ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3825/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. Mehedinți a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Servicii Informaționale, având ca succesor în drepturi Agenția pentru Agenda Digitală a României, anularea Deciziei nr. TC 7226 din 03 august 2009.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2222 din 15.09.2015 a admis excepția tardivității acțiunii și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanta A. Mehedinți în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Servicii Informaționale.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, reclamanta A. Mehedinți a formulat recurs, solicitând, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii reclamantei și anularea Deciziei nr. TC 7226 din 03 august 2009.

În motivarea căii de atac exercitate recurenta a susținut următoarele:

Prin cererea adresată și înregistrată la data de 23.12.2014 la Tribunalul Mehedinți, reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei TC 7226 din 03 august 2009 emisă de Agenția pentru Servicii Informaționale, întrucât prin serviciul poștal la data de 06.02.2014 am primit factura nr. x din 03 septembrie 2009 în sumă de 1.785 RON, reprezentând tarif de acces în SEAP la care au fost calculate dobânzi și penalități de 2.652,87 RON, în total suma de 4437,87 RON.

A solicitat aceasta întrucât Decizia a fost emisă în anul 2009, iar obligațiile accesorii au fost calculate și aduse la cunoștință în data de 06.12.2014, fiind prescrise conform Decretului 167/1958.

Instanța de fond fără a analiza în mod corespunzător actele din dosarul cauzei prin care reclamanta susține că a motivat și a dovedit instanței faptul că nu a primit la sediul instituției factura privind debitul și calculul penalităților acestui debit decât la data de 06.12.2014, în mod eronat a respins contestația ca fiind tardivă.

Curtea de Apel București a motivat faptul că reclamanta a primit factura la data de 20.08.2009, conform confirmării de primire de la fila nr. 51 dosar fond, însă aceasta s-a dovedit că a fost trimisă și primită de o persoană de la adresa din Dr. Tr. Severin, Str. Crișan, locație în care își are sediul și Direcția pentru Agricultură Mehedinți, APIA Mehedinți și O.S.P.A. Mehedinți, dovada de primire nu conține datele de identificare ale persoanei care a primit această factură, iar această factură nu a fost înregistrată din anul 2014 în evidențele contabile ale instituției noastre.

În drept se invocă dispozițiile art. 304 și următoarele C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Agenția pentru Agenda Digitală a României a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței de fond, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 3 din H.G. nr. 1660/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică prin mijloace electronice din O.U.G. nr. 34/2004 privind atribuirea contractelor de achiziție publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune servicii, modificată prin H.G. nr. 370/25.03.2009, "orice autoritate contractantă, precum și orice operator economic au obligația de a solicita "înregistrarea și respectiv reînnoirea înregistrării în SEAP, cu respectarea condițiilor și procedurilor reglementate prin prezentele norme".

În baza acestor prevederi contestatoarea a optat să se înregistreze în Sistemul Electronic de Achiziții Publice în calitate de autoritate contractantă.

Potrivit art. 64 alin. (1) din H.G. nr. 1660/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică prin mijloace electronice din O.U.G. nr. 34/2004 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune servicii, modificata prin H.G. nr. 370 din 25 martie 2009, "orice autoritate contractantă înregistrată în SEAP are obligația să plătească anual operatorului SEAP un tarif de acces în sistem în cuantum de 2.500 RON".

Având în vedere că legea nu se aplică retroactiv, legiuitorul a statuat prin art. 66 alin. (1) din H.G. nr. 1660/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publica prin mijloace electronice din O.U.G. nr. 34/2004 privind atribuirea contractelor de achiziție publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune servicii, modificata prin H.G. nr. 370 din 25 martie 2009, că "autoritățile contractante nu datorează tarif pentru accesul în SEAP și utilizarea sistemului în primul semestru al anului 2009" impunând prin art. 66 alin. (2) al aceluiași act normativ că "pentru accesul în sistem în al doilea semestru al anului 2009, autoritățile contractante înregistrate în SEAP vor achita operatorului SEAP un tarif de acces în cuantum de 1.500 RON, la care se adaugă taxa pe valoare adăugată, potrivit legii".

De asemenea, art. 65 din H.G. nr. 1660/2006 cu modificările și completările ulterioare specifică faptul că "plata tarifului de acces în SEAP se efectuează în baza deciziei titlu de creanță emisă de operatorul SEAP și a facturii anexate la aceasta".

