrie 2016 privind instituirea popririi asupra conturilor contestatoarei pentru suma de 3.659,10 RON, precum și încetarea executării silite prin poprire.

Decizia TC14348 din 22 septembrie 2009 este emisă de președintele Agenției pentru Serviciile Societății Informaționale în temeiul art. 66 din H.G. nr. 370/2009, iar în cuprinsul său la art. 3 pct. 1 se menționează că este titlu de creanță conform dispozițiilor art. 110 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, la art. 4 pct. 2 fiind indicate calea de atac și termenul de exercitare a acesteia - "30 de zile de la comunicare, la organul emitent, conform prevederilor cuprinse în Titlul IX din O.G. nr. 92/2003", cu mențiunea expresă că "Titlul de creanță devenit titlu executoriu potrivit dispozițiilor art. 141 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 poate fi contestat, în termen de 15 zile, la instanța competentă, conform prevederilor art. 172 și următoarele din Codul de procedură fiscală."

Pentru suma menționată în decizie (1.785 RON tarif de acces în SEAP), precum și pentru cea reprezentând accesorii fiscale (1.857,10 RON stabilite prin Procesul-verbal nr. CJ 1211 din 10 noiembrie 2014), instituția emitentă a început executarea silită, prin comunicarea Somației nr. 1673 din 28 iulie 2014 și înființarea popririi.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prezentul litigiu se soluționează în procedura contestației la executare, iar disjungerea capătului de cerere privind anularea Deciziei nr. TC14348 din 22 septembrie 2009 emisă de președintele Agenției pentru Serviciile Societății Informaționale, nu modifică natura juridică a cauzei, respectiv contestație la executare formulată în cadrul executării silite pornită în baza unui titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească.

În consecință, competența materială și teritorială aparțin, conform dispozițiilor art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., judecătoriei de la sediul debitorului.

Potrivit art. 172 din Codul de procedură fiscală, "Orice persoană interesată poate face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat, cu încălcarea prevederilor legale, de către organele de executare fiscale, precum și împotriva refuzului acestora de a îndeplini un act de executare în condițiile legii."

Totodată, în conformitate cu dispozițiile alin. (3) al aceluiași articol:

"Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acesta nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență, astfel cum prevăd dispozițiile art. 172 alin. (4) C. proc. civ."

În conformitate cu dispozițiile generale în materie de executare silită, respectiv art. 714 C. proc. civ. "contestația la executare se introduce la instanța de executare".

Potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar potrivit alineatului 3 ale acestui text de lege "(3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Din coroborarea textelor de lege suscitate rezultă, fără putință de tăgadă, că aparține Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin competența soluționării unei astfel de contestații.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul Baroul Mehedinți și pârâta Agenția pentru Agenda Digitală a României și terțul poprit A. Mehedinți, în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM