ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4614/2018

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin contestația la executare înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București sub nr. x/2014, contestatoarea Laboratorul Central pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României, suspendarea executării silite din dosarul de executare nr. x/2014 din cadrul AADR până la soluționarea definitivă a prezentei contestații la executare, constatarea nulității absolute a titlului executoriu constând în decizia nr. x/27.08.2009 emisă de Directorul Agenției pentru Agenda Digitală a României și, pe cale de consecință, anularea executării silite declanșate în dosarul de executare precitat. A mai solicitat, în subsidiar, anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2014 pentru lipsa calității de debitor a contestatoarei, constatarea prescripției dreptului intimatei de a cere executarea silită și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. 1.

Declinarea de competență Prin sentința civilă nr. 5886 din 2 aprilie 2015, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale materiale, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect contestație împotriva titlului de creanță - decizia nr. x/27.08.2009, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. 1.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2413 din 30 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Laboratorul Central pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor, ca inadmisibilă. 1.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 2413 din 30 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul Laboratorul Central pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor, solicitând casarea acesteia și admiterea acțiunii sale, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. 1.4.1. În motivarea cererii, recurenta a argumentat că instanța de fond a aplicat excesiv de formalist dispozițiile art. 205 din Codul de procedură fiscală, cu încălcarea liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. A arătat că, față de modul în care a decurs litigiul, procedura prealabilă administrativă cu intimata-pârâtă trebuia considerată îndeplinită, de vreme ce timp de un an de zile de la înregistrarea acțiunii aceasta nu a înțeles să își revoce decizia. Comunicările administrative făcute de recurentă în procedura verificării și regularizării cererii de chemare în judecată, precum și după fixarea termenelor, echivalează fără putință de tăgadă cu îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 205 Codul de procedură fiscală. Întâmpinarea formulată de intimată, prin care aceasta a solicitat respingerea contestației, cu motivarea că decizia este legal emisă, exprimă explicit refuzul acesteia de a-și revoca actul administrativ ilegal. 1.4.2. Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de fond s-a limitat la a reproduce pe scurt textul art. 205 Codul de procedură fiscală, fără însă a reține împrejurările concrete ale cauzei și, mai ales, refuzul explicit al intimatei, menționat prin întâmpinare, prin aceasta ignorând cu totul situația de fapt atipică creată între părți datorită actelor normative prin care recurenta a preluat anumite elemente de patrimoniu de la o altă entitate juridică desființată. A mai arătat că instanțele anterioare nu s-au pronunțat cu privire la cererea sa de suspendare a executării silite. A adus argumente privind nelegalitatea Deciziei x/27.08.2009, în condițiile în care A. a fost desființată încă din noiembrie 2009, astfel încât aceasta nu putea avea calitatea de beneficiar al accesului la SEAP în cursul semestrului al II-lea al anului 2009. A mai susținut că nu a preluat prin lege au hotărâre de Guvern eventualele datorii ale BRGV Suceava, astfel că nu s-a transmis în patrimoniul său o atare creanță, pentru a-i putea fi opozabilă, creanța fiind, de altfel, și prescrisă. 1.

În data de 24 aprilie 2018, recurentul-reclamant a depus la dosar cerere prin care a solicitat instanței să ia act că, urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 112/2018 și a Protocolului de predare-primire 2122/2018, A. a preluat patrimoniul Laboratorului Central pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor, motiv pentru care acesta din urmă nu mai are calitate procesuală în cauză, calitatea de recurent revenind A. Prin încheierea din data de 25 septembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a luat act de transmiterea calității procesuale active în cauză, de la Laboratorul Central pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor către A. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate. (i) Verificând, mai întâi, sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurent, Curtea constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, întrucât hotărârea recurată respectă exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ. Raportat la obiectul cauzei, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, pronunțându-se strict asupra aspectelor cu care a fost învestită și raportându-se, atât la susținerile părților, cât și la dispozițiile legale incidente, fără ca hotărârea atacată să cuprindă motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. (ii) În continuare, examinând motivul de recurs ce vizează aplicarea greșită a normelor de drept material, prevăzut de 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a pronunțat o soluție legală și temeinică. Prin cererea ce face obiectul cauzei de față, recurentul-reclamant a solicitat anularea deciziei nr. x/27.08.2009, emisă de președintele Agenției pentru Serviciile Societății Informaționale, prin care s-a stabilit în sarcina A. plata sumei de 1785 RON, reprezentând tarif de acces în SEAP. Conform H.G. nr. 1433/18.11.2009, A. s-a desființat, activul și pasivul, precum și sediul, fiind preluate de către Laboratorul Central pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor București. Potrivit art. 66 alin. (2) și (3) din Normele de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică prin mijloace electronice din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobate prin H.G. nr. 1.660/2006 și modificate prin H.G. nr. 370/2009, decizia a cărei anulare se solicită constituie titlu de creanță pentru tariful de acces în SEAP, iar potrivit art. 205 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, titlul de creanță trebuie contestat, în prealabil, pe cale administrativă, anterior sesizării instanței de judecată. Cum, în speță, recurenta s-a adresat direct instanței, fără a mai parcurge procedura prevăzută de 205 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, prin raportare la dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în mod corect cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Agenda Digitală a României a fost respinsă ca inadmisibilă. Nicio dispoziție constituțională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional. Procedura administrativă prealabilă învestirii instanței de judecată nu împiedică și nu restrânge accesul celui în cauză la justiție. Dimpotrivă, această prevedere instituie, în plus, un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent sau de organul ierarhic superior. Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.