În baza acestor prevederi legale și având în vedere că în sistem reclamanta s-a înregistrat ca autoritate contractantă, Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale a emis Decizia TC nr. 7226 din 03.08.2009 și factura nr. x din 03.08.2009 pe care le-a expediat în termenul legal.

Aceste documente contabile au fost recepționate de către reclamantă în data de 20.08.2009, astfel cum reiese de pe copia confirmării de primire depusă la dosar la fila 51.

La art. 4 alin. (2) din Decizia TC nr. 7226 din 03 august 2009 se prevede posibilitatea debitorului de a contesta acest act administrativ în termen de 30 de zile de la primire la organul emitent.

De asemenea potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

"Persoana vătămata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns in termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale".

Termenul în care se pot formula aceste cereri este stabilit de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ potrivit căruia "Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;

Astfel reclamanta era în drept sa formuleze acțiune la instanța de contencios administrativ și fiscal, în termen de 6 luni de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii.

În aceste condiții, atâta timp cat Decizia TC nr. 7226 din 03.08.2009 nu a fost desființată de instituția emitentă și nici de către instanța de contencios administrativ și fiscal, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acest act își produce efectele.

Având în vedere cele prezentate, se consideră legală și temeinică hotărârea instanței de fond de a respinge acțiunea ca tardiv formulată.

Se apreciază că în această cauza nu poate fi reținută apărarea reclamantei potrivit căreia factura nr. x din 03.08.2009 nu este înregistrată în contabilitate, sau faptul ca la adresa din str. Crișan, Jud Mehedinți își au sediul și alte instituții.

Nu are relevanță faptul că pe confirmarea de primire nu sunt menționate datele de identificare ale persoanei care a primit corespondența.

Dispozițiile legale (în vigoare la acea data) referitoare la comunicarea actelor de procedura condiționau validitatea actului doar de semnătura reprezentantului persoanei juridice.

Pe de altă parte, mențiunile agentului poștal (asimilat agentului procedural) sunt valabile până la înscrierea în fals, procedura de care însă contestatoarea nu a uzat.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului de față, s-a concluzionat că în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (3) din nodul de procedură civilă, recursul este admisibil în principiu, având în vedere că acesta îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c)-e) din C. proc. civ., a fost declarat în termen, motivele de recurs se încadrează celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 și 6 C. proc. civ. și nici nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 06 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis în principiu, recursul declarat de reclamanta A. Mehedinți împotriva sentinței nr. 2222 din 15.09.2015 și s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la 04.12.2017.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Obiectul cererii de chemare în judecată cu care reclamanta a înțeles să învestească instanța de fond este reprezentat de anularea Deciziei TC 7226 din 03.08.2009, emis de Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei de 1.785 RON, reprezentând tarif de acces în SEAP, tarif precizat și în factura nr. x din 03 august 2009.

Această decizie reprezintă în mod indiscutabil un act administrativ individual, fiind emis de pârâtă în calitate de autoritate publică, pentru executarea în concret a dispozițiilor H.G. nr. nr. 1660/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publica prin mijloace electronice din O.U.G. nr. 34/2004 privind atribuirea contractelor de achiziție publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune servicii, modificata prin H.G. nr. 370 din 25 martie 2009 și care produce efecte juridice în favoarea emitentei și în sarcina reclamantei.

Așa fiind, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;...".

Nerespectarea acestui termen pentru sesizarea instanței de contencios administrativ atrage prescrierea (stingerea) dreptului material la acțiune, cu consecința respingerii corespunzătoare a cererii de chemare în judecată.

În cauză, decizia contestată împreună cu factura nr. x din 03.08.2009 în sumă de 1.785 RON, reprezentând tarif de acces în SEAP a fost comunicată reclamantei în data de 20.08.2009, conform confirmării de primire de la fila 51 dosar fond.

Formularea acțiunii în contencios administrativ la data de 23.12.2014 este în mod evident făcută cu depășirea termenului legal de prescripție anterior menționat, așa încât în mod corect instanța de fond, pe acest temei, a respins acțiunea reclamantei.

Este irelevant că reclamanta nu a înregistrat în contabilitate factura nr. x din 03 septembrie 2009, pentru că termenul legal menționat nu începe să curgă de la efectuarea acestei operațiuni, ci de la momentele obiective mai sus enunțate.

Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată și ale art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Direcția pentru Agricultură Județeană Mehedinți împotriva sentinței civile nr. 2222 din 15 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2017.