ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3467/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, la data de 18 decembrie 2014, contestatoarea SC A. SRL a formulat, în contradictoriu cu intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României, contestație la executarea silită demarată prin comunicarea somației nr. 717 din 05 noiembrie 2014, prin care intimata a început executarea silită pentru o obligație principală pretins fiscală în valoare de 1.785 lei, reprezentând tarif acces SEAP semestrul II 2009 și a obligațiilor fiscale accesorii, în cuantum de 2.652,87 lei, reprezentând dobânzi și penalități calculate conform procesului-verbal privind calculul dobânzilor și penalităților nr. 717 din 03 noiembrie 2014.

A solicitat contestatoarea anularea somației nr. 717 din 05 noiembrie 2014 emise de intimată în baza titlurilor executorii TC 11252 din 03 august 2009, cu termen de plată la 17.09.2009, pentru suma de 1.785 lei, și a procesului-verbal privind calculul dobânzilor și penalităților nr. 717 din 03 noiembrie 2014, anularea executării silite și suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare.

Prin sentința civilă nr. 1321 din 28 ianuarie 2015, Judecătoria Buzău a admis excepția necompetenței materiale invocată de intimată și a declinat soluționarea cauzei Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând că obiectul cererii este reprezentat de contestație împotriva unor acte emanând de la intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României, autoritate publică centrală, cu sediul în București

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 30 iunie 2015.

Prin sentința civilă nr. 2044 din 14 iulie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Curtea a apreciat, în esență, că prima instanță sesizată a realizat o calificare juridică eronată a acțiunii, apreciind că în cauză sunt incidente prevederile art. 216-218 din O.G. nr. 92/2003 coroborate cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, referitoare la contestarea actelor administrativ-fiscale și competența instanțelor în litigii de acest gen, în realitate contestatoarea promovând o contestație la executare în temeiul art. 711 și 712 alin. (2) C. proc. civ., precizând în mod expres că înțelege să conteste titlul executoriu, iar nu titlul de creanță.

Astfel, din punctul de vedere al competenței materiale, fiind în prezența unei contestații la executare, sunt aplicabile dispozițiile art. 713 raportat la art. 650 C. proc. civ., care consacră competența materială a judecătoriei de la sediul debitorului.

Pentru acestea, constatând ivit conflict negativ de competență materială, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în baza art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.

Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, contestatoarea SC A. SRL a formulat contestație la executare silită în dosarul de executare nr. x/2014, solicitând, în contradictoriu cu intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României, anularea somației nr. 717 din 05 noiembrie 2014, anularea titlului executoriu nr. TC 11252 din 03 august 2009 și a procesului-verbal privind calculul dobânzilor și penalităților nr. 717 din 03 noiembrie 2014, anularea executării silite și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

Astfel, Înalta Curte apreciază că, în mod întemeiat, Curtea de Apel București a reținut că obiectul acțiunii deduse judecății este reprezentat de contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. C. proc. civ., și nu contestație împotriva unui titlu de creanță.

Conform dispozițiilor incidente din C. proc. civ.:

„Art. 713 - Instanța competentă

(1) Contestația se introduce la instanța de executare.”

„Art. 650 - Instanța de executare

(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.”

Prin urmare, în raport cu dispozițiile citate și față de obiectul cauzei, contestație la executare, Înalta Curte reține că aparține Judecătoriei Buzău, în a cărei circumscripție se află sediul debitorului SC A. SRL, competența de soluționare a pricinii.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește în favoarea Judecătoriei Buzău competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de contestatoarea SC A. SRL în contradictoriu cu intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2015